Pe cine?

Cum era jocul ăla nărod, din copilărie? Ţară, ţară, vrem ostaşi! Pe cine?

Vă pun o întrebare simplă şi cum nu se poate mai serioasă: dacă mâine, peste o lună, peste un an ori patru, aţi avea de ales un nou preşedinte, pe cine vi l-aţi dori? Sau pe cine aţi dori-o? În general nu contează ce sau pe cine ne-am dori, regula e că sistemul fată nişte nume, împăiază nişte personaje, iar nouă ni se cere să spunem: care din ăştia pe care vă dăm noi voie să-i alegeţi? Ei, bine, eu vă cer să ieşiţi din logica asta. Să uităm de Ponta, Antonescu, eternul Vadim şi Udrea/Baconschi/Eba sau cine mai ştie ce minunăţie. Deci, cine v-aţi dori să  vă fie preşedinte?

Personal am câteva nume în minte. Iar primul pe care l-aş rosti, limitându-mi alegerea tot la potecile bătute ale politicii, ar fi cel al profesorului Alexandru Athanasiu. Deci… pe cine?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

77 Comments

  1. O întrebare dificilă !Trebuie să mă gândesc…..
    Vreau un preşedinte cu prestanţă, cu relaţii, fără multe rubedenii, fără obligaţii şi cu dorinţa de „a servi patria !”
    Să mă gândesc !

  2. Mordechai, trăim vremuri triste… Oricât m-am gândit, nu-mi vine în minte nici un nume… Cei care ar merita această funcție, nu merită pedeapsa să reprezinte un asemenea popor… iar unul după chipul și asemănarea poporului…. îhh, mă lipsesc de un așa președinte…
    Profesorul Athanasiu are, categoric, prestanță. Are și o pregătire profesională temeinică, jos pălăria. Dar ar fi păcat. Nu ar mai avea timpul și nici posibilitatea de a modela noi generații de studenți, iar din prima poziție în stat actuala clasă politică l-ar eroda, l-ar păpa cu fulgi cu tot…
    Știi, ca să mă pot gândi la un nume, ar trebui să mai am speranță. Iar eu consider că poporul a intrat în disoluție ireversibilă, și nu mai am absolut nici o speranță privind viitorul poporului și țării… Zicea bine Aligheri: Lasciate ogni speranza, voi che entrate…

    Știu că dorești un răspuns serios, și sper din suflet că mă vei ierta dacă o dau un pic pe glumă: cel mai bun președinte ar fi Nea Stere (cu Mătreață prim ministru). Măcar el ar mai împărți băutura cu noi, și n-ar bea singur precum trăienel….

  3. Sansa Romaniei este sa o „rupa” cu vechea/noua securitate. Aproape toti (daca nu toti) de la varful politicii romanesti din 89 incoace au conexii foarte stranse cu secu. De aia merg treburile rau, pentru ca aceasta retea de criminali paraziteaza totul.
    Am doua optiuni:
    1. Nicolae Ratiu- fiul lui Ion Ratiu. Nu are nici o posibila conexie cu secu…si in plus sunt convins ca s-ar lupta sa faca din Romania ceea ce tatal lui si-a dorit. O tara prospera.
    SAU
    2.Herta Muller- premiul Nobel este o garantie a integritatii ei. Am intra si noi in randul oamenilor sa avem presedinte o persoana culta.

    • De când este premiul Nobel o garanție a integrității???? Uiți că acum câțiva ani a devenit laureat al premiului Nobel pentru Pace unul dintre cei mai mari teroriști ai lumii, Yasser Arafat? Care integritate?

      • De acord cu tine, Arsuliciule. Are premiul Nobel treabă cu integritatea câtă am eu cu Obama. Dar nu m-aş pripi cu etichetele astea „mari terorişti”. Pentru foarte mulţi , Arafat a fost un erou. Pentru alţii un terorist. Depinde unde eşti aşezat.

      • Cam asa rabbi … Uite eu il vad pe Generalul Ion Antonescu ca erou national chiar daca de unii e considerat criminal de razboi ! Argumentele nu le dezbat acum , e vorba doar de unghiul din care privim lucrurile …

      • Integritatea Hertei Muller se reflecta in scrierile ei premiate cu cel mai mare premiu posibil. A luptat impotriva securitatii si cred ca lupta ei a fost sincera. Nu a colaborat cu securitatea , in opinia mea, asta se numeste integritate. Cati din cei enumerati mai sus putem spune despre ei acelasi lucru cu ACEIASI CERTITUDINE ?

