Acasăimprastiati-va!Viata si faptele lui...

Viata si faptele lui Carloss Ghiocel Frangulea si ale tovarasului sau Ciocate

Cum ma aflu in deplasare si scriu de pe un computer strain, azi o sa iertati lipsa diacriticelor. Si asa e o cazna sa inghesui destele pe tastatura asta. Asa ca azi citim impreuna un text mai vechi pe care m-am hotarat sa-l reiau si caruia trebuie sa-i dau si cuvenita continuare.

Carloss Ghiocel Frangulea s-a nascut prematur, in iulie. Pentru ca iulie e luna a saptea, toti ai lui au fost convinsi ca s-a nascut prematur.

Carloss s-a nascut dintr-o familie oarecare: mama curva si ta’su lautar.  Pana la varsta de sapte ani nu a scos niciun cuvant, ai lui fiind ferm convinsi ca Frangulea jr. s-a nascut fara harul vorbirii. Asta nu i-a provocat prea mare mahnire parintelui sau care s-a consolat repede: „Nu e toti guristi, trebe si instrumentisti”.
Totusi la varsta de sapte ani Carloss a rostit primele sale cuvinte: „Praleooo! Nu mai e hartie, dati dracu’ un zear, ceva , ca daca nu ma sterg pa pareti.” Vestea ca fiul sau vorbeste l-a bucurat enorm pe parintele sau car,e intr-un exagerat acces de entuziasm, si-a luat familia pe sus si au pornit spre Madrid. Frangulea numarandu-se astfe,l in 1990, printre primii colonisti din Toflea porniti in cucerirea Iberiei.

Intors din diaspora la varsta frageda de 14 ani, pentru a se insura, Carloss are sansa de a-l cunoaste in autocarul ce-l transporta spre patrie pe cel care avea sa ii devina mentor si prieten: Cionel Ciocate.

Cionel era cu cinci ani mai varstnic decat Carloss. In autocarul fara aer conditionat, dar cu video si televizor la care se dadeau filme cu Jackie Chan, Cionel iesea reped in evidenta datorita fumului gros de tigara pe care il expulza cu forta pe cele doua ( doar doua) nari frematand de energia tineretii. Carloss s-a asezat pe scaunul liber din dreapta lui Ciocate si a inceput deindata sa bata impreuna cu acest darabana pe spatarul scaunului din fata, perfect sincronizati ritmic, acompaniand cantarea vocala a lui Ciocate: „Ma uraste toti dusmanii/ ca la mine trage banii”. Carloss il contrazicea   astfel pe tatal sau, reusind sa fie atat instrumentist  cat si gurist.  Astfel a inceput totul.

Intalnirea cu Ciocate i-a deschis lui Carloss noi orizonturi. Relatia lor nu ar putea fi descrisa ca o simpla relatie maestru- discipol. Erau prieteni, tovarasi, frati si – strict juridic- complici. De la Ciocate a invatat Carloss cu usurinta tainele tambalului la patru ciocane ( usurinta cu care a deprins acest mestesug se datora nu doar dibaciei maestrului, ci si inzestrarii genetice a ucenicului). Dupa doar o saptamana, Carloss putea canta la tambal cu patru ciocane, precum odinioara legendarul Melu Ciumbale. Mai greu i-a fost sa deprinda tainele cititului si scrierii. Dar dupa doua luni invatase toate cele zece litere pe care le stia si maestrul sau. Dupa cele doua luni Carloss putea scrie la fel de bine ca si Ciocate, cu majuscule doar, e drept: ARTCODPENAL.

Aceasta invatatura i-a fost de mare folos la scurta vreme dupa ce o intalnise pe cea care avea sa-i devina sotie si Dulcinee: Felatia. Felatia Amigdalia era fiica cea mica a lui Bemveu Burdulea. Carloss si Amigdalia fusesera logoditi vreme de sapte ani, iar acum cand Felatia implinise varsta de opt ani, venise timpul ca logodna sa ia sfarsit si cei doi tineri sa inceapa o frumoasa si fertila casnicie, iar amorul lor sa cunoasca o naturala implinire carnala.
Planurile de casatorie au suferit o usoara amanare. Asta datorita internarii lui Carloss Ghiocel in internatul Scolii de corectie din Caracal. Felul in care Carloss a ajuns acolo este invaluit de mister. Multe legende incearca sa lamureasca acest episod. Carloss insusi avand sa marturiseasca mai tarziu ca: a fost „saltat de gabori pentru rapire”.  Rapirea radiocasetofonului nu a fost inteleasa de catre autoritatile acelei vremi ca un gest profund politic, asa cum fusese, fiind interpretata abuziv ca „spargere auto”.  Mesajul profund parea sa le scape autoritatilor, asa cum le scapase si Ciocate; inzestrat cu calitati de sprinter, acesta reusise sa se sustraga persecutiilor statului, continuand si in absenta lui Carloss desavarsirea operei lor socio-politice.

