De trei ori nea Stere

Cine e nea Stere nu trebuie să vă mai explic. Nici care este contribuţia sa la dezvoltarea ştiinţei, culturii, filateliei şi ale rahaturi. Cineva îmi spunea ca nea Stere e un arhetip. I-am zis şi lui asta şi mi-a răspuns că pe Arhi nu-l citeşte şi că el nu e nici tip, nici gagiu, ci cetăţean.

Cum, atunci când e vorba despre nea Stere, orice introducere este futilă  (ăsta e un cuvânt care i-ar plăcea), sărim etapa asta.

Mă reperează şi mă agaţă repede:

– Să trăieşti, vecinu’!

– Bună, nea Stere.

– Uite, pe aici… – de fapt nu l-am întrebat nimic, dar nea Stere n-are nevoie să fie întrebat pentru a răspunde. M-a inervat unu’, vecinu’…

– Cine, nea Stere?

– Alde Mercantilu’, ‘tu-l în cur de apevist. Şi Metronolu. Şi Râgâici.

– Deci sunt mai mulţi…

– E mulţi! Da’ proşti!

– Păi de ce te-au enervat, nea Stere?

– Ete, vecinu’… vorbisem mai mulţi să facem miting din ăla. Că ne beleşte ăştia la pensie. Şi am vorbit şi la Bucureşti şi a zis ăia că ne sprijină. Şi ne-am hotărât noi să facem miting, că ne-a belit ăştia la pensii.

– Foarte bine, nea Stere.

– Bine pă dracu. Că am zis să fim mai mulţi. Şi să facem la un loc mitingu’. Adică noi, ăştia normalii, şi apeviştii ăia bătrâni.

– Şi?

– Şi ne-a mâncat în cur să ne încurcăm cu alde Mercantilu şi Râgâici.  Că vorbeşte ei să vină şi Lanternă, şi Macarenu, şi Colivă.

– Bun. Şi?

– Şi ăia e nişte neserioşi şi nişte puturoşi. Să vezi ce ne-a făcut! Că s-a strâns în faţă la prefectură numa ciutani, ‘tu-le muma în cur. Ierea acolo, vecinu, vreo treij-patruj de ciutani, la paişpe -cinşpe ani. Şi ţinea pancarte şi zbiera: nu ne tăiaţi pensiile! Şi: am muncit o viaţă pentru pensiili astea!

– Păi, cum aşa?

– Nu ţi-am zis că-i nesimţiţi? Ăi bătrâni s-a dus la coadă la ajutoare şi i-a trimis pe alde nepo’su la miting în locu’ lor, să ţină pancartili! Auzi, bre. Numa ciutănime!

– Şi toţi au făcut aşa?

-Toţi, ‘tu-i în gură de plagiatori!

– Şi te-ai trezit singur acolo, înconjurat de copii? Stai aşa… cum plagiatori?

– Mi-a furat ideea, ai dracu’. Că io mă gândisem primu’ să-l trimit pe Vezică, pe ăla mic a lu’ fi’mio în locu’ meu…

***

E trecut de unu noaptea. Mă pregătesc să cad la înţelegere cu Morfeu. Dar fix acum sună telefonul şi îmi întrerupe negocierea. Răspund. Nea Stere cu voce şoptită:

– Alo… vecinu?

– Nea Stere?

– Şşşş, că doarme lumea. Ce faci, vecinu?

– Păi…

– Lasă… şşş! Vecinu’, dă repede pe CNN.

Când mi-a spus asta am simţit că-mi stă inima în loc. O fi un nou atac terorist? A început războiul? Au aterizat şerpilienii lui Lorin?

– De ce, nea Stere? întreb cu juma de glas.

– E una acolo. Dă acolo.

Deschid televizorul. Dau pe CNN. La CNN e o înregistrare mai veche cu Christiane Amanpour.

– Ce-i nea Stere?

– Asta nu-i Elodia? O caută şi ăia?

***

– A venit unii la mine la uşa, vecinu’. Era bine îmbrăcaţi şi zâmbea ca proştii. Mi-a dat nişte reviste şi a zis că dacă am cinci minute. Le-am zis că am şi mai multe, că dacă tot dădea reviste, poate mai dădea ceva. Şi mi-a zis că dacă l-am cunoscut pe Iisus. Le-am zis că eu cunosc multă lume, că am lucrat cu oameni. Da’ ei hlizea şi îmi tot zicea „frate”, ca maneliştii. Şi mă întreba dacă ştiu că Iisus mă iubeşte. Acilea m-am uitat urât la ei, că cam avea feţe de poponari şi prea se hlizea ei la mine. Şi ăla cu ochelari zice: „Iisus e prietenul tău!” Şi le-am zis că prietenu’ meu e Mătreaţă. Şi ei a zis că Iisus îl iubeşte şi pe Mătreaţă, dar că nu se compară. Io le-am zis că de ce nu se compară? Adică Mătreaţă ce are? Ei o ţinea langa că Iisus ne iubeşte pe toţi. I-am întrebat dacă-i poponari. A râs şi a zis că nu e, că ei doar aduce cuvântu’ Domnului. Io i-am întrebat care domn, că aveam io o bănuială că i-a trimis popa Carici. Da’ ei a zis că nu e de la biserică, că e pen.. ben… că e nu ştiu cum cu coastili. Şi am zis ce e aia? Că mie tot a poponari îmi sună. Ei o ţinea că Iisus e prietenu’ meu. Eu le ziceam că ba nu, că Mătreaţă e. Şi i-am fugărit. Ce are, bre, lumea asta? Adică umbli pe la uşi pe la oameni să te lauzi cu prietenii tăi? Păi, să merg şi eu din uşă în uşă să zic la lume că Mătreaţă e prietenu’ lor?