Viaţa ca o curvă

Florin are o nebunie frumoasă. Care nici nu e doar a lui. Cred că nebunia asta despre care vorbim îmi e la fel de prietenă, adeseori. Şi nici măcar nu e nebunie. Don Quijote poate depune mărturie. Suntem doar întâmplător prieteni. Absolut întâmplător. Iar asta nu mă face mai puţin cinstit atunci când vă spun că ultimul lui album „Autistul /Nu-l mai goniţi pe Brâncuşi” merită toate paralele. Şi se poate lesne comanda aici.

Iar videoclipul piesei „Viaţa ca o curvă” e chiar pe gustul meu.Şi nu doar datorită frumoasei Maria Dinulescu. Dar mai ales.

Faină, lucrare, megastare!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=QI5Ldj3_TP4]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

5 Comments

  1. „Şi nu doar datorită frumoasei Maria Dinulescu. Dar mai ales.” 🙂
    Să citez alt „clasic în viaţă”… „Mă iubeşte femeileee” sau io pe ele (asta-i de la mine).
    Auzisem că-l scoate, da’ nu ştiam cum să fac rost de el. Sper ca poşta să se ţină de cuvînt şi să-l am în maxim o săptămîna. Săru’mîna pentru pont!
    Da’ tot revin cu o întrebare. Ce făcea Mîndruţă acolo? Un notoriu fără valoare între nişte valori fără [prea multă( sau nu pe cît ar merita)] notorietate?
    Ce m-a enervat mai tare a fost că în ştirea aia scurtă de tot, de-am ginit-o io la teveu, mata ai tăcut, nea Chilian a zis ceva, da’ Mîndruţă…
    Unde-i legea antitrust?
    Banzai!

  2. Acolo,în labirintul lumii şi dincolo de toate cuvintele, acolo unde „nu mai e loc pentru destine, nu mai încap biografii, oameni şi voci”,suntem noi,cei care nu mai credem în nimic…Si sunt ei,cei care află o secunda mai devreme că viaţa nu este o curvă…Si care ne spun …Si pe care-i iubim…Conştiinţa care ne dictează: „Lasă-i să-ţi cunoască inima/ N-o zidi în piatră/ Lasă/ Lasă viaţa să ajungă-n viaţa ta/ Hai lasă/ Nu fugi de lume”.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...