AcasăPtiuCe mă inervează azi!

Ce mă inervează azi!

Urările vorbite pe dos!

Nu ştiu care piţipoancă ori care manelist a descoperit că dacă pui predicatul în coadă sună mai fiţos, pari mai finuţ şi mai epilat la subţiori. De exemplu nu îi spui unuia „La mulţi ani şi să fii fericit!”, neah, schimbi sintaxa şi zici: „La mulţi ani şi fericit să fii”.  Nu-i spui „Îţi doresc ceapă verde şi pătrunjel!”, că miroşi a spaţiu rural. Musai să spui „ceapă verde şi pătrunjel îţi doresc”.  Şi tot aşa. Genului ăsta de urători le doresc: în cur să mă pupaţi!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

25 Comments

  1. Piţipoanca şi manelistul care au descoperit că dacă pui predicatul în coadă sună mai fiţos,sigur n-au ştiut că aşa întăresc valoarea modală exprimată de formele verbale…Dar tu ştii asta şi n-ar trebui să te “inervezi” (zic şi eu…)

    • Dreptate tu ai! Tu, baiat destept estem. Ehe he he… mai trebuie accentul sa fie pus pe prima silaba a fiecarui cuvant si nu-i mai nevoie de autonomie teritoriala … toti secui estem.

  2. Să stii că după inervare, următoarea fază este ienervarea. Manifestările sunt imprevizibile.
    În paranteză fie spus, “Îţi doresc ceapă verde şi pătrunjel!” ar fi o urare interesantă, mai ales pentru vegetarieni… Asta ca să nu mai vorbim de valoarea terapeutică a acestor… „condimente”. Chiar aş adopta formula, cu sensul ei metaforic, dacă n-ar semăna oarecum cu „La revedere şi-un praz verde!”. Ar fi mai interesant decât „O zi bună vă doresc!” la care făcea referire virusverbalis, mai sus.

  3. O dimineata superba ,va doresc! :)) Uitandu-ma la sectiunea Ptiu,imi adusei aminte de alt Ptiu:
    Imi zicea maica-mea ca, la o luna , dupa nastere,eram un naparstoc dragalas si bucalat.Si mai imi zicea ca, atunci cand veneau vecinele,conform datinei,imi atribuiau cuvintele magice:”Ptiu,manca-l-ar(pupa-l-ar ) mama,sa nu-l deochi!” Bineinteles,acu’ le inteleg bunele intentii crestinesti ,se mai practica si azi obiceiu’.Ce nu inteleg io,e altceva.De ce nu se cantoneaza doar la stadiul de “manca-l-ar(pupa-l-ar) mama ,sa nu-l deochi”(cu toate ca si asta cu..mancatu’ e iar naspa) si se mai adauga si “ptiu”(aici voiam s-ajung)Care “ptiu”, inseamna si niste scuipati hoinari,aruncati cu dragoste,sa-i zicem materna,pe obrazul rumen si neintinat al inca necuvantatorului plod.Unele “scuipatoare” chiar isi dau seama si,cu meticulozitate,sterg (neuitand sa mai adauge inca un “manca-l-ar mama…)epiderma frageda cu dosu’ palmei(nici aia imaculata) De multe ori ,batista lipseste la purtator…Ptiu
    http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=yQaQsceWMgU

  4. Si pe mine ma enerveaza razboiul din Irac, dar cu toate astea se intimpla.
    Spre deosebire de razboiul din Irac, constructiile blamate de tine sunt perfect normale si fac parte din limbajul romanesc.
    Ba mai mult, pe la facultatile alea unde nu am fost eu, se preda ca e bine sa faci astfel de topici pentru a obtine nu stiu ce rezultate in comunicare si bla bla bla.
    Asa ca, fi nervos, dar lasa oamenii in pace cum isi doresc viata s-o traiasca.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...