AcasăCapitalismul proletarMăsurile de stimulare a...

Măsurile de stimulare a economiei

Întâmplarea despre care vă povestesc este absolut autentică. Un amărât hotărăşte să-şi deschidă o mică afacere, în una din localităţile judeţului Constanţa. Îşi înfiinţează o asociaţie familială. Pe 22 noiembrie îi ies toate hârtiile. Pe 29 noiembrie îşi deschide o prăpădită de prăvălie, singura din satul ăla nenorocit. Pâine, biscuiţi, ulei, lumânări, zahăr, ulei şi alte câteva mărunţişuri de genul ăsta. Cam asta e afacerea lui. Dar visează. Că o să-i meargă. Îndeajuns de bine încât să-şi tină familia. Şi poate o pune ceva parale deoparte să deschidă un mic atelier de tâmplărie. Are el damblaua asta: să facă scaune ieftine, simple şi bune.

Pe 29 noiembrie deschide, cum am spus, prăvălia. Nu se descurajează. E doar prima zi. N-a vândut mare rahat, dar măcar pâinea s-a vândut toată. Pe 30, dimineaţa, pleacă să aducă pâine. Îi lasă nevestei -care e casieriţă, vânzătoare şi contabilă- 20 de lei, în hârtii de câte un leu, să nu rămână fără mărunţiş, de rest, ca ieri. Când se întoarce, prăvălia e închisă. Înăuntru… Garda financiară! Control, mare control! Că organili statului sunt vigilente şi evaziunea trebuie stârnită încă din faşă. Ăia de la gardă i-au trântit amenzi de 80 de milioane. Şi i-au suspendat activitatea pentru trei luni. Că avea în casă 20 de lei în plus. Explicaţia nu importă. E evaziune! Ai 20 de lei mai mult decât suma bonurilor din casa de marcat? E evaziune! Cele trei lăzi de pâine le mănânci tu cu nevastă-ta! Ţigări nu vinzi? Nici alcool? Nu contează! Amendă! Că faci evaziune la pâine. Şi biscuiţi. Şi lumânări. Şi cu asta basta.

Astea da măsuri de stimulare a economiei, de stârpire a evaziunii, încă din faşă.

La plecare, ăia de la gardă dau nasul cu două babe. Veniseră să ia pâine. Şi lumânări. Prin sat curentul cade mereu, aşa că lumânările sunt la mare căutare. Cu mândrie patriotică, unul din agenţii gărzi financiare le dă de veste babelor că prăvălia va sta închisă vreme de trei luni. Se urcă în maşină şi pleacă. Mai sunt sate de cercetat, mai sunt evazionişti de sancţionat, lumânări de numărat. Babele rămân bătând mărunt din buze. Pe un stâlp rânjeşte Băsescu, de pe un afiş portocaliu: De ce le e frică nu scapă. O babă îşi aşează broboada la gură, să nu intre aer rece. Proaspătul fost proaspăt întreprinzător iese în faţa prăvăliei:

– Ce ţi-a făcut ăştia, Aurele? Cu ce te-a prins? îl întreabă baba, mormăit, prin tricotul broboadei.

– Să-i ia toţi dracii!

– Nu ne dai lumânări? se interesează şi cealaltă babă.

– N-am voie! Trei luni n-am voie.

– Lasă, Aurele, mamă. Bine că nu te-a băgat la puşcărie.

-Pentru ce să mă bage? Pentru ce?

– Ei, pentru ce… Pentru ce! Aşa-i vremurile, mamă.

Aurel înjură. Sună telefonul. Răspunde. E frate-său. Îl felicită că şi-a deschis prăvălie. Întreabă cum a fost, după prima zi de activitate. Înjură şi închide. Pune lacătul la uşă şi pleacă spre casă. Pe drum trece pe lângă ăia de la gardă. Au pană. Îi ajută să schimbe roata. Ăia îi mulţumesc. Unul dintre ei, stânjenit, vrea să-i dea zece lei. Refuză. Ăla insistă:

– Nu iau, că n-am bon să vă dau, ‘tu-vă muma în cur cu bocu’ vostru!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. Într-o vreme reparam televizoare şi alte alea. Mi-am scos autorizaţieşi ca să nu-mi mai fut benzina umblînd pe la domicilii, am închiriat (cu acte în regulă) o uscătorie într-un bloc. N-aveam firmă la uşă, n-aveam nimic. Era un loc unde să pot lucra. Oricum lucram numai dupămasa, după servici. Nu trec două săptămîni şi apar doi gheorţoi de la gardă. Că autorizaţie de la sanepid, că chitanţier, că alea… Degeaba le-am zis că aia nu-i crîşmă, nu-i nici atelier, că-i doar o magazie (depozit), le-am arătat actele, chitanţa că mi-am plătit dările în avans, căcat, amendă. Le-am cerut şi io documentele şi ordinul de control (normal că n-aveau), am semnat amenda şi bani… mîine la circă! Numa’ că nu m-or luat la bătaie! A doua zi (mi-am luat liber de la servici) şi m-am dus la circă, unde aveam o cunoştinţă (care-mi făcuse şi actele pentru autorizaţie) şi i-am dat în gît pe ăia doi. Mi-a anulat amenda şi m-a pus să fac o „lăcrimaţie” scrisă. Mai departe nu mai ştiu. Oricum am renunţat la activitate după vreo 3 luni, că lumea nu mai venea cu ciurul la reparat şi-şi lua unul nou. Asta era prin 2001. Gardiştii tot gardişti! Nu-s sănătoşi pînă nu încearcă să te ardă. Ca ţiganu’ (pardon rromul) că nici ăla nu-i sănătos pîna nu te fură!

  2. Mordechai m-ai uns la suflet. Am patit-o si eu in 1992 la o saptamana dupa ce incepusem „afacerea”. Doar ca eu eram la taraba in oras. Si nu aveam taxa de firma platita (un metru patrat de „firma” trebuie sa platesti chiar daca n-ai). Si nu aveam program afisat. Si incasarile din ziua aceea imi depaseau plafonul de casa. Si m-au amendat de nu am mai avut cu ce sa iau marfa… Ge-ni-al!

  3. Bre Rabbi, tu faci misto de noi ?Chiar asa s-a intimplat ? Daca e adevarata treaba asta atunci e rau de tot ! Nu-mi vine a crede ! Zau ca nici de gluma nu-i buna ! Sint penibili !

  4. Daca nu ai proptă portocalie sau nu dai bani pentru bunăstarea portocaliilor, vei avea parte de controale, supracontroale, supercontroale până te vei lipsi.

  5. nici eu nu fac nuş ce bani pe lumea asta, dar, să-i frec în cur, o să fac pe veci evaziune cât o să mă ţină balamalele. nu de alta, dar nici 10% din banii ăia nu ar merge unde trebuie.

  6. Imi suna ingrozitor de autentic. Asta e tarisoara noastra: evazionisti sunt toti amarastenii, iar aia de fura cu TIR-ul sau cu vagoanele sunt „negustori cinstiti”.
    Bine le-a zis. Eu le mai spargeam si restul rotilor. Incepand cu aia de rezerva.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...