  4. Hai sa incercam sa gandim si inafara sabloanelor. Hai sa ne permitem sa propunem si fara sa ne limitam la optiunile ultravehiculate. Sa ne imaginam ca suntem suficient de evoluati pentru „votul rational”. Dan Voiculescu.

  5. As dori sa fie presedinte un om pregatit la finante avand in vedere situatia economica in care ne aflam. Solutii sunt putine. Prima solutie ar fi – dl.profesor Dan Voiculescu, iar cea de-a doua solutie ar fi Mugur Isarescu.

  6. Habar nu am, nu imi vine in minte nici unul … in afara de mine, evident, dar eu fac dictatura, asa ca nu e cazul 😀 Sincer, nu doar presedintele trebuie schimbat in tara asta – ala e doar fanionul jegului, dar sub el sunt multe alte straturi de jeguri, puroaie, micoze si alte scarbosenii de genul asta.

  7. pe cine? pe cineva care stie economie. isarescu e bun dar mai bnine sa stea la bnr, poate voiculescu. l-am vazut la cateva emisiuni la antena 3 si a tratat extrem de profesionist problema economiei romanesti. plus ca este singurul care in ultimii 6 ani i-a stat impotriva lui traian basescu. asta denota tarie de caracter, pentru ca nu e usor sa infrunti un om care are la degetul mic toate instrumentele de presiune ale statului, servicii, parchet, etc. asta inseamna ca in ciuda faptului ac u incercat sa-l „faca” cu niste dosare cam subtirele, voikulescu e un tip ce nu poate fi agatat, asa cum sunt majoritatea politicienilor romani

  8. pai, suntem in criza economica. bun! atunci avem nevoie de oameni care stiu sa ne scoata din criza. care au habar despre ce inseamna economie. bun! in momentul de fata, in romanica asta sunt numai 2 persoane cu „cap economic”, care au know-how in acest domeniu: Dan Voiculescu si Mugur Isarescu.

  9. Singurul pe care-l vad capabil si care a demonstrat ca are capacitati manageriale dar si forta necesara (principalul exemplu fiind tenacitatea cu care se lupta cu Basescu ) este Voiculescu. Si lucrul care m-a facut sa – l iau in calcul tine de capacitatea de a lua propriile decizii, avand in vedere ca nu depinde de nimeni, mai ales financiar. Asta spre deosebire de Ponta si Antonescu carora le trebuie sprijinul anumitor grupuri de interese.

  10. Intrebarea a fost de spre presedinte. Vad ca multa lume a cazut in plasa marlanului. Presedintele, conform fituicii numita Constitutie, nu-i da Presedintelui nici o competenta in domeniul economic. Daca marlanu´ se baga
    avand zero competente -si vazand rezultatele „reformei” in toate domeniile- asta nu inseamna ca si urmatorul -indiferent cine ar fi el- sa faca la fel.
    Altfel vom fi intr-o „tranzitie” continua; la fel si cu reformarea.
    Da! Domnul Voiculescu este o capacitate in domeniul economic -se vede dupa averea dansului- ar fi bun de prim ministru. Dar nu de presedinte.
    PS
    Faptul ca marlanu´ nu-i poate face nimic – ca celorlalti actori de pe scena politica- inseamna ca dl. Voiculescu este mai mare in grad; iar marlanu stie asta. Altfel nu se lasa numai cu schelalaituri; ar fi urmat -cum multi fraieri basisti mai spera- muscaturi. Asa este doar un mogul -chiar si rau- si gata…

    • Da’ filme cu tesla şi ouăle n-ai? Că-i cam tot aia!
      Cît despre „rafinamente” avem, avem! Lumină, ceas cu cuc, chilbil… d-alea. Rafinata mai şi declară le RFI că nu i se par exagerate epitetele astea! Ce sticluţa mea … (vezi mai sus).
      Banzai!

  11. Adrian Năstase, deşi ştiu că nu-ţi place. Ar corespunde cel mai bine „fişei postului”. Dar nu ştiu dacă mai vrea.
    Şi profesorul Athanasiu ar fi bun – e un om inteligent, cu o cultură vastă, echilibrat, manierat, de încredere, cu experienţă politică şi în administraţie -, nu ştiu însă în ce măsură cunoaşte tainele politicii internaţionale. Sigur, din partea lui m-aş aştepta să-şi ia consilieri foarte buni şi să asculte ce-i spun. Deci, da.

  12. Nu cred ca avem nevoie de o somitate economica drept presedinte.Poate un om de stiinta.Imi vine in minte Dumitru Prunariu.Asta daca vrem un nene cu demnitate si coloana vertebrala.

