AcasăRabbi zicePSD- partid ecologist

PSD- partid ecologist

Îl văd pe Bolcaş ambalându-se din postura de proaspăt pesedist. Şi nu-mi sare din urechi vocea lui calină rostind cu smerenie „domnul preşedinte Corneliu Vadim Tudor”. Bolcaş a fost primul politician care mi-a atras atenţia asupra faptului că gura poate fi folosită simultan pentru a pupa curul şefului şi pentru a scuipa spre oricine nu-i pe placul aceluiaşi şef. Pe vremea când curul îi aparţinea lui CVT, nu de puţine ori, bătrânul avocat, îşi exersa balistica flegmei în direcţia PSD. Azi e aproape, foarte aproape de bucile „domnului preşedinte Victor Ponta”.

Bolcaş e departe de a fi cea mai malignă prezenţă din politica românească. Unora le poate părea chiar prizabil. A plecat sau a fost dat afară din PRM, partid din care oricum nu mai pupa leafă de parlamentar? Să fie sănătos. Să iasă din politică. Oamenii ăştia nu au meserii? Nu sunt în stare de nimic altceva? De ce mama naibii trebuie să fie ei mereu prezenţi în politică? Şi nu mă refer doar la Bolcaş sau Olguţa Vasilescu. Ca ei sunta atâţia alţii care trec dintr-un partid în altul ca musca de pe un rahat pe altul. În politica românească nu există chiar deloc convingeri, onoare, decenţă? Măcar de ar fi vorba de cine ştie ce breji, dar e mereu vorba de palavragii, trăncănitori şi lichele. Mai că mi se face dor de Gheorghe Dumitraşcu. Vă mai amintiţi de el? Cu toate cusururile sale, la momentul în care a plecat din partidul său, acelaşi PSD ( pe atunci cred că se numea încă PDSR), a plecat şi din politică. Un exemplu rar.

Liderii partidelor politice susţin că au dificultăţi în a-şi explica aversiunea cetăţenilor faţă de întreaga clasă politică, absenteismul etc. Dar scena politică e ocupată de 20 de ani cam de aceleaşi moace. Cum ia un falit un şut în cur, cum sar alţii să-l apreteze, pomădeze şi să-l scoată de nou. Iar ceea ce ar fi trebuit să se numească întinerirea clasei politice a produs fenomene de tipul: Ridzi, Udrea, Anastase, Boureanu, Bănicioiu sau EBA.

Ponta, într-unul din desele momente când gura o lua mult înaintea neuronului stâng, mărturisea cu seninătate că inclusiv Anastase îşi găseşte sălaş la ei dacă merge la combinaţie pe moţiunea de cenzură.  Tânăr şi ecologist, învăţat de la o vârstă fragedă cu beneficiile reciclării, domnul Ponta. Zău că ar trebui să li se cedeze ministerul mediului. Rar am văzut partid mai ecologist ca PSD. Ce aruncă alţii reciclează ei. Rămăsese România fără oameni de valoare şi de aia s-au repezit pesediştii să recicleze deşeurile peremiste: Vasilescu şi Bolcaş. Mai ştii, poate aşa intră PRM în parlament, repetând reţeta UNPR.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. „În politica românească nu există chiar deloc convingeri, onoare, decenţă?” – cred ca în toată România nu prea găseşti aşa ceva. Politicienii doar excelează la lipsa de convingeri, onoare şi decenţă.

      • L-am cunoscut acum aproape 30 de ani. Dincolo de exaltările sale, e un om de bun simţ, cu o admirabilă înzestrare intelectuală. Infamia lansată de Academia Caţavencu a prins şi devenit un loc comun. Dar tot infamie rămâne.
        Dumitraşcu ( nu el era subiectul, totuşi) avea multe cusururi, dimpreună cu multe calităţi. Spre deosebire de alţii a ştiut când să plece din politică. Unde nu ar fi trebuit, oricum, să se vâre.

  2. Dacă legea electorală ar fi tratat serios votul uninominal, nu se ajungea la aberaţii de genul „Ridzi, Udrea, Anastase, Boureanu, Bănicioiu sau EBA”. Acuma, văzînd efectele „înnoirii” clasei politice, ar vrea să revină la liste, în loc să reanalizeze legea. Ghinion!
    Banzai!

  3. Si vor fi in continuare alesi. Indiferent de cum ii cheama, pe unde s-au perindat, sau de „programe si realizari”!
    Cu un Dumitrascu nu se asaneaza- in veci- asazisa clasa politica…
    Din pacate!

  4. Lipsa unei (unor) alternative serioase este consecinţa directă a reciclării (un fel de autosatisfacere care le-a produs politicienilor bani mulţi şi bătături atât la stânga cât şi la dreapta) practicate în ultimii 20 de ani…

  5. Răspunsul e simplu, dincolo de orice altă calitate umană (sau lipsă de… – îndeosebi): orgoliul. Vor să se vadă văzuţi şi auziţi. Adulaţi, dacă se poate. Să se simtă importanţi, băgaţi în seamă. Să se vadă la televizor. Aş paria că mai toţi îşi programează înregistrări acasă înainte de a ieşi pe sticlă. Nu c-ar fi ceva rău, dacă ar avea ceva documentaristic sau de îmbunătăţire a propriei prezenţe. Dar mă cam îndoiesc…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...