In scoala de corectie Carloss a cunoscut si alti detinuti politic, ca si el, de la care a avut numai de invatat. Din pacate multe din cunostinte s-au pierdut datorita bolii care l-a rapus la pat pentru o vreme. Luni bune Carloss a suferit datorita unei hepatite la cap.

Perioada petrecuta in scoala din Caracal i-a prilejuit si ocazia debutului in viata sexuala. Dezgustat de gustul spermei, dar si datorita unei dureri rectale persistente, Carloss a jurat ca la incheierea stagiului in scoala de corectie sa opteze pentru abstinenta sexuala. Juramantul de castitate a fost rostit in toaleta de langa atelierul de tamplarie in vreme ce se masturba.
Oricum, scoala de corectie sau nu, scoala era scoala. Iar pentru Carloss scoala era locul unde educatia sa avea sa se implineasca. Intuind ca, odata cu trecerea anilor, sansele de a se intretine din cariera de victima a pedofililor aveau sa scada considerabil, Carloss a studiat perspectivele de a deveni el insusi pedofil. Ofiterul pedagog Pelica Porcu i-a explicat ca e prea tanar pentru aceasta indeletnicire. Apoi i-a dat o tigare si i-a amintit ca nu are voie sa spuna nimanui despre intalnirile si dezbaterile lor in intimitatea magaziei.
Aprins de setea de invatatura, Carloss a studiat cu pasiune, acumuland pretioase informatii despre meseria de „stergator de parbrize in interesctie”. A investit o parte considerabila din economii in o sticla de plastic goala si o carpa, hotarat sa economiseasca pentru a completa investitia si cu un flacon de detergen lichid. In paralel urma cursurile de operator alba-neagra. Nu inceta, in tot acest timp, sa exerseze cantatul cu patru ciocane la tambal. Cum in institutia in care se sedentarizase nu exista tambal, necum ciocane, Carloss folosea patru linguri cu care exersa pe grilajul de la ferestre. Devotamentul sau pentru tambal l-a facut extrem de popular printre colegii de promotie, care l-au ajutat sa obtina numeroase scutiri medicale si zile de repaos, la infirmierie. Precum si nenumarate intalniri cu Pelica.
-va urma-

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

15 Comments

  1. Iar tigani…
    Unde te intorci numa’ de ei dai…
    Au umplut pamantul de nesimtire si tupeu…
    Si mai nou, patria lor e Romania…
    Daca tot se dau bogati, de ce nu-si cumpara un teren sa-si faca tara lor si sa-si ia si basina presedinte?

  2. Hexcelent!
    O intrebare maestre: daca rromii vor deveni ‘napoi tigani sub conducerea inteleapta si profund ganditoare a marinarului jucator, Romania cum se va numi? Tigania? Sa nu-ti creasca inima de bucurie si patriotica mandrie cand vezi prima doamna imbracata in poale tiganesti ? Asa da! Traiasca si infloreasca scumpa noastra patrie Republica basista Tigania! Traiasca si infloreasca poporul intelept la vot, demn urmas al lui Nagy Istvan! Stima noastra si mandria, Traienica Tigania!
    Ura.. Ura… Ura…

  3. E un subiect pitoresc si ma va amuza…. Mai dau pe aici…
    Dar stii ce mi-ar place ? Ceva dur, despre afaceri. despre limita intre moral, interes si sentiment …….
    Chiar si la tigani subiectul ar putea fi abordat din aceasta perspectiva dar nu, se prefera (in general si de tine in particular) latura superficiala, hartia igienica care este inlocuita cu ziarul, eventual…
    :)))

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...