  13. N-as mai vrea un presedinte, ne-ar prinde bine un rege, cu prestanta si relatii internationale! Iarasi unul pe care sa-l invinga serviciile, sau unul care stie tot si-i place rolul de tatuc al natiei? Puterea corupe, iar regele, ales fiind pe viata nu mai are de platit voturi la realegere, iar un principe indeajuns de destept ar stii sa pastreze o oarecare distanta de doctrina partidelor politice, punand inainte binele natiei!

  14. Sunt foarte putine optiuni. Consider ca ne trebuie un om care se pricepe la economie. Singura solutie ar fi Voiculescu. Acesta are pregatirea necesara si vine cu o serie de propuneri pentru a scoate tara din criza.

  15. Dan Voiculescu ar fi mai degraba o propunere pentru functia de premier, fiind recomandat la aceasta functie de pregatirea sa teoretica in domeniul economic, dar si de rezultatele obtinute de societatile sale . Pentru functia de presedinte ar fi de preferat o persoana cu experienta in diplomatie sau din elita culturala, o persoana care sa fie cunoscuta de cancelariile tarilor Europei, mai ales. Un nume ar fi dl. profesor Andrei Marga, de la UBB Cluj Napoca.

  16. Pentru cea mai inalta functie in stat ne trebuie un om care are capacitati manageriale si forta necesara pentru luarea unor decizii importante referitoare la situatia economica a Romaniei. Acest om este profesorul Voiculescu.

  17. Principala sarcina din fisa postului de presedinte este politica externa.
    Oricat ar parea de perimat, in domeniul asta Petre Roman se pricepe si are intrare in multe cancelarii.
    Probabil mai sunt si altii, dar nu-i stiu eu. Adrian Nastase nu, pentru ca are niste schelete in dulap.

  18. @Negativ
    Sper sa ai dreptate. Pana acum un an nu ma interesa deloc politica. Dupa un an de urmarit mizeria asta care la noi se numeste politica mi-am propus sa fac o pauza. Pacat ca nu m-am oprit inainte de osanalele de la congresul PDL. Asta a fost capacul :))

  19. Norocul nostru ca sunteti doar voi 10-15 care-l vreti pe voiculescu presedinte… are 25 de voturi garantat, cu cele ale familiei sale…
    Daca nu ar avea 94 de ani, l-as propune pe Neagu Djuvara.

  20. Vorba bancului aluia vechi, dar bun: „dar noi, belgienii?”

    Adecatelea, daca tot e sa scapam iapa fantaziei pre miriste, inchipuindu-ne ca putem sa si alegem pe cineva, nu doar sa aprobam candidatul partidului sau pe ala al securitatii din 4 in 5 ani, atunci raspunsul meu e simplu:

    1. Republicuta nu are presedinte din doua motive:
    a. pentru ca are un prim ministru puternic, controlat de un parlament si mai puternic, care fac un presedinte cu atributii executive redundant

    si

    b. pentru ca a fost inlocuita de o monarhie cu trainice legaturi europene

    2. Prim Ministru este Sebastian Ghita, actualul patron de la ASESOFT (cine il convinge sa isi lase afacerile pentru politica, nu stiu…dar..deh…traim intr-o lume ideala, dupa cum ziceam mai devreme)

    3. Cand se canta imnul (unul nou, ca asta cu desteptatul nu prea ne-a adus nici multa minte, nici noroc in viata), ne ridicam in picioare si plecam capul, o facem pentru cel care astazi e cunoscut drept: Henry Charles Albert David, Print de Wales (familiar: Harry).

    De fiecare data cand lucrurile au tins, cat de cat, sa mearga spre bine, in tara asta, pe tron se afla un domn strain sau tara era guvernata de o coalitie avand ca scop declarat aducerea unui domn strain. Cum, cu tot respectul pentru viata, pentru anii si povestea Majestatii sale, Regele Mihai I, sunt de parere ca ramura romaneasca a casei de Hohenzollern si-a epuizat sansele, din varii motive, o casa regala mai potrivita decat cea de Windsor (fosta Hanovra) nu ar fi usor de gasit pentru un nou inceput pe meleaguri carpato-danubiano-pontice.

    Ufff…iar suna ceasu’ si, deschizand ochii, realizez ca acela nu era clinchetul cristalelor, umpland Palatul Regal, la ceremonia de inaugurare, ci era zdranganit de sticle goale, dupa un sprit portocaliu cu hahait, povesti despre trecute si viitoare partide de furat si muult, muult pupat curu metresei ca si cand maine n-ar veni niciodata.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...