AcasăRabbi ziceGeorgia on my mind

Georgia on my mind

Am găsit ştirea în Adevărul, ziarul patronat de Dinu Patriciu*. Iniţial m-a traversat o lejeră perplexitate. Apoi m-am amuzat. Pentru ca, la scurtă vreme, să mă las cercetat din nou de perplexitate, iar apoi să mă amuz din nou. Şi tot aşa.

Pe scurt, în ştire e vorba despre delegaţia georgiană, prezentă la summitul NATO, de la Lisabona. Neiniţiaţi în protocoalele flăcării violet şi necunoscători ai principiului licuriciului în politica externă, georgienii au troznit, la hotelul unde erau cazaţi, un chef de pomină, la care au mobilizat nu mai puţin de 80 de curve.

NATO, ne-NATO, integrare, ne-integrare, Oseţia, belele, bucluc cu muscalii… toate astea pot fi luate în seamă la vremea potrivită. Până una-alta, gruzinii s-au trezit în postura lui Ivan Turbincă la poarta raiului: -Cazacioc este? Da’ vodcă? Femei? Şi cum NATO ăsta n-a fost în stare să le furnizeze răspunsul potrivit, s-au organizat logistic şi singurei şi au comandat 80 de bucăţi păsărici vesele. Ca să fie treaba serioasă i-au mobilizat la guliai şi pe amicii din Armenia. Panarama, spune ştirea, a fost atât de mare că Sarkozy s-a plâns la recepţie că nu poate dormi.

Nefiind cetăţean georgian ( mulţumesc cerului!) mă pot declara amuzat de ştire. Şi încântat de nesimţirea georgienilor care, pare-se, au înţeles rapid care e treaba cu NATO: ori fuţi, ori eşti futut.

Nu ştiu cât de jenaţi se vor fi simţind georgienii de rând la auzul acestei ştiri, dar mă gândesc la noi. Şi la deja atât de celebrele scene în care apărea bezmeticul nostru, cerşind carici de licurici şi fiind tratat cu sictir. Parcă ipostaza georgienilor mi se pare mai onorabilă. Dacă se poate vorbi de onorabilitate in contextul dat. Până la urmă sunt de înţeles:

– Ne primiţi, bă, în NATO?

– Dom’le, să mai vedem, să mai vorbim…

– Bine, pa. Hai, frăţioare să futem şi noi ceva, dă-i în pizda mă-sii cu NATO-ul lor! Băi, Armenia, frigem ceva diseară?

Pe de altă parte noi cică am fi membri în gaşca asta. Avem nişte cadavre, sosite în sicriu de plumb, din Afganistan, care dovedesc asta. Iar când Bulă al nostru se gudură pe lângă vreun licurici mediu ( că la marii licurici nu mai vede de mult fermoarul!) cerşind : mister, şenghen, pliz! tot ce primim e cam ce au primit şi georgienii vis-a-vis de NATO. Diferenţa e că debedeul nostru se întoarce să se răzbune pe concetăţenii lui. Măcar de l-ar fi chemat şi pe el georgienii la chiulaba. Sau dacă o lua pe Udrea în delegaţie…

____________________________________________________________

* Mogul rău.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. I-auzi analiza Stratfor, de la mama geopoliticii:

    „NATO is an illusion that comforts the Romanians, but only if they don’t look carefully. The Romanians seem to prefer the comforting illusion”

    Si despre cocosati:

    „For Romania, national sovereignty has always been experienced as the process of accommodating itself to more powerful nations and empires. So after 1991, Romania searched for the “someone else” to which it could subordinate itself”

    Read more: Geopolitical Journey, Part 3: Romania | STRATFOR

    Cum era aia cu „Toate pinzele sus?” Sa mergem unde?

    http://www.stratfor.com/weekly/20101115_geopolitical_journey_part_3_romania

    • Bine, dar nenea George Friedman este evreu, provine din ungaria, acum traieste in america si ne prezinta o amestecatura de jumatati de adevar, truisme, afirmatii neverificabile si aiureli.

      Spune ca a stat nitel in romania, a pus mana pe pix si nu numai ca a inteles toate problemele interne, externe, trecute, prezente si viitoare; el a devenit si un fin cunoscator al pshiologiei celor 20 de milioane.

      De ce ar conta parerea lui?

      • Si ce daca e evreu? Si ce daca a stat in Ungaria? Eu am trait ani de zile in Romania si mi se pare ca in unele judecati are dreptate.

        Care sunt jumatatile de adevar si care sunt jumatatile de minciuna la care te referi, daca tot vrei sa discutam? Tu cum ai caracteriza geopolitic Romania?

        Toate parerile logice conteaza.

    • … in al 2-lea razboi mondial… “Romanians maneuvered themselves into the position of fighting and dying for the Germans, and then got their revenge on the Germans by being slaughtered by the Soviets – soldatii romani au fost mai curand incercuiti; unitatile care au putut, s-au retras

      Ceausescu decided to pay off the national debt. This left Romania in staggering poverty; electricity and heat were occasional things, and even food was scarce in a country that had a lot of it. The Securitate, a domestic secret police whose efficiency and brutality were impressive, suppressed unrest. Nothing in Romania worked as well as the Securitate –– stereotipul socialism = epoca de piatra

      Herta Muller –– schizofrenie paranoida; autoarea sustine ca a continuat sa fie urmarita de agenti ai securitatii si dupa ce a ajuns in germania, mai spune ca agentii o urmaresc si in ziua de astazi

      There was no Velvet Revolution here but a bloody one, where the Securitate resisted the anti-communist rising under circumstances and details that are still hotly debated and unclear. ––– gurile rele spun ca la schimbarile din 1989 au pus umarul si membri ai securitatii

      “Lower wages allow developing countries to develop their economy through exports” – argument mai curand academic, realitatea economica este mult mai complexa

      despre armata romana: “From where I sit, creating an effective mobile force to secure their eastern frontier is what is needed.” ––– ma indoiesc ca aceasta potentiala forta mobila va fi facuta pentru apararea frontierei din est; mai probabil fiind dorita pentru vre-un nou Irak sau Afganistan

      O analiza exhaustiva, atotcuprinzatoare asa cum are pretentia articolul, nu cred ca poate fi facuta in trei pagini. Ma indoiesc ca nenea asta al nostru are suficiente date pentru a realiza asa ceva. De asemenea, ii mai pun la indoiala si buna credinta. Mie mi se pare ca mesajul articolului sau este: romanii, niste mizerabili de la marginea imperiului

      “Romania can take advantage of its greatest asset — a skilled workforce prepared to work for lower wages” ––––– no comment

      • ok, da, sunt lucruri care plac, altele nu, si mai toate se pot discuta din 360 de unghiuri. Mie nu mi s-a parut ca mesajul ar fi ca romanii sunt „mizerabili”, ci ca romanii se simt mizerabil de prost dupa ce li se tot pune istoria pe cocoasa. Romania este un stat relativ tinar, care nu a reusit sa beneficieze de rarele oportunitati de dezvoltare. Pentru ca avem o viziune romantica despre aliatii nostri si binele care ni-l tot fac. Dar si pentru ca suntem inapti in materie de a alege leaderi competenti.
        De acord cu paragraful despre socialism.

  2. Pai daca eram georgian – de-al lui mesterul Stalin- m-as simti mandru. Daca tot s-or dus acolo au impletit (ne)utilul cu placutul.
    Normal ca nu l-or chemat si pe stambu. Ca-ti trebe pula si poate aia n-aveau Viagra la ei. Si care din fetite s-ar fi dus cu el? Si ce i-ar fi facut nuty la intoarcere? Golane, umbli la curve?
    Asa ca el o incercat la monsieur, pliz, iar geogienii or trait bine. Cinste lor!
    PS
    Armenii or fi fost cu banii…

  3. Fain comentariu … Vezi , d’aia spuneam io ca in primul rand tre’ sa inveti sa fi demn ca sa poti fi si patriot ! 😆 Baietii s-or orientat rapid si si-or bagat „sticla” in odihna lui Sarkozy , fara prea multa retinere sau reverente si „linsaturi de labe” umilitoare . Bravo lor ! 😀

    • Stii ceva?
      Ma gandesc ca rrrrrrrromii lu´ Stalin nu-s pe la gurile de metrou, cu mana intinsa si cu monseur silvuple. Ca io n-am auzit…
      Asa ca baietii veseli din Georgia i-au dat bice…

  4. Le-au arătat ălora de la NATO că, dacă li se dă cu flit, pot pune de-o alianţă militară separată cu Armenia. Şi, ca să vadă ăia că nu se joacă, au organizat o şedinţă comună de trageri.

  5. Eu ma indoiesc ca cerseste ceva pentru noi, cred ca vrea doar sa fie luat in seama si de aia este tratat „corespunzator”. Daca ar vrea ceva serios ar fi luat in serios… Nici macar nu isi da seama .

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...