Îl văd pe Bolcaş ambalându-se din postura de proaspăt pesedist. Şi nu-mi sare din urechi vocea lui calină rostind cu smerenie „domnul preşedinte Corneliu Vadim Tudor”. Bolcaş a fost primul politician care mi-a atras atenţia asupra faptului că gura poate fi folosită simultan pentru a pupa curul şefului şi pentru a scuipa spre oricine nu-i pe placul aceluiaşi şef. Pe vremea când curul îi aparţinea lui CVT, nu de puţine ori, bătrânul avocat, îşi exersa balistica flegmei în direcţia PSD. Azi e aproape, foarte aproape de bucile „domnului preşedinte Victor Ponta”.
Bolcaş e departe de a fi cea mai malignă prezenţă din politica românească. Unora le poate părea chiar prizabil. A plecat sau a fost dat afară din PRM, partid din care oricum nu mai pupa leafă de parlamentar? Să fie sănătos. Să iasă din politică. Oamenii ăştia nu au meserii? Nu sunt în stare de nimic altceva? De ce mama naibii trebuie să fie ei mereu prezenţi în politică? Şi nu mă refer doar la Bolcaş sau Olguţa Vasilescu. Ca ei sunta atâţia alţii care trec dintr-un partid în altul ca musca de pe un rahat pe altul. În politica românească nu există chiar deloc convingeri, onoare, decenţă? Măcar de ar fi vorba de cine ştie ce breji, dar e mereu vorba de palavragii, trăncănitori şi lichele. Mai că mi se face dor de Gheorghe Dumitraşcu. Vă mai amintiţi de el? Cu toate cusururile sale, la momentul în care a plecat din partidul său, acelaşi PSD ( pe atunci cred că se numea încă PDSR), a plecat şi din politică. Un exemplu rar.
Liderii partidelor politice susţin că au dificultăţi în a-şi explica aversiunea cetăţenilor faţă de întreaga clasă politică, absenteismul etc. Dar scena politică e ocupată de 20 de ani cam de aceleaşi moace. Cum ia un falit un şut în cur, cum sar alţii să-l apreteze, pomădeze şi să-l scoată de nou. Iar ceea ce ar fi trebuit să se numească întinerirea clasei politice a produs fenomene de tipul: Ridzi, Udrea, Anastase, Boureanu, Bănicioiu sau EBA.
Ponta, într-unul din desele momente când gura o lua mult înaintea neuronului stâng, mărturisea cu seninătate că inclusiv Anastase îşi găseşte sălaş la ei dacă merge la combinaţie pe moţiunea de cenzură. Tânăr şi ecologist, învăţat de la o vârstă fragedă cu beneficiile reciclării, domnul Ponta. Zău că ar trebui să li se cedeze ministerul mediului. Rar am văzut partid mai ecologist ca PSD. Ce aruncă alţii reciclează ei. Rămăsese România fără oameni de valoare şi de aia s-au repezit pesediştii să recicleze deşeurile peremiste: Vasilescu şi Bolcaş. Mai ştii, poate aşa intră PRM în parlament, repetând reţeta UNPR.
„În politica românească nu există chiar deloc convingeri, onoare, decenţă?” – cred ca în toată România nu prea găseşti aşa ceva. Politicienii doar excelează la lipsa de convingeri, onoare şi decenţă.
Ba se mai găsesc. Nu prin politică, e drept.
Gheorghe Dumitraşcu e domnul acela care era „ceva” de Constanţa şi despre care se vorbea că e în relaţii proaste cu săpunul?
Când am avut ocazia să-l cunosc, acum mulți ani (vreo 15), la biroul său parlamentar din Constanța, era în relații foarte bune cu săpunul. Așa că nu fi rea și nu vorbi din auzite…
L-am cunoscut acum aproape 30 de ani. Dincolo de exaltările sale, e un om de bun simţ, cu o admirabilă înzestrare intelectuală. Infamia lansată de Academia Caţavencu a prins şi devenit un loc comun. Dar tot infamie rămâne.
Dumitraşcu ( nu el era subiectul, totuşi) avea multe cusururi, dimpreună cu multe calităţi. Spre deosebire de alţii a ştiut când să plece din politică. Unde nu ar fi trebuit, oricum, să se vâre.
ce se găseşte e prea puţin, moare înecat în mârlănia generala
Frumos spus , Cata !
Dacă legea electorală ar fi tratat serios votul uninominal, nu se ajungea la aberaţii de genul „Ridzi, Udrea, Anastase, Boureanu, Bănicioiu sau EBA”. Acuma, văzînd efectele „înnoirii” clasei politice, ar vrea să revină la liste, în loc să reanalizeze legea. Ghinion!
Banzai!
Corecta si trista „radiografie” a sablonului de parlamentar roman ! 🙁
Da’ crezi ca le pasa , la soriciul gros care-l au ….?!
Si vor fi in continuare alesi. Indiferent de cum ii cheama, pe unde s-au perindat, sau de „programe si realizari”!
Cu un Dumitrascu nu se asaneaza- in veci- asazisa clasa politica…
Din pacate!
Nimic nu se pierde, totul se transforma!
Lipsa unei (unor) alternative serioase este consecinţa directă a reciclării (un fel de autosatisfacere care le-a produs politicienilor bani mulţi şi bătături atât la stânga cât şi la dreapta) practicate în ultimii 20 de ani…
Răspunsul e simplu, dincolo de orice altă calitate umană (sau lipsă de… – îndeosebi): orgoliul. Vor să se vadă văzuţi şi auziţi. Adulaţi, dacă se poate. Să se simtă importanţi, băgaţi în seamă. Să se vadă la televizor. Aş paria că mai toţi îşi programează înregistrări acasă înainte de a ieşi pe sticlă. Nu c-ar fi ceva rău, dacă ar avea ceva documentaristic sau de îmbunătăţire a propriei prezenţe. Dar mă cam îndoiesc…