Există o diferenţă

La festivitatea de decernare a premiului Nobel, de la Oslo, Liu Xiaobo, premiatul de anul acesta, nu a putut participa. Se află în închisoare. Pentru că, nu-i aşa, în China drepturile omului, democraţia bla-bla. În acelaşi timp patronul Wikileaks e şi el în pârnaie. Pentru viol,  chipurile. Ceea ce sună oarecum mai acceptabil, nu? Acum vedeţi diferenţa dintre democraţia de tip occidental  şi comunismul chinezesc? Chinezilor le era chiar atât de greu să născocească o acuzaţie de pedofilie?

Nu m-ar mira ca statueta care însoţeşte nobelul să fi fost fabricată în China. De puşcăriaşi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. E greu al naibii sa fii consumator de informatie. Uneori ma
    intreb daca am inteles bine termenul. Sa-l luam pe Assange.
    Sa scoti pe piata ceva ca Wikileaks mi se pare fenomenal,
    aproape incredibil. Nu-l socotesc nebun sau iresponsabil. Dar
    nici nu stiu cum sa-l socotesc. Am fost invatat ca asa lucrare
    are nevoie de ,,spate”. Intrebarea ce se naste firesc: Cine-l
    sustine pe domnul in cauza? Cred ca ar fi interesant raspunsul.
    Chestia cu violul…. Ma delimitez in a face speculatii pe tema
    asta. E o chestie strict personala a dansului cu autoritatile.
    Fara indoiala, se poate deduce ca este ,,lucrat”. Alt lucru ma
    doare acum. Ma doare ca oamenii, vorbesc aici la modul general,
    sunt prosti. Majoritatea lor sunt dispusi sa se indoiasca de
    veridicitatea dezvaluirilor Wikileaks pentru ca Assange e un
    violator. Altfel nu-mi pot explica eforturile yankeilor de a
    produce si servi atatia gogosi. Nici de tampiti nu poti sa-i iei.
    A observat bine Schopenhauer in ,,Arta de a avea mereu dreptate”
    cine produce gogosii(si cum) si cine ii haleste. E aiuritor de
    simplu. Si, daca-mi permiteti, aiuritor de trist.

  2. Nu statueta care sa da cu Nobelu e facuta in China, ci diploma care sa da cu Oscarul 😉

    Cum era aia cu fata care mulge vaca ? in apa se vedea invers … 😀

  3. Din pacate , daca ai timpul , rabdarea si , mai ales , capacitatea de a procesa toate evenimentele majore care au avut loc in ultimii 20-25 de ani (dar , mai ales ultimii 10 ) , in lumea occidentala si , asa-zis , democratica (?!) , vei constata cu stupoare , ca sub „fracurile si smokingurile parfumate , sub aerele de persoane stilate si decente ” se ascund niste „sacali” fara scrupule cu „o lenjerie” imputita si plina de „rahat” !!! 🙁
    Ajung sa cred , tot mai puternic , ca diferenta dintre comunism si capitalism este capacitatea acestuia din urma de a-si ascunde (cu o ipocrizie fara margini ) intregul „rahat” sub o poleiala al-naibii de stralucitoare si pafumata , ca sa nu poata fi observat decat de foarte aproape si numai de un ochi avizat … !!! Atata tot …! 😉

  4. Desi se stie ca apartinatorii poporului chizesc sunt foarte ascunsi, de data asta au dat o lectie de cinste imperialistilor americani.

    O clipa de sinceritate, duce la securitate,
    O clipa de securitate, duce la sinceritate!

    Avea deptatate tatuca Stalin cand spunea ca sunt cinstiti comunistii!
    Traiasca Partidul Comunist Muncitoresc din Kurdistan!

  5. Nu uitati ca doar cateva -din 250000- sunt „secret”. Nu exista „Top Secret”.
    Mai sunt ceva „confidential” .
    Nu ca n-ar fi interesant, dar cum spune si @ klaus, cine este in spatele lui, ce scopuri are si de ce acum.
    Aia care l-a dat -la vrajeala in gat- pe blog, pe twiter- si-a postat noptile petrecute cu el si i-a placut.
    Acum ii totul sters, dar aia care trebuie, le au.
    Ii un joc cu bataie lunga si cineva castiga de acolo; mare lucru sa nu fie chiar CIA in joc.
    Daca tot suntem in Teoria Conspiratiei…
    Despre domnul din China, ce sa mai zici?
    PS
    Da´Obama de ce a primit premiul „Nobel” pentru pace?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...