În general, când mergi în vizită la cineva internat la spitalul din oraş ( mai bine să nu fie nevoie!), trebuie să ţii seama de orele de vizită afişate. Dacă n-ai chef/cum să te încadrezi în orele de vizită, o rezolvi simplu: strecori o bancnotă de 5 lei portarului şi, brusc, devine oră de vizită. Tot trebuie să faci rost de o cârpă din aia jegoasă, pe care să o arunci pe umăr, un fel de capă de culoare fost-albă, actualmente gri-gălbui.
Acum câteva zile m-am aflat în situaţia de a vizita pe cineva, la spital. Am trecut ca boierilă pe lângă portar, strecurându-i din zbor bancnota ştiută. Omul a făcut repejor doi paşi după mine:
– Domnu’, domnu’, staţi aşa!
Măi să fie- mi-am zis!- te pomeneşti că devenit legea lege, pe aici, că s-a dus cu vremea şpăgii! Aiurea!
– Nu mai merge aşa, domnu’! mi-a explicat portarul cu uşoară stânjeneală în voce.
– Nu? am făcut eu pe surprinsul.
– Nu, domnu’. Că a venit ăştia cu anti-corupţia peste noi. Acu’ e zece lei, că vrea şi ei parte. Asta e.
– Asta e! am înţeles şi eu. Am completat suma, până la noul tarif, şi am intrat. Totul s-a scumpit, domnule, de când cu anti-corupţia!
***
Ceartă mare într-o intersecţie. Protagonişti: un Audi, o Toyotă şi un Citroen. Mai exact un Audi înmatriculat în Bulgaria, o Toyota înmatriculată în Bucureşti şi un Citroen cu număr de Italia. Nu ştiu de la ce s-au luat. Proprietarul de Audi e un arab şi e foc şi pară:
– Unde ai luad du bermizu’, mai? Daca e galben clipeşte, gum dai du brioritate, mai? Ai luad bermizu’ pe jbagă!
Citroenul cu număr de Italia e pornit. Citroenul e o duduie vopsită strident. Are accent italienesc. Sau aşa îşi închipuie ea că e accentul pe care se străduieşte să-l facă pe cât mai evident cu putinţă:
– Să faci tu regulile la tine în ţară, bă! Nu vii tu în ţara mea să faci regola! Schifosule!
Din Toyota cu număr de Bucureşti se dă jos un englez, revoltat că cei doi certăreţi au blocat intersecţia. Arabul şi „italianca” se pun cu gura pe el. Să-şi vadă de treaba lui:
– Faci ordine la tine în paese! îl pune la punct „italianca”.
– Gare e brublema ta? se răţoieşte şi arabul.
Englezul se urcă în maşină. Se strecoară chinuit printre ei şi trece mai departe. Încerc să repet manevra, dar mă blochează un camion cu număr olandez, din care mă înjură de zor un şofer turc.
Monşer, mare chestie globalizarea.
Am râs cu lacrimi, e bine de ştiut, poate şi la Timişoara e la fel :))
No, acuma… că nu numa’ la Constanţa!
m-am scobit degeaba, n-am gasit nici de-al dreq bancnota de 5 lei
Credeai că anticorupţia e gratis? Civilizaţia costă!
M-ai omorat cu „italianca” si cu „harapul”. Mi s-a intamplat deseori (lucrand si eu vreme destul de lunga in Italia sa dau peste romani care vorbeau ca tembela de mai sus. Pe vremea aia ii tratatm de „raducioiu” dar cred ca sarmanul era cel mai nevinovat dintre toti.