Securistan

N-am comentat în  niciun fel transcrierea convorbirilor dintre Bogdan Chireac şi flăcăul ăla de la ANI. Aşa cum nu am comentat tot felul de stenograme scurse în mod curios din tot felul de dosare. Cum n-am să comentez nici înregistrările pe blat ale şobolanilor portocalii. Indiferent cât de scandalos este ceea ce transpare de acolo. E o chestiune de principiu. Mi-ar fi plăcut să pot adăuga că, în mod normal, instituţiile statului ar trebui să îşi facă datoria, iar vinovăţiile care pot fi probate cu acele interceptări/ înregistrări să fie sancţionate. Nu sunt atât de naiv, aşa că nu îmi fac niciun fel de iluzii.

Dacă e ceva încă mai îngrijorător decât ceea ce se pare că aflăm din tot felul de interceptări/înregistrări mai mult sau mai puţin legale, ei bine, este faptul că asta se întâmplă. Că la 20 de ani de la moartea lui Ceauşescu telefoanele se ascultă în draci, delaţiunea trece drept virtute, traficul de dosare şi dări în gât e mai intens ca niciodată. Ziariştii incomozi sunt „lucraţi informativ”. Telefoanele ni se comportă în mod tot mai suspect. ( Mi s-a întâmplat de câteva ori ca, încercând să apelez pe cineva, să ascult mai întâi secunde bune din convorbirea pe care o avusesem anterior).

Şi înregistrările/stenogramele/ transcripturile curg. Nu se mai opresc. Sigur, toate acestea sunt interesante, în felul lor. Pentru că probează ticăloşii individuale. Dar fenomenul ăsta tot mai acut, e supărător, îngrijorător, adevăratul motiv de îngrijorare. Pentru că ne arată în ce sistem trăim: un sistem ticălos!  N-am cum să nu-mi amintesc că actualul preşedinte s-a suit pe ţară înjurând tocmai „sistemul ticăloşit”. Iar astăzi sistemul e mai ticălos ca niciodată.

Are sau nu vreo semnificaţie, vreo importanţă, în ce mă priveşte nu am să comentez nici acum înregistrările care au intrat în atenţia publică. Nici stenogramele despre care aflu că vor ieşi pe piaţă săptămâna viitoare.

Astăzi este duminică, 12 decembrie. E iarnă şi e frig.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. BaSecuristan … Te pomenesti ca peste cativa ani o sa traim vrenuri mai grele decat ultimul deceniu ceausist 🙁
    @Arsulici
    Tu i-ai spus personal presedintelui ce te doare, asa ca nu vad de ce ti-ar mai intercepta telefoanele 🙂

  2. Io ce să mai zic? Soarta a făcut ca eu să fiu coleg de servici cu „organu” care în epoca de aur îmi cenzura corespondenţa cu prietena din RDG.Tipul nu mai cenzurează, dar tot ce „debitează” poartă încă amprenta a tot ceea ce a învăţat la Băneasa. Uneori îmi vine să-l scuip….

  3. Si eu am patit cu telefonul apropae la fel: inainte de a suna, ascult inregistrarea convorbirii pe care urmeaza sa o am … ca sa nu avem surprize 😉

    Rabi, vorbeste cu un specialist. Eventual se poate reinstala sistemul; numai vezi cine face lucrarea 🙂 Sper ca ti-e clar ca nu are rost sa schimbi cartela; telefonul este urmarit (a bon entendeur …)

  4. Rabbi sunt de-acord cu atitudinea ta vis-a-vis de stenograme , dar sunt si TOTAL DE-ACORD si cu cei care-au difuzat si publicat inregistrari ale „sobolanilor portocalii” (ca sa te citez) ; ba , chiar , ii si felicit ! 🙂
    Daca gunoaiele astea care ne conduc au adus „noi reguli de joc” , ma bucur ca opozantii lor (Atentie , n-am zis „opozitia” … !!!) S-AU ADAPTAT din mers la aceste noi „reguli” , servindu-li-o cu „aceeasi moneda” ! Bravo lor si , sper , ca in continuare sa fie la fel de inspirati ! 😉

  5. Sunt peste tot. Dar romanului ii place sa se stie bine pazit. De cand se intretine psihoza cu dusmanii care vor sa ne [insereaza ceva naspa, gen dezmembrare saracire decimare] si numa atat asteapta, un moment de neatentie al organelor? In plus, e plina tara de strategi si experti nato si rusologi etc de-ai spune ca ne pregatim noi sa-i cucerim pe toti. Ah da si „analistii de inteligence” sau de aparare. Dar incearca sa zici ceva ca e prea mult si imediat ti se spune serios ca e nevoie de ei (bine da’ chiar fucking toti??) ca nu putem fara, si urmeaza chestii vagi gen trebe sa ne protejeze cineva interesele nationale. E, uite cum protejeaza.

  6. …ce ziceam si eu acum o luna jumate:
    „O componenta importanta a patologiei romanesti din aceste vremuri este dispretul generalizat fata de reguli, vocatia nedezmintita pentru „scurtatura” procedurala, incalcarea fara retinere a conventiilor si cutumelor.[…] Restabilirea ordinii constitutionale, a autoritatii legii si prestantei institutiilor de baza este principala miza a Romaniei in momentul de fata, fata de care pana si schimbarea guvernului este o chestiune secundara. Cand tara risca sa devina neguvernabila, lupta pentru putere ca scop in sine isi pierde sensul. De aceea m-am declarat impotriva oricarei actiuni a opozitiei in afara cadrului legal si institutional, desi basescienii au iesit din acest cadru – sau mai ales de aceea. […] Nu mai tin minte de cand nu am mai vazut in Romania un politician care sa recunoasca obiectiv faptul ca ai lui au depasit limita, sau care sa se dezica in vreun fel – sau sa refuze sa faca uz – de „dezvaluiri” aparute pe cai nelegitime, atunci cand ele ii sunt politic convenabile. Pentru marea majoritate, scrupulele procedurale nu sunt decat un moft, orice mijloc este bun in razboiul politic.
    Nu este vorba aici de simpla lipsa de fair play, ci de disparitia oricarui reper, a oricarui cadru stabil aflat deasupra confruntarii politice. Totul, absolut totul, a devenit o potentiala miza politica, nu mai exista nimic „sfant”. Institutiile statului, Constitutia, legile – nimic nu mai este la adapost. Aceasta este problema, acesta este unul dintre motivele importante pentru care totul se duce de rapa.[…] Am vazut, de un an incoace, cum se pot demonta, bucata cu bucata, regulile, reperele unei societati, armatura ordinii democratice. Eficient si rapid, mai ales cand implozia este planificata si condusa chiar din centrul de comanda al puterii.
    Intrebarea este: in cat timp se poate recladi o structura dintr-o masa amorfa?
    Raspunsul, in mod sigur, nu-l vom gasi in stenograme.”

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...