Întâmplarea despre care vă povestesc este absolut autentică. Un amărât hotărăşte să-şi deschidă o mică afacere, în una din localităţile judeţului Constanţa. Îşi înfiinţează o asociaţie familială. Pe 22 noiembrie îi ies toate hârtiile. Pe 29 noiembrie îşi deschide o prăpădită de prăvălie, singura din satul ăla nenorocit. Pâine, biscuiţi, ulei, lumânări, zahăr, ulei şi alte câteva mărunţişuri de genul ăsta. Cam asta e afacerea lui. Dar visează. Că o să-i meargă. Îndeajuns de bine încât să-şi tină familia. Şi poate o pune ceva parale deoparte să deschidă un mic atelier de tâmplărie. Are el damblaua asta: să facă scaune ieftine, simple şi bune.
Pe 29 noiembrie deschide, cum am spus, prăvălia. Nu se descurajează. E doar prima zi. N-a vândut mare rahat, dar măcar pâinea s-a vândut toată. Pe 30, dimineaţa, pleacă să aducă pâine. Îi lasă nevestei -care e casieriţă, vânzătoare şi contabilă- 20 de lei, în hârtii de câte un leu, să nu rămână fără mărunţiş, de rest, ca ieri. Când se întoarce, prăvălia e închisă. Înăuntru… Garda financiară! Control, mare control! Că organili statului sunt vigilente şi evaziunea trebuie stârnită încă din faşă. Ăia de la gardă i-au trântit amenzi de 80 de milioane. Şi i-au suspendat activitatea pentru trei luni. Că avea în casă 20 de lei în plus. Explicaţia nu importă. E evaziune! Ai 20 de lei mai mult decât suma bonurilor din casa de marcat? E evaziune! Cele trei lăzi de pâine le mănânci tu cu nevastă-ta! Ţigări nu vinzi? Nici alcool? Nu contează! Amendă! Că faci evaziune la pâine. Şi biscuiţi. Şi lumânări. Şi cu asta basta.
Astea da măsuri de stimulare a economiei, de stârpire a evaziunii, încă din faşă.
La plecare, ăia de la gardă dau nasul cu două babe. Veniseră să ia pâine. Şi lumânări. Prin sat curentul cade mereu, aşa că lumânările sunt la mare căutare. Cu mândrie patriotică, unul din agenţii gărzi financiare le dă de veste babelor că prăvălia va sta închisă vreme de trei luni. Se urcă în maşină şi pleacă. Mai sunt sate de cercetat, mai sunt evazionişti de sancţionat, lumânări de numărat. Babele rămân bătând mărunt din buze. Pe un stâlp rânjeşte Băsescu, de pe un afiş portocaliu: De ce le e frică nu scapă. O babă îşi aşează broboada la gură, să nu intre aer rece. Proaspătul fost proaspăt întreprinzător iese în faţa prăvăliei:
– Ce ţi-a făcut ăştia, Aurele? Cu ce te-a prins? îl întreabă baba, mormăit, prin tricotul broboadei.
– Să-i ia toţi dracii!
– Nu ne dai lumânări? se interesează şi cealaltă babă.
– N-am voie! Trei luni n-am voie.
– Lasă, Aurele, mamă. Bine că nu te-a băgat la puşcărie.
-Pentru ce să mă bage? Pentru ce?
– Ei, pentru ce… Pentru ce! Aşa-i vremurile, mamă.
Aurel înjură. Sună telefonul. Răspunde. E frate-său. Îl felicită că şi-a deschis prăvălie. Întreabă cum a fost, după prima zi de activitate. Înjură şi închide. Pune lacătul la uşă şi pleacă spre casă. Pe drum trece pe lângă ăia de la gardă. Au pană. Îi ajută să schimbe roata. Ăia îi mulţumesc. Unul dintre ei, stânjenit, vrea să-i dea zece lei. Refuză. Ăla insistă:
– Nu iau, că n-am bon să vă dau, ‘tu-vă muma în cur cu bocu’ vostru!
Într-o vreme reparam televizoare şi alte alea. Mi-am scos autorizaţieşi ca să nu-mi mai fut benzina umblînd pe la domicilii, am închiriat (cu acte în regulă) o uscătorie într-un bloc. N-aveam firmă la uşă, n-aveam nimic. Era un loc unde să pot lucra. Oricum lucram numai dupămasa, după servici. Nu trec două săptămîni şi apar doi gheorţoi de la gardă. Că autorizaţie de la sanepid, că chitanţier, că alea… Degeaba le-am zis că aia nu-i crîşmă, nu-i nici atelier, că-i doar o magazie (depozit), le-am arătat actele, chitanţa că mi-am plătit dările în avans, căcat, amendă. Le-am cerut şi io documentele şi ordinul de control (normal că n-aveau), am semnat amenda şi bani… mîine la circă! Numa’ că nu m-or luat la bătaie! A doua zi (mi-am luat liber de la servici) şi m-am dus la circă, unde aveam o cunoştinţă (care-mi făcuse şi actele pentru autorizaţie) şi i-am dat în gît pe ăia doi. Mi-a anulat amenda şi m-a pus să fac o „lăcrimaţie” scrisă. Mai departe nu mai ştiu. Oricum am renunţat la activitate după vreo 3 luni, că lumea nu mai venea cu ciurul la reparat şi-şi lua unul nou. Asta era prin 2001. Gardiştii tot gardişti! Nu-s sănătoşi pînă nu încearcă să te ardă. Ca ţiganu’ (pardon rromul) că nici ăla nu-i sănătos pîna nu te fură!
[…] This post was mentioned on Twitter by adriansimo and Vlad, Ionut C.. Ionut C. said: Adevaratele masuri de stimulare a economiei http://bit.ly/fpPSCv […]
„- Nu iau, că n-am bon să vă dau, ‘tu-vă muma în cur cu bocu’ vostru!”
Corect !
Mordechai m-ai uns la suflet. Am patit-o si eu in 1992 la o saptamana dupa ce incepusem „afacerea”. Doar ca eu eram la taraba in oras. Si nu aveam taxa de firma platita (un metru patrat de „firma” trebuie sa platesti chiar daca n-ai). Si nu aveam program afisat. Si incasarile din ziua aceea imi depaseau plafonul de casa. Si m-au amendat de nu am mai avut cu ce sa iau marfa… Ge-ni-al!
ii ajuta sa schimbe roata?
Bre Rabbi, tu faci misto de noi ?Chiar asa s-a intimplat ? Daca e adevarata treaba asta atunci e rau de tot ! Nu-mi vine a crede ! Zau ca nici de gluma nu-i buna ! Sint penibili !
Daca nu ai proptă portocalie sau nu dai bani pentru bunăstarea portocaliilor, vei avea parte de controale, supracontroale, supercontroale până te vei lipsi.
[…] împuţiciuni prospături de prin cămări, în semn de mulţumire pentru reforma statului, pentru măsurile de relansare a economiei grav afectată de criză şi pentru măsurile de protecţie socială. Pentru a evita situaţiile […]
Uite ce soluţii de ieşire din criză şi din… ce-a mai intrat fiecare, găsesc românii…
http://www.uirebit.ro/vreau-sa-mor/
P.S. Blogărul ăsta de abia a început să bloguiască, dar are un stil interesant…
Desi cred ca este „literatura” cuprinde asa de multa autenticitate ca ma doare sufletul ! Pacat !
nici eu nu fac nuş ce bani pe lumea asta, dar, să-i frec în cur, o să fac pe veci evaziune cât o să mă ţină balamalele. nu de alta, dar nici 10% din banii ăia nu ar merge unde trebuie.
Imi suna ingrozitor de autentic. Asta e tarisoara noastra: evazionisti sunt toti amarastenii, iar aia de fura cu TIR-ul sau cu vagoanele sunt „negustori cinstiti”.
Bine le-a zis. Eu le mai spargeam si restul rotilor. Incepand cu aia de rezerva.
E absolut autentic.
Gura babei mult adevar graieste.Chiar ai putea ajunge linistit la puscarie pt unicul motiv ca…’Asa-i vremurile’.
De douăzeci de ani principala condiție ca să poți să-ți derulezi o afacere cinstit este să ai carnet de partid… (și să cotizezi…)
Din păcate…
Trist,dar adevarat.
si cand vad ca magazinul de peste drum nu a primit nici macar o vizita in 3 luni de cand e deschis desi nu elibereaza bon fiscal mi se face sila. Nu primeste pentru ca proprietarul are ‘relatii’ .
Stirpita mei, nu stirnita, zic.