Nea Stere şi geografia

Între nea Stere şi Monarhistu era o râcă veche. De pe vremea când Monarhistu se voia şef de scară şi candidase împotriva lui nea Stere. Ba mai şi câştigase. Aşa ceva nu se iartă. Monarhistu umpluse scara de afişe în care îşi prezenta „planul în cinci puncte de redresare şi ajungere la zi cu datoriile la apă caldă”.  Başca, la intrarea în scară, un fel de afiş, o coală mare de hârtie pe care lipise o poză cu el în faţa turnului Eiffel, sub care scrisese cu carioca : „Votează pentru viitorul scării B!”

Alegerile trecuseră, „ajungerea la zi cu datoriile la apă caldă” se blocase „datorită la criză”. Iar nea Stere nu-l iertase. Acum erau în casa scării şi se hârâiau. Ciuruiseră pereţii cu bormaşina şi se certau din cauza noului avizier. Monarhistu îl voia pus pe peretele din stânga, la intrare. Nea Stere o ţinea morţiş că trebuie pus pe peretele din dreapta.

– Ca să nu te-ntreb eu, monarhiste, cât a costat avizeru’ şi de ce l-ai făcut la cumnat’tu la firmă! se aprinsese nea Stere. Iar nea Mătreaţă înţepenise cu bormaşina în mână şi chiştocul în colţul gurii.

Am salutat şi am încercat să mă strecor printre ei. Mereu încerc. Şi niciodată nu-mi iese. Nea Stere m-a agăţat subtil de mâneca jachetei:

– Hop’aşa, vecinu’, că avem dezbatere aici!

– Mă grăbesc, nea Stere!

– Lasă… uite, vecinu’, că lu’ Monarhistu i s-a urcat la cap şi are aroganţe cu noi.

Monarhistu mustăceşte şi mormăie:

– Bă, Stere, bă… incult ai rămas, bă…

– Ce face, mă ? sare nea Stere ca ars. Nea Mătreaţă tresare şi scapă chiştocul din gură.

– Mai pune, mă Stere, mâna pe o carte. Mai citeşte, mă…

– Ce face, mă? îşi clonează nea Stere perplexitatea.

– Lasă, mă, că îţi dau eu cărţi, că tu dai banii pe băutură! îl persiflează Monarhistu. Treci diseară pe la mine şi îţi dau eu cartea lu’ Coruţ ca să vezi, bă, că…

– ‘v-aş în paş’ mamili voastre pe tine şi pe coruţu’ tău! se ambalează nea Stere văzând cu ochii.

Nea Mătreaţă încearcă să joace rolul Chinei în conflictul coreean:

– Bă, monarhiste, te zgârmă-n cur…

Dar Monarhistu să nu tacă:

– Lasă, bă Stere. Tu încă citeşti poveşti şi legende.

Nea Stere atât a aşteptat:

– Îhî. Să-ţi zic ce-am citit, bă?

– Ia zi!

– Uite, am citit o carte care se cheamă „Amintiri in fundul pizdei” şi alta care se cheamă „Legenda cariciului trist”. Vrei să ţi-o povestesc?

– Nu – se grăbeşte Monarhistu.

– Ba ţi-o zic, bă – insistă nea Stere. A fost odată un carici. Ia să-mi sugi tu pixu, monarhiste! Acu’ vrei să ţi-o povestesc şi p-ailaltă? Că acu te fac de rahat la vecinu’. Auzi, vecinu’, ce teorii are monarhistu! Că cică vrea să bage la şcoli o materie nouă. Geografie patriotică. Că adică să nu mai fie d-aia cum am învăţat noi…

– Ai învăţat pe dracu’- bodogăne Monarhistu.

– Hai sictir! Da, vecinu -urmează nea Stere- că cică toată geografia să fie patriotică, să ne bage pe noi în buricul universului. La Spania să nu-i mai zică Spania, ci: Căpşunari. Ia zi, bă…

Monarhistu bate mărunt din buze, dar nu rezistă tentaţiei. Dă năvală să-şi expună teoria:

– Dom’le, americanii de ce-s patrioţi? Ei nu ne zice nouă : Rumenia? Păi, ce? Aşa se cheamă. Da’ ei zice cum le convine, pe patriotismu’ lor. Nu ne zice: Bucarest? Păi aşa se cheamă? Şi toţi face la fel. Franţujii ne zice: Rumani. Ia să facem şi noi la fel. Şi le zicem după interesu nostru, pă specificu nostru. Uite, la americani le zicem Femeişti, tu-i în cur cu femeiu’ lor. La spanioli le zicem Căpşunaria, că e ai noştri acolo, la căpşuni…

Când se enervează, Monarhistu pierde acordul dintre subiect şi predicat.

-…În Italia e ai noştri la spălat babe la cur şi violat babe? Le zicem Băbeşti! În Anglia e ai noştri la cerşit? Le zicem Nabănuţu. Şi tot aşa.

– Şi la ruşi cum le zice, bre? se interesează Mătreaţă.

– Taiegazu!

– Hehehe! hlizesc nea Stere şi nea Mătreaţă. Nea Stere întreabă:

– Da’, ia să vedem… la muntele ăla, Kilimandjaru cum îi zici, mă? Andreea Marin?

– E o idee. Da’, nu. Îi zicem româneşte: Chilu Magearu.

Nea Stere şi Mătreaţă râd să căpieze. N-am de lucru şi întreb şi eu:

– Şi Himalaya?

– Himălăieşti! Mai întreabă-mă !

– Şi la Gibraltar? chicoteşte nea Stere.

– Gil Brăţară!

Nu mă mai pot abţine şi izbucnesc în râs.

– În loc de Volga zicem Logan, în loc de Marea Baltică zicem Marea Băltoacă…

Le fac cu mâna şi plec. În urma mea Monarhistu îşi urmează demonstraţia. Îl mai aud pe nea Stere somându-l:

– Acu’, pune ăla pe peretele din dreapta că dacă nu îţi zic „Povestea căcatului uitat pe preşul de la uşă şi mânerul de la clanţă”.

– … la olandezi le zicem Etnobotania, la Frankfurt îi zicem Furăfrancu’….