AcasăEconomie si gheseftUn Blackberry românesc

Un Blackberry românesc

Nu sunt un dependent de gadgeturi. De cele mai multe ori tehnologia din spatele năstruşniciilor de tot felul e uluitoare, dar nu e justificată de utilitatea acestora. Telefonul mobil e cel mai bun exemplu. Acum nişte ani lucrurile erau clare: primeai şi dădeai telefoane. Acum telefonul mobil e o instalaţie complicată: gestionează corespondenţa electronică, permite navigarea pe internet, are GPS, e un player audio-video. Nu mai pomenesc de jocuri, instrumente de conversie valutară, editoare de text şi tot felul de alte trăznăi. La ce naiba îţi poate folosi un editor de text pe mobil, când simpla tastare a unui prăpădit de SMS e muncă de chinez bătrân? Pentru că fie tastatura e cea clasică, în care trebuie să apeşi de te ustură buricele deştelor până ajungi la litera potrivită, fie, în cazul tastaturii qwerty, tastele sunt atât de mici încât ai nevoie de degete de greiere ca să nimereşti tastele.

Una peste alta, toată tehnologia asta există şi e bine că e aşa. Vestea care m-a entuziasmat este că la meciul ăsta încep să participe şi românii. Aflu că în Braşov există o companie, numită Visual Fan, care a realizat o versiune românească la celebrul Blackberry. Şi asta la un preţ cu mult mai redus. Nu am văzut produsul celor de la Braşov ( trăznaia se numeşte Allview Q1 G3T), habar n-am cât de bine funcţionează, dacă alege gălbenuşul din ou, dacă râşneşte cafeaua la granulaţia optimă pentru cafeaua turcească sau dacă are încorporat şi un calorifer electric. Dar mi se pare grozav că o companie românească intră în zona asta extrem de competitivă a tehnologiei. Şi lucrul ăsta chiar trebuie aplaudat.

Dacă voi avea ocazia să testez produsul lor, am să scriu mai multe. Deocamdată nu pot decât să salut îndrăzneala lor.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Când lucram la raionul de electro casnice dvd playerele Allview erau lidere detaşate în clasamentul celor mai proaste produse de profil. Nu ştiu cum stă treaba cu „molecularele”, dar fiind tehnologie chinezească mă îndoiesc că cei de la Nokia sau Samsung să fie invidioşi…

  2. Bravo lor! :).
    Mordechai, sunt abonat la telefonia mobila de
    prin 97. Pana in ziua de azi n-am dat, la propriu, nici un leu
    pe telefoanele mobile. Gratis la abonamentt sau primite de la cei
    ce au ales un model in voga.
    Acum ca sunt plecat la mama dracului, ma chinui cu un Blacberry:).
    Parca si buricele degetelor imi sunt mai mici :)). Si telefonul
    asta e tot de primit :D. Dar e prima data cand tehnologia ma
    ajuta. Adica ii folosesc mare parte din capacitati. In alte conditii
    n-as avea nevoie de el. Culmea e ca nu ma simt cool cu el, mai tot
    timpul e ascuns, doar costa o gramada de bani. Si cum hotii n-au frontiere….

  3. Pur şi simplu aduc din China mizerii mai spălate. Cred că pe net se pot găsi destule povestiri neplăcute despre calitatea produselor lor, începând de la alea în care mobilul este livrat cu un încărcător care nu-i aparţine. Hehe, România, da.
    Stai, că acum fac şi tablet…mă rog, aduc o chinezărie pe post de tablet românesc.

  4. ia scotociţi voi în tembelofoanele voastre „spălate”, cumpărate cu o căruţă de bani, că doar „e originale”, să vedeţi voi cum scrie peste tot „made in prc”!!! :)))

    chiar credeţi că mai există în us sau ue capacităţi de producţie veritabile???
    aş!!!
    TOATE asamblează plăci prelipite fabricate în china.

  5. @ mifty,
    Dijaba, orice-ar scrie acolo puţini admit. Ştiu io pe unu’ care văzând scris – Made in China pe DELL-ul cu care se mândrea, o ţinea ca olteanu’ când a văzut girafa la zoo: „Aşa ceva nu ezistă!”
    Io folosesc de ceva ani un telefon HUAWEI şi nu mă ruşinez să spun că funcţionează impecabil.

  6. O sa te dezamagesc. Nu sunt romanesti, sunt chinezesti. Firma din Brasov le cumpara si ea la tona, pune o sigla comandata pe ele si le vinde drept produse romanesti:)))Nu stiu, poate ca functioneaza bine, habar n-am. Pentru mine telefonul mobil inseamna doar sa dau si sa primesc telefoane si mesaje. Probabil ca sunt inapoiat:(((
    @mifty Si in UE si in USA exista in continuare fabrici de produse electronice. Stiu sigur ca unele nu asambleaza doar circuite produse in Asia. Restul e globalizare. Nu va place, fuga pe Marte!

  7. @Cârcotaşu: +1 şi eu folosesc huaweiul gigimobililor ca să vorbesc la telefon, când vreau să mă înţeleg pe bune cu „omul de la capătul releului (că firului nu mai pot spune)”, şi „smartfunia” o păstrez ca ebook reader ultraportabil :))

    @apocris: ştii pe naiba!!! :)))
    acum 40 de ani le curgeau geniilor financiare din europa de vest şi din state la ce profit uriaş şi mai ales imediat au să facă „externalizând” în asia de sud-est, şi mai apoi în china continentală capacităţile lor de producţie.
    acum îşi dau cu pumnii în cap, că trebuie să importe până şi crăpelniţă din china, c-au fost „deştepţi”.
    vorba unuia „criza a început când china „a uitat” să facă o livrare statelor uimite. şi cum singura ţară din lume care nu numai că nu şi-a redus efectivele militare, ba chiar le-a mărit, se numeşte, întâmplător, China… şi la fel de întâmplător e printre puţinele ţări din lume unde americanii nu pot să-şi bage nasul cum vor…
    dacă ar fi fost cu 50 de ani mai deştepţi, şi-şi păstrau fabricile „aproape”, în ţări controlabile, pariem că astăzi, pe lângă Iran şi Coreea de Nord, ar fi fost şi China adăugată la aşa-zisa axă a răului??? :)))

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...