AcasăRabbi zicePatriotism?

Patriotism?

M-am trezit, cu ceva timp în urmă, înfipt într-o discuţie complicată. Pe lângă tot felul de savantlâcuri inutile şi inevitabilele profeţii despre evoluţia politichiei – întotdeauna rostite cu prea plin de sine- oamenii dimpreună cu care declinam, conjugam şi expiram au lovit uşor cu bara de protecţie şi subiectul patriotismului. Aici discuţia a devenit mai puţin savantă, iar enunţurile au cunoscut o subită simplificare. Taberele s-au rânduit iute şi limpede: unii care socoteau, cu îndeajuns de certitudine, că patriotismul este şi trebuie să rămână o parte obligatorie a oricărui sistem de referinţă. În tabăra cealaltă băga flotări convingerea că simpla idee de patriotism dă rău lângă 4×4 şi ţoalele de firmă. Pentru rigoare, mă simt obligat să spun că niciuna dintre tabere nu a confundat patriotismul cu naţionalismul zgomotos, cu neaoşismul năduşit.

Argumentele se succedau cu egală măsură, de o parte şi de cealaltă. Invocarea valorilor tradiţionale şi a nevoii de apartenenţă la un sistem de valori era contrapusă unui cosmopolitanism uşor exagerat -după gustul meu. Inevitabil, parte a demonstraţiei era exemplul american şi mânuţa dusă la inimă atunci când fâlfâie drapelul cu dungi şi stele. ( Personal nu am ezitări în a mărturisi că tipul ăsta de patriotism mi se pare perfect comparabil cu manifestările de credinţă ale lui Gigi Becali – ostentaţie indecentă şi superstiţie prostească).

Despre asta propun să discutăm astăzi: patriotismul mai are vreo relevanţă în ziua de azi? Cum definim patriotismul? Suntem patrioţi pentru că ţinem cu naţionala de fotbal sau cu … selecţionata internaţională de la CFR Cluj? Pentru că ne propunem să consumăm doar produse româneşti? Pentru că ne ruşinăm când aflăm că un concetăţean de al nostru ne face de baftă comiţând cine ştie ce fărădelegi prin străinătăţuri?

Haideţi să discutăm despre asta. Şi dacă observaţi că moderarea comentariilor se petrece ceva mai lent… e cu tâlc.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

28 Comments

  1. „Patriotism” – Sentiment profund de dragoste și devotament față de patrie și popor; 1. (livr.) civism. (Act de ~.) 2. patriotism local = provincialism.

    Cred ca de la definitia dexului ar trebui inceput sa comentam …
    1. Dragoste – mai stim noi ce-i aia , mai iubim noi pe cineva (cu adevarat) decat pe noi insine , daramite sa ne iubim tara (de care ne batem joc intr-un hal-fara-de-hal…) , iar de dragostea fata de restul conationalilor nostri ce sa mai vorbim …?!
    2. Devotament – noi nu mai stim (multi) nici ce-i devotamentul fata de propria familie daramite fata de tara si popor (?!)
    3. Aici as adauga eu ceva ce nu-i cuprins in dex , dar cu care , zic eu , trebuia inceput:
    DEMNITATEA – MANDRIA de a fi OM ( in primul rand ) si apoi de a fi ROMAN … A NU se intelege prin „mandrie” – aroganta , infatuare , narcisism , etc. ci RESPECTUL DE SINE SI FATA DE CEI DIN JUR !!!
    Ori fara mandrie (demnitate) nu vad cum am putea fi patrioti ?! De patriotismul „molustelor” sau oricaror „taratoare” eu , unul , n-am auzit …!

    PS: si nu vreau sa aud replici de genul „demnitatea ne-a fost luata” … Demnitatea NU TI-O POATE LUA nimeni , decat DACA O RENUNTI la ea TU insuti , benevol … !!!!! Demn nu inseamna sa ai palate sau „gipane” sau sa ai un trai decent , ba chiar nu inseamna nici sa nu fi scuipat sau umilit …; DEMN insemna SA NU TE APLECI IN FATA ACESTOR „GUNOAIE UMANE” care cred ca prin statutul lor „iti pot baga pumnul in gura” sau „te pot cumpara cu un pumn de arginti”…! Si abia apoi putem vorbi de ADEVARATUL patriotism …

  2. Pai, ca omu’ am inceput cu DEX-ul, sa fiu sigur ca nu ma-nsel:

    PATRIOTÍSM s. n. Sentiment de dragoste și devotament fată de patrie și de popor, statornicit în decursul istoriei. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotisme.

    PÁTRIE, patrii, s. f. 1. Mediu politic, social și cultural în care își desfășoară viața și lupta fiecare popor; teritoriu locuit de un popor; țară în care s-a născut cineva și al cărei cetățean este.

    POPÓR, popoare, s. n. 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului și anterioară națiunii, ai cărei membri locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceeași tradiție culturală. 2. Totalitatea locuitorilor unei țări, populația unei țări; cetățenii unui stat; națiune, neam, norod.

    NAȚIÚNE, națiuni, s. f. Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune. [Pr.: -ți-u-] [Var.: (înv.) náție s. f.] – Din lat. natio, -onis, it. nazione, fr. nation, rus. națiia.

    Sursa: DEX ’98

    Daca ne uitam la definitii, tiganii, maghiarii, secuii, sasii, etc- intr-un cuvant conlocuitorii- sunt altfel decat noi, romanii-verzi la cultura, limba, origini, etc, deci n-au cum sa fie patrioti!:D

    Boon!
    Ramanem noi, romanii-verzi.
    Si care-s aia?!?
    Fa o intrebare in Ardeal, Banat, Oltenia, Dobrogea, Moldova despre mitici, prazari, sarme, etc si sa vezi ce raspunsuri primesti- aia nu-s romani, ca-s corciti cu- tigani, rusi, unguri, sarbi, bulgari, turci, etc!!!
    Si care-s alea valori nationale- ca iara, daca faci intrebarea pe zone, clase sociale, etc vei afla ca fiecare crede altceva.

    Asa ca patriotismul e ceva ce devine dupe persoana si interesul ei. Patriotismul Basescului, al lui Marko Bela ori Victor Ponta nu se pupa intre ele, cum nu se pupa cu al omului de rand, care om de rand… devine dupe situatiune, ca patriotic ar fi sa renunti la pensie, somaj, alocatie, ori sa-ti dublezi singur impozitu’, ca tara e la ananghie…
    Asa ca patriotismul este acel sentiment de nedefinit si ca atare imposibil de masurat. Parerea mea!

  3. acum 25 de ani un prieten ma întreba:
    -Ciupi, tu ce spui ca e patriotismul?
    -pai …asa mai simplu , dragostea de tara spun eu dupa o ezitare.
    -bine , bine si dragostea ce e, continua el?

  4. Patriotismul ar trebui sa existe in sufletul fiecaruia asa cum exista dragostea de camin si familie. Este o casa putin mai mare si o familie putin mai numeroasa. Asa cum in familie mai sunt si „oi negre” dar si rude preferate, asa cum o casa nu este intotdeauna un camin dar caminul va fi mereu acasa, tot asa si tara pe care o cunosti cel mai bine, limba pe care ar trebui sa o intelegi si pamantul si apa din care te-ai nascut ar trebui sa ti se potriveasca trupului si sufletului. Dar nu toti suntem la fel (gusturile nu se discuta) si nu pot condamna pe cineva care se simte tradat de propria familie. Eu stiu insa sigur ca pentru mine sangele apa nu se face.

    • As completa ca generatia crescuta de comunisti, nu are nevoie de dictionar pentru a defini patriotismul. Acum, in loc de Cenaclul Flacara vedem Madona si copiii in loc sa invete despre patriotism, sunt initiati in Kamasutra, deci este normal sa aiba nevoie de dictionar tinerii, pentru a afla ce-i patriotismul dupa cum am avut si eu nevoie sa deschid DEX-ul sa aflu ce inseamna Kamasutra… „Daca dragoste nu e, nimic nu e…” (M.Preda)
      Eu ma intreb daca poate inlocui dragostea carnala si nevoia de dragoste spirituala…

  5. 1. Intrebarea de baza ar fi:
    Ce intelegem noi prin patriotism?
    Astazi cred ca in Romania cei mai patrioti sunt UDMR. Dar patrioti pentru Ungaria. Steaguri, sarbatori, limba, educatie, unitate,etc.
    Iar romanii traiesc in devalmasie.
    PS
    Prin 95 am cunoscut niste unguri din Ungaria; m-am avut foarte bine cu ei.
    Normal ca am discutat cu ei si despre Transilvania si de istorie. Stiti ce invatau ei la istorie? Ca Transilvania le-a fost data romanilor pentru 100 de
    ani. Si erau convinsi ca asa este…

  6. da sint un cetatean patriot si asta inseamna sa doresti din tot sufletul binele acestei tari,sa fii nemultumit cind vezi cum e distrus orice lucru bun ,cind cei merituosi si capabili sint dati deoparte de niste neica nimeni care se cred depozitarii adevarului absolut,sa nu fii indiferent la nedreptati de la oricine ar veni ele fie din tara sau dinafara.poate sint desueta dar chiar iubesc patria in care m-am nasct si traiesc

  7. Dacă are relevanţă? Sigur că are, la modul teoretic. Adică, suntem cetăţeni români înainte să fim cetăţeni UE (de exemplu). În România, marea majoritate a oamenilor confundă patriotismul cu naţionalismul cretin sau cu mândria nefondată. Să nu uităm că noi încă ne batem cu cărămida în piept pentru ce au făcut Decebal şi Traian sau cu ce au realizat strămoşii la 1918 şi tăcem mâlc atunci când e vorba de realizările noastre. În rest, habar nu avem ce să facem exact ca să fim „patrioti”: preferăm maşinile nemţeşti, cumpărăturile la Paris, excursiile în Austria etc. şi e normal să fie aşa. Cum să fii loial unei naţii care nu îţi oferă nimic bun?

  8. Sentimentul de neputinta si rusine in legatura cu modul in care se misca autoritatile statului, poate de la un moment dat si scarba aferenta, se trag din patriotismul inteles ca dorinta de mai bine la nivelul intregii societati.
    Bine, aceasta dorinta nu are neaparat de-a face cu societatea romaneasca, dar daca tot am decis sa raman aici, o pot considera o forma de patriotism.

  9. Din punct de vedere al dictionarului m-am lamurit !
    🙂 Din punctul meu de vedere este acel sentiment pe care il are fiecare cand realizeaza ca nascandu-se intr-un loc, din parinti cu o anume nationalitate astfel ca a primit o anume educatie are o patrie pe care nu o poate schimba.
    Unii injura altii profita altii sunt indiferenti si altii se mai gandesc ce simt …

  10. Patriotism?Cacat!Nu mai inseamna nimic pentru mine de patru ani.De cand STATUL roman m-a pus in genunchi si mi-a dat-o la muie(vorba Parazitilor),obligandu-ma sa emigrez,acest cuvant nu mai inseamna nimic pentru mine.In afara familiei-rude de gradul intai-nu ma mai leaga nimic de tara aia.Pur si simplu mi-am facut bucatica mea de tara aici,in Spania,unde am inclus niste prieteni,o arhiva de filme vechi,o discoteca de vreo 200 de discuri si ceva poze.Cam atat.Si asta v-o spune un individ care in perioada 1991-1993 a pus umarul la construirea celui mai nationalist partid din Romania,PRM.Am facut asta din motive diverse,dintre care unul a fost ca in timpul serviciului militar am lucrat la Fabrica de Caramida din Cluj unde am vazut scrijelite pe zidurile vechilor cuptoare niste mesaje cutremuratoare ale romanilor si evreilor trimisi la moarte in anii 1940-1944(mesaje neatinse zeci de ani).M-am lasat de politica cand am inteles ca Vadim minte ca un porc atunci cand ne promitea ca ne face senatori si deputati pe noi,tinerii din Organizatia de Tineret care-unii dintre noi-participaseram la Revolutie.Omu’ era prea ocupat sa bage in Parlament si in lumina reflectoarelor securisti,generali,procurori si alte loaze…Atunci mi-am luat-o prima oara.
    Acum sunt linistit si mult mai educat.Educat la modul ca am reusit-zic eu-sa ma scutur de patriotismul gaunos si de istoria cu puternic caracter triumfalist care mi-a marcat intreaga cariera de elev.
    Acum suntem „inlantuiti” de legislatia europeana si de cea a NATO.Nu cred ca Ungaria ne va lua Ardealul,cu toate valurile create de Laslo Tokes (fratele siamez de peste Tisa a lui Vadim) sau de Garzile Maghiare sau cum dracu’ s-or mai numi saptamana asta.Cred cu tarie ca doar democratia ne poate strecura cu succes printre toate aceste hopuri inerente unei noi poteci pe care Romania o bate de 20 de ani incoace.
    Asa ca „patriotismul”,pentru mine,se rezuma la familie:le trimit bani,pachete,o vorba buna,un gand pios atunci cand cineva ne paraseste,o lacrima,un suras,o vorba buna.
    Daca vreau sa vad o padure,ma duc la Escorial;daca vreau sa dau la peste,ma duc la digul de la Valmayor;daca vreau sa vad istorie adevarata,pastrata,respectata,ma duc la Toledo;daca vreau sesiune de bere si gratar si Beatles si Queen si altii,ma duc la prietenul Florica si ne facem muci si ne amintim ca Freddy a murit acum 19 sau 20 sau 35 de ani,ca nici nu mai conteaza…
    Si nu ma intreba daca ma inrolez voluntar daca ne ia Ungaria Ardealul ,ca te bag in pizda ma-tii!!!

  11. Mana pe inima poate sa fie si la Bianca Dragusanu daca da bine si e vazuta, timp in care poate sa se gandeasca la clubul in care merge diseara, la p..a etc…
    Nu sunt de acord nici cu aruncatul de rahat in propria tara doar pentru ca a venit moda dar nici cu un patriotism dinala fariseic ca da bine la ceilalti

  12. Poate că în 21 decembrie ’89 am fost patriot, dacă m-am dus în Piaţa Universităţii nu pentru banane şi portocale, ci pentru libertate.
    Poate că în aprilie-mai ’90 am fost patriot, dacă am fost din nou în Piaţa Universităţii, golan la cort, nu pentru un salariu mai mare sau pentru dolarii falşi pe care-i tipăreau ţărăniştii (Doamne, ce de aberaţii s-au mai spus!), ci pentru democraţie.
    Poate că aş mai fi o dată patriot, dacă românii s-ar trezi şi ar ieşi în stradă, să măture de la putere acest cancer care a adus ţara în metastază.

    • Floriane, dragule, mă tem că, din păcate, noi nu vom mai avea această ocazie… ai văzut că toți sunt mulțumiți, nimeni nu mai iese în stradă…. Am ajuns să cred că și dacă bășebocii ar instaura, prin lege, sclavagismul ca sistem de stat, pentru binele poporului, poiporul ar înghiți, n-ar ieși să protesteze…. (poate ar ieși la un disco cu pinguinul, mici și bere….). Am ajuns să cred că populația ar mai ieși să protesteze doar dacă s-ar tripla prețul la alcool… 🙁

  13. Pai cf. DEX eu nu mai fac parte din natiune (sunt plecat de cativa ani).
    Dar pot fi patriot. Am incercat cat am trait in Rom. sa fac ceva pt. mine si societate – m-am dus si eu pe la mitinguri, am facut ceva activism politic, mult discurs de crasma, ca omul.
    Dar nu pot iubi statul roman, deci automat natiunea – m-au infrant, umilit, obligat sa-mi iau lumea in cap.
    Deci nu pot iubi nici poporul roman si nici patria adik nu pot fi patriot.
    Si totusi m-am simtit totdeauna un patriot, nepricepand ce cauta cuvantul dragoste in aceasta definitie
    Ramane intrebarea: ce se intelege prin devotament? La mine e speranta neabatuta ca intr-o zi romanii se vor trezi. Pb. e ca nu stiu cum va veni aceasta. Uneori ma bucura taifunul declansat de incompetenta guvernatilor actuali. Poate dupa distrugerea totala , se va ajunge la asta, va rasari naibii ceva bun

  14. patriotismul, nu este ceva ce poate fi explicat.patriotismul se simte.il simti cand o echipa nationala indiferent de sport este la un turneu final si se intoneaza imnul, cand esti in strainatate si vrei acasa.o duci bine dar totusi iti lipseste ceva.iti lipseste pamantul romanesc, perversitatea romaneasca, petrecerile noastre etc.te-am luat in lista mea de bloguri

  15. Grea întrebare ai pus, prietene. Fiind un sentiment, o percepție, o stare sufletească, e greu de definit unitar, fiecare dintre noi va avea propria idee, propria definiție a patriotismului…
    Mi-e greu să mă pronunț… Patriotism? hm… Să simți că-ți dorești să vezi țara că merge bine, să te doară atacurile la adresa acesteia, să fim toți uniți, indiferent de partid sau simpatii politice, împotriva oricărui atac, de orice natură (cum a fost, de exemplu, recenta întâmplare cu organizarea Zilei Naționale la Budapesta). Să te bucuri și să-ți dorești să sărbătorești Ziua Națională… Să te înfurie aplicarea unei culori suplimentare pe drapel în scop de propagandă electorală… Să nu-ți înjuri țara atunci când te afli în străinătate, doar pentru că asta e moda și așa e …șic…
    Dacă-mi permiți să-l parafrazez pe Kennedy, să te întrebi nu ce face țara pentru tine, ci ce ai putea face tu pentru țară….
    Să nu risipești aiurea resursele țării, indiferent de natura acestora….
    Să simți că ești mându de țară atunci când auzi străinii cum o laudă…

    • Cu permisiunea lui Mordechai, îmi voi completa com,entariul cu niște remarci:
      În filmele cu Superman, când la sfârșit individul zbura cu steagul american în mâini, e patriotism… Dacă noi arborăm drapelele, suntem naționaliști deșănțați.
      Când ungurii au arborat steagul unguresc pe clădiri oficiale românești din Ardeal, și când cântă imnul de 15 martie, e patriotism, e europenism. Dacă noi insistăm să avem drapelul pe clădirile oficiale românești din România, e naționalism extremist, antieuropean. Dacă vrem să ne serbăm ziua națională, e insultă, e naționalism revanșard…
      Când Suto Andras instiga la violențe împotriva românilor la Tg Mureș în 1990, era patriotism. Când noi cerem anchetarea lui Verestoy Attila pentru defrișările ilegale din Ardeal, e extremism. Când Marko Bela șantajează guvernul, și amenință, pentru ca nici un elev ungur să nu mai învețe ceva în limba română (în vreme ce în Ungaria, la clasele romănești, până și limba română se predă în ungurește), e patriotism. Dacă noi ne opunem și cerem ca măcar istoria și geografia să fie predate în românește, suntem extremiști…
      Când, în filmul „Delta Force”, evreii americani eliberați din mâinile teroriștilor cântă „America the Beautifull”, e patriotism. Când noi, la serbări câmpenești, ne place să-i ascultăm pe Sava Negrean-Brudașcu sau Ioan Bocșa, Drăgan Muntean, Dumitru Fărcaș, Dinu Iancu Sălăjanu sau Nicolae Furdui Iancu „Noi suntem români” sau „Sus române, sus!”, sau „Dorul m-o purtat” sau „Marșul lui Iancu”, suntem naționaliști extremiști, penibili, incapabili de evoluție europeană….
      Luând în considerare cele prezentate mai sus, cred că putem defini patriotismul ca fiind acel sentiment firesc pentru toate popoarele, dar interzis românilor, care trebuie să se rușineze și să-și ceară iertare dacă simt ceva pentru țara lor…

  16. Greu de răspuns fără a cădea în capcana clişeelor. Şi am văzut în comentarii cîteva idei cu care sunt de acord. Da, cînd sunt în străinătate, simt nevoia să vorbesc de bine despre România. Uneori, chiar şi cînd sunt aici. Da, ţin cu echipa naţională – de fotbal sau de altceva. Şi multe altele…
    Dar cred că patriotismul înseamnă, mai ales, respect. Respect pentru oameni, pentru natură, pentru limba română, pentru cultura română. Constat, la toate nivelurile, o deprimantă lipsă de respect, un dispreţ nici măcar camuflat. În aceste condiţii, răspunsul la întrebarea dacă patriotismul mai are relevanţă este nu. Din nefericire pentru noi toţi.

  17. Este un sentiment pe care poți să îl ai sau nu, pe care poți să îl arăți sau nu. Poți trăi și fără el. Daca îl ai, îți îmbogățește din plin emoțiile. Globalizarea nu va duce la dispariția lui. El este legat de apartenența la o nație, la o cultură și atât timp cât nația își păstrează identitatea patriotismul există.
    Am putea privi relația individ-familie la o altă dimensiune. Așa cum îți iubești sau nu părinții chiar dacă locuiești sau nu cu ei, la fel îți iubești sau nu țara chiar dacă trăiești în ea sau în afara ei.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...