AcasăRabbi ziceÎn loc de post...

În loc de post scriptum

Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.Ion Raţiu

Am scris, zilele trecute, câteva rânduri în care prezentam polemica dintre doi intelectuali importanţi ai noşţri. Atât cât mi-a stat în putinţă, am încercat să mă abţin de la prea multe consideraţii personale. Mă mâhneşte să constat că nu mi-a prea ieşit. Mă rog. Dincolo de asta, ideea era să vedem ce fel pot purta doi intelectuali notabili o polemică şi care sunt argumentele de care ştie să se servească fiecare dintre ei. Nu m-am priceput să ascund prea bine că mă simţeam mai apropiat de poziţia domnului Vianu.

Polemica celor doi are de ce interesa, câtă vreme este publică, iar pretextul polemicii este unul care nu are cum să nu intereseze. Iar dialogul lor, aşa cum ades se întâmplă, nu e lipsit de acute, de mâhniri mimate şi răbufniri rău disimulate. Aşa cum se întâmplă mai mereu când lupta ( greşesc folosind acest termen?) se duce în numele ideologiilor. De orice fel ar fi acestea. Oricum se vor numi ele. În lupta aceasta se frâng prietenii, se strică pactul cu buna cuviinţă, se rambursează vechi datorii, se umblă la cufărul cu infamii, tonul cercetează altitudini periculoase, dantura este supusă testului scrâşnetului. De aici până la vărsarea de sânge rămâne doar un pas. Iar de multe ori acela este făcut şi el cu grabă. (Nu e, har Domnului, cazul de faţă!).

Atunci când se joacă deschis, cu ideologiile pe masă, disputa nu le mai aparţine doar celor doi protagonişti. Partizanii coboară iute din munţii întunericului, firile belicoase părăsesc degrabă pustiul gândirii. Fanaticii ideologiilor se pornesc, pătimaşii doctrinelor sar ca arşi.  Miza devine, într-un mod inargumentabil, personală, iar confruntarea necesară. Răsteala devine obligatorie, zbierătul, răcnetul, tropăitul şi grohăiala- un întreg instrumentar al urii organizate ideologic e scos la iveală.  Asta s-a întâmplat şi cu spectatorii polemicii dintre domnul Pleşu şi domnul Vianu – cititori ai Dilemei vechi sau ai Observatorului cultural. Era inevitabil ca acelaşi lucru să se întâmple şi în privinţa comentariilor la scurtul meu text. Şi aşa a fost.

Au apărut, fireşte, rrromânii verzi, bântuiţi de neliniştea că un posibil evreu îşi dă cu părerea despre lucruri care se petrec în spaţiul ţării în care trăieşte. Altul născoceşţe un termen: evreitate.  Şi, încântat de isprava asta, se simte încurajat să emită verdicte definitive, judecăţi răstite. Evident, un deţinător al adevărului. Trimiterile la gogomănia numită „protocoalele înţelepţilor Sionului” nu aveau, evident, cum lipsi. Tot aşa cum nu avea cum lipsi constatare că se aude prea mult şi prea tare văicăreala evreilor legată de Holocaust. Şi asta supără. Poate pentru că atunci când trebuiau să se audă strigătele celor trimişi la moarte doar pentru vina de a fi evrei, prea puţini au auzit? Strigătele de atunci nu erau supărătoare. Aud des că „evreii au suferit, ok. dar se vaită prea mult pentru chestia asta”. Fie. Poate se găseşte un înţelept care să le spună exact cât au voie să-şi plângă suferinţa. Şi, nu mă îndoiesc, se va găsi.

Pe scurt, evident, evreii au meritat ce li s-a întâmplat. Când avem de apărat marile ideologii, o astfel de grozăvie se poate rosti cu mare uşurinţă. Nu? Am mai fost informat, pentru că evident, ca un ignorant ce mă aflu, duceam lipsă de această informaţie esenţială, că Legionarii au fost nişte buni români. Că Żieliński Codreanu a fost, desigur, un mare român. În cuvinte puţine, legionarii erau nişte visători respirând romantism dulce, iar Codreanu un mare român. Şi în calitate de mare român a participat, desigur, la asasinarea lui I.G. Duca. Informaţia aceasta, din urmă, nu mi-a mai fost, e drept furnizată de binevoitorii apărători ai marilor ideologii. Cum nici informaţii despre boala care i-a răpus pe Nicolae Iorga sau Virgil Madgearu nu mi-au fost furnizate.  Detalii. Mi s-a comunicat însă că mişcarea legionară nu a fost condamnată formal, aşa cum a fost condamnat comunismul, de către marele dizident, marele luptător cu mahmureala: Traian Băsescu.

O întreagă mecanică a precarităţii, uşor rezumabilă.

Într-o societate cu aspiraţii democratice avem dreptul de a alege valorile în care să credem. Fie că merităm sau nu – oricum, ne purtăm de parcă ni se cuvine- ne este îngăduit să ne exprimăm propriile afinităţi, să ne definim propriile credinţe şi chiar să ne atârnăm mantaua cu glugă ţuguiată a fanatismului de orice nebunie. Pentru că libertatea ne îngăduie asta. Pentru că noi, ca indivizi, şi apoi ca sumă, ca societate, avem acest drept. Şi trebuie să ne respectăm, unul altuia, dreptul acesta. Chiar atunci când credinţa celuilalt se ceartă cu propria noastră credinţă. Atunci când încetăm să o facem, credinţa devine fanatism. Iar atunci când apare fanatismul cuvintele nu se mai aud de zarva lănciilor.

Avem, spuneam, dreptul de a alege lucrurile în care vrem să credem. Iar abia de la alegerea noastră începe povestea. Ceea ce ne face o societate democratică şi civilizată, nu este existenţa acestui drept, ci felul în care înţelegem să ne folosim de el. Abia atunci când, având acest drept, ştim ce se cuvine să alegem, începem să devenim o societate civilizată, prosperă şi care se poate bucura de tihnă.  Sau putem trăi la nesfârşit războiul româno-român, despre care vorbea Octavian Paler. Ne putem împroşca unul pe altul cu mizeria ideologiilor, ne putem strivi sub munţi de ură, ne putem lăsa prinşi în traficul cu jeg ori ne putem împrieteni cu chipurile nenumărate ale abjecţiei. Cum spuneam, nu dreptul de a opta este esenţial, ci însăşi opţiunea. Iar acum priviţi ţara în care trăim. Ascultaţi cuvintele cu care, prea des, ne vorbim. Fiţi atenţi la tonul pe care, cel mai des, ne adresăm unul altuia. Priviţi zidurile şcolilor şi marginile drumurilor. Priviţi-vă unii pe alţii şi amintiţi-vă câtor semeni aţi dat azi bineţe şi pe câţi i-aţi înjurat.  Politica noastră e amorală şi populată de specimene ignare; economia noastră e în bună parte un recital din codul penal, în care jaful, tâlhăria şi tăinuirea sunt primadone; curvele pioase definesc canonul moral.  Aţi privit? Acum amintiţi-vă că este şi a fost mereu vorba de acel drept, despre care vă vorbeam. Dar mai ales este vorba despre ce am ştiut face cu el.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

28 Comments

  1. „Priviţi-vă unii pe alţii şi amintiţi-vă câtor semeni aţi dat azi bineţe şi pe câţi i-aţi înjurat”
    Mi se pare un corolar a ceea ce prea bine ai scris. Dacă reuşim să înclinăm în mod natural şi firesc balanţa spre dat bineţe, înseamnă că abia atunci ştim să folosim cu cap dreptul de a opta pentru ceea ce ne place sau nu.

      • …si cand gasesc teren propice intr-un mediu intolerant (din punct de vedere politic, etnic, religios etc.). Adesea din cauza ignorantei , a convingerii ca „noi suntem mai grozavi decat ceilalti”, ca nu putem gresi…Nu mai vorbim despre curajul de a-ti recunoaste greselile.

  2. E un drept de care abuzam pentru ca cei mai multi dintre noi nu stim sa facem distinctie intre o ideologie si punerea ei in practica. O ideologie, oricat ar tinde spre perfectiune, in practica va fi plina de defecte si aberatii. Miscarea legionara era plina de idealuri inalte care din pacate nu pot justifica nicio pentru o secunda crimele facute in numele ei. Comunismul, oricat de mult ar fi tins spre egalitatea de sanse, a fost doar un experiment nereusit mai ales ca la noi toate ideologiile se imbolnavesc de spiritul romanesc ca suntem speciali si avem un destin maret. Imi pare rau ca in tara asta mai exista oameni care considera ca e justificabil sa mori pentru ca faci parte dintr-un anumit popor purtand astfel o vina globala fara vreun fundament real.

  3. Evreii nu se pot abtine sa nu ne „violeze” economic, politic, social pe oricare alt popor. E adevarat ca nu toti evreii sunt lacomi de orice, e adevarat ca niciunul dintre oameni in general nu suntem „perfect alb” sau „perfect negru”, dar cine se joaca cu focul, uneori da foc si vecinilor. Mi se pare normal ca evreii sa-si planga tare experienta nefericita din anii ’40 dar mi se pare ciudat ca ceilalti nu au voie sa spuna si de ce s-a ajuns acolo. Pentru orice cearta este nevoie de minim doua persoane, probabil una dintre persoane poarta o vina mai mare decat cealalta, dar ca sa nu existe cearta, ar trebui ca ambii oameni sa se poarte civilizat (am spus civilizat si nu legal pentru ca legea o fac evreii). Parerea mea.

  4. Ai mentionat, din pacate doar en passant, cuvintele cheie ale polemicii Plesu-Vianu: se ramburseaza vechi datorii. Cel putin asa vad eu lucrurile prin prisma parerii, ce-i drept, destul de vagi pe care mi-am format-o in privinta spatiului (cultural) in care se manifesta protagonistii. Caci oricat s-ar stradui cineva sa ma convinga ca Eugenia Voda are porniri antisemite maritata fiind cu un evreu si ca Ion Vianu, evreu fiind si domnia sa, este „cinstit sufleteste” atunci cand ii buseste pe ea si pe Plesu, eu vad mereu unul si acelasi lucru: doua factiuni evreiesti rivale care isi ramburseaza niste polite…

  5. Un ps si de la mine: presupun ca penisul care-i iese pe nas unui mos craciun exprima exercitarea dreptului tau de a alege, intr-o societate democratica, valorile in care crezi. Dar probabil ca ai compensat in ziua respectiva dand binete semenilor :). In definitiv, ce vedem pe zidurile scolilor si marginile drumurilor gasim adesea si la tine pe blog…Deci?

  6. Rabbi, am parcurs amuzat ceea ce probabil că dl. Pleşu ar denumi „polemică” (dar nu este decât o mahalageală cu neologisme), polemică la care te-ai referit. Mi s-a accentuat senzaţia (pe care o resimţeam de ceva timp) că maestrul Pleşu s-a transformat în „intelectual de taclale” sau în „filosof de taifas” şi că „Dilema Veche” se cancanizează tot mai mult, cu fiecare număr, de a ajuns de necitit. La fel şi Dinescu, îmi lasă impresia de „poet de gargară” în emisiune, la Tănase. Nu mai sunt, nici unul, nici altul, nimic din ce-au fost. La Pleşu, suficienţa rostirilor apodictice, sentinţele pronunţate de la o înălţime olimpiană, coroborate cu apelul tot mai frecvent şi vizibil la mârlănie, îl descalifică. De asocierea sa cu Băsescu, nu mai zic, dar trebuie să îi recunoaştem fiecărui om o anumite cecitate intelectuală când e vorba de opţiuni politice şi doctrine (deşi mă îndoiesc că de cecitate ar fi vorba în cazul domnie sale).
    Aveţi tot dreptul să nu fiţi de acord cu mine.

  7. Prietene Rabbi ,de dragul discutiei ..duminicale ,hai sa lamurim barbateste ,pe argumente , anumite aspecte ce vad c-au ramas in suspensie !

    Mai intai de toate chestia cea mai arzatoare pt. mine >desfid pe oricine -mi da un exemplu de popor mai primitor ,mai intelegator ,mai permisiv ,mai tolerant ,mai integrant cu alte natii .Pa cate meleaguri am calatorit(in tari car’ se „dau” civilizate al naibii ) ,n-am primit macar un pahar de apa moca ,un cuvant bun ,o „geana” de sprijin !Asa ca ,fata de alte natii ,suntem -cu toate defectele din dotare -muuult mai (prosti de )umani cat si umanisti(!) ,si d-aia zic ca un 99% (pe acte si anale) dintre evreii romani deportati in lagarele naziste au provenit din teritoriile controlate de hortystii maghiari ,de bolsevici si de bulgari!Adeca din Transilvania , Basarabia ,Bucovina, Cadrilater,Maresalul Antonescu tratandu-l cu refuz-desi putea sa-si piarda ,la propriu,capul – in aceasta ‘cestiune’ pa caporalu’ haustriac !Nu mai zic de preotii ,profii ,si-n general f.f. multi romani care-au riscat ajutand mii de evrei sa fuga ,sa scape de lagar ,de nazisti .Si culmea -culmilor ;ce sa vezi ?Ca dupe razbel se-ntoarsera de prin lagare ,de prin bajenie si,pe principiul :tovarasul evreu trebe recompensat,li se dadura case ,vile ,posturi baban platite ,ranguri in armata si …mai ales in Secu’ (if you can read my lips)si devenira fix cei mai abitir tortionari din puscariile si lagarele comuniste ,ca trebuia si iei sa se razbune pa cineva la indemana ,nu ?Sic transit gloria mundi >pt . romanasii nevinovati ,mutilati ,stalciti in batai feroce ,martelati si asasinati de noii tovarasi evrei securei !Asta ca drept rasplata ca n-au fost tratati ca-n alte tari „democratice” si pline de mila imbibata cu nazism feroce .
    Asa ca despre partea a istoriei ,nu stiu cati-putini- evrei au suferit de pe urma guvernarii romanesti si-a legionarilor ,insa foooarte multi scriitori anti-bolsevici ,oameni de cultura ,fosti politicieni ,preoti ,profesori cat si majoritatea legionarilor au fost aneantizati de „poporu’ ales” !

    Si chiar asta-i parerea mea (nevadimoasa) ,ca legionarii sf. Arhanghel Mihail au fost niste buni romani ,cu idealuri marete ,cu realizari dar si cu defecte (ca nu iereau supermani cum se cred unii si astazi ) primii si ultimii luptatori anti-ciuma-rosie si anti-politichia mocirloasa carlista datatoare de ministri si premieri tampiti si amorali aidoma celor actuali !
    De ce spun asta ? Pentru ca ,probabil , si tu ii consideri pe membrii Legiunii Evreiesti si- ai bandelor para-militare Hagana neste eroi ai neamului ,si-aia fratica au killarit la greu musulmani ,nu s-au jucat ,asa cum nu se joaca nici organismu’ ala de-i zice Mossad ,si daca m-apuc sa fac o lista cu politicieni ,premieri ,presedinti ,fizicieni ,chimisti ,literati ASASