La pândă

Pe crawl-ul unei televiziuni de ştiri citesc că: România s-a calificat în semifinalele nu ştiu cărei competiţii de tenis de masă. Monşer, bravo ei, tare la ping-pong România! Întrebarea e : eu când joc? să ştiu să-mi caut din timp teneşi şi chiloţi cu tricolor. Paletă de ping pong n-am, dar am nişte cărţi cu coperţi cartonate.

Există damblaua asta, mai ales în gazetăria sportivă, de a trimite toată România, la grămadă, pe la tot felul de competiţii. Unde, dacă te-ai lua după unii, nu participă nişte echipe ( formate după criterii mai mult sau mai puţin sportive), ci naţiile cu totul. Evident, la competiţia în discuţie, discutăm despre selecţionata feminină a României, dar excesul ăsta de rigoare dăunează la trăirea patriotică. E mai fain să spui, de exemplu, că la nu ştiu ce competiţie fotbalistică, România a avut parte de multe lovituri de colţ. Sau că la o competiţie de baschet România a nimerit coşul. E mai patriotic. Eu sufăr de deficit de patriotism.

***

Apropos de deficitul de patriotism, cred că am mai dat dovadă, o dată, de deficit de patriotism. Acum vreo 2-3 zile când nu m-am lăsat de loc tulburat de ştirea că „România nu va fi reprezentată la Open-ul Australiei, în competiţia pentru junioare”. Pe scurt era vorba de o copiliţă care fusese invitată la competiţia respectivă şi care, din lipsa banilor, nu avea cum participa. Pentru că federaţia de tenis nu-i putea plăti deplasarea etc. etc. etc.

Ei, bine, din ştirea asta s-a făcut iar un mare motiv de inflamare a glandei patriotice. Televiziunile îşi manifestau îngrijorarea, patrioţii îşi bombau indignarea; cum, monşer, să nu fie România reprezentată în Australia? Şi dă-i cu indignarea, şi trage-i cu apelurile. Nu ştiu cât de bună e fetiţa cu pricina. Am aflat că, până la urmă, cei de la „Mereu aproape” i-au rezolvat problema şi pentru asta îi felicit. Iar ei îi urez succes. Nu mă pricep la tenis ca CTP – deşi s-a mai întâmplat să fiu confundat cu el. Dar după ştiinţa mea competiţiile astea n-au nicio treabă cu naţiile. Turneele de tenis, de tipul acesta, sunt eminamente individuale şi pe multe parale. Naţiile n-au a face. Nu e loc de fâlfâiri de steaguri, nici de cântări de imnuri. Cu excepţia Cupei Davis ( şi, într-o mai mică măsură, a cupei Hoffman) competiţiile de tenis privesc nişte indivizi şi nu popoarele, norodul, naţia etc.. Şi sunt pe bani. Mulţi.

Sigur, m-aş bucura să aflu că un român le fură castronul celor de la Wimbledon, de exemplu. Aşa cum n-a reuşit Năstase niciodată. Dar de aici şi până la exagerata excitare a nervului patriotic e cale lungă. Iar dacă suntem în căutare de cauze nobile, cu siguranţă putem găsi o sumedenie de asemenea cauze, pe aici, prin curte, fără să batem mingea la antipod.

***

Panarama de ieri, de la PRM, a fost semnul sub care s-a intrat în noul an, în politica românească. Emblematic.

Dar întâmplarea respectivă nu poate fi decuplată de celălalt eveniment al zilei: avizul Curţii Constituţionale şi promulgarea Legii educaţiei ( o monstruozitate despre care vom mai vorbi, pe îndelete). Singurul element de urgenţă din Legea educaţiei era reprezentat de introducerea predării geografiei şi istoriei în limbile minorităţilor. Mare of al UDMR. Pentru că fără UDMR coaliţia de guvernare se face praf. Iar fără actuala coaliţie, Băsescu e ca şi suspendat. Asta e, enteresul naţional, mai presus de orice.

Care este, totuşi, legătura dintre Legea educaţiei şi ţircusul de la PRM? Promulgarea Legii educaţiei în forma convenită cu UDMR şi „suprimarea” lui CVT şi a PRM au fost două dintre condiţiile puse de UDMR pentru a rămâne în actuala coaliţie. Cea de-a treia, nu am nicio îndoială, va fi rezolvată la remanierea de guvern din primăvară.

***

Tot legat de panarama de la PRM, aflu că „Parchetul instanţei supreme s-a sesizat din oficiu„. Bun. Corect. Pentru ceea ce s-a întâmplat ieri ( şi nu numai) CVT trebuie să răspundă. Dar avem o micuţă problemă:  s-a schimbat osia la mecanismul sesizării din oficiu? Atunci poate vă autosesizaţi şi în cazul duduiei Anastase! Că ar cam fi cazul. Urgent!

Altfel, rămâne cum am stabilit: comandă politică.