Oajdea

Băsescu! Pe loc repaus! Azi nu am timp de tine! Dar până diseară nu se ştie… Că eşti tare vrednic şi sigur mai comiţi vreo minunată.

Oajdea!  Nu ştiu cum mama dracului a ajuns zevzecul ăsta un personaj atât de important încât, de dimineaţa până seara, tre’ să-i îndurăm panseurile de Gâgă epuizat. Omu’ are păreri despre orice. Oricând. Şi nu le poate lăsa înghesuite între cei unşpe neuroni care joacă super-Mario în cutiuţa lui craniană. Învăţământ? Oajdea are o părere. Politică externă? Hopa, ui’ că are şi Oajdea o părere. Economie? Păi să nu zică şi el ceva? Nicio problemă, în ţara asta părerile sunt ca gaura curului. Toţi au câte una. Şi toate put.

Fiziceşte Oajdea seamănă cu un pui de găină violat de un dihor. Intelectual seamănă cu unsoarea pentru lanţul de bicicletă.  Doar viteza cu care îşi debitează prostiile poate impresiona mai mult decât dimensiunea prostiilor vânturate. Dar nimic din toatea astea nu contează. Ceea ce, în închipuirea victimei dihorului, contează este vâna morală. Şi Oajdea e convins că are aşa ceva. Aşa că îl vezi mereu dându-şi nădragii în vine, lăsându-şi chiloţii să atârne peste nădragi şi arătând onor poporului cum pulsează vâna aia mică la el. Omu’ a trădat şi trădarea, ori ăsta e mare semn de moralitate, crede el.

Acum, să fim cinstit, nu e Oajdea primul trădător din politica noastră. Nici singurul idiot. Dar excesul de mediatizare parcă devine supărător. Chiar suntem conştienţi că ţinem în bodega parlamentului, pe banii noştri, jde tulburaţi, chiar nu e nevoie să ni-i aduci de cinşpe ori pe zi la teveu ca să ne prindem de asta.

Oajdea are şi site. Cum altfel? Păi să stea dabăliudabăliudabăliu-ul fără secreţiile neuronului său? Nu se face. Iar site-ul e ca omul. Adică tâmpit şi cu minim de resurse. Dar îşi publică CV-ul. Cu foile matricole ataşate (!!!). Şi ne informează că are experienţă. A fost director la sereleul lui. Ceea ce e o chestie. A început din 2004 un stagiu de doctorand. Din 2004. L-a început. Păi, da. Şi a fost ( sau este) membru în consiliul de administraţie la „Casa de Cultură a studenţilor Iaşi”. Păi, cine se mai poate lăuda cu aşa realizări?

Vă puteţi distra şi singuri cu „site-ul” lu’ Oajdea. Dar nu rataţi credo-ul lui politic. Care nu mai îngăduie niciun fel de comentariu. Nici nu poate fi rezumat. Trebuie luat ca atare. Pentru că e minunat. Cu oameni că ăsta în Parlament ( şi mai sunt mulţi) destinul României e rezolvat.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Din pielea puţii, îl transformă ăştia in teacă pentru coaie.
    În curând, va fi numit reformatorul tuturor sistemelor.
    Că doar nu mulţi au curajul să-şi arate tâmpenia şi mojicia ,în direct.

  2. Da, da´combate ghine!
    Am mai scris asta; televizia ii face pe multi „vedete”.
    Chiar daca multi uita, Realitatea a facut-o pe taratura femeie de casa, gospodina, harnica s.c.l.
    Adica ceea ce nu este, iar „oamenii de bine” si „uitatoarele la telenovele” au cazut in cur si-au zis:
    „… da domnule, ie aia pe care o cautam, de-a noastra,
    dintre noi, pentru noi…”
    Sau uitati ca marlanu – chiar si astazi- baseste cateva ineptii pe unde apuca si dupa aia ore si zile de dezbateri, etc, etc.
    Asa ca nefericitu´ de Oajdea ii mic copil…

  3. pai, asta are program la biroul parlamentar local de luni pana vineri intre 12 si 19…la parlament cand mai ajunge?….dar la tv?….cred ca-si trimite holograma

  4. Cred eu asa… de sanchi, ca buba e in curul nostru si al tarii.
    Baietii ne-au ciuruit.
    Rabbi o intrebare, astia sunt baietii destepti?
    Veniti sa vedeti, baietii destepti si fatucile lor minunate, ruleaza la Patria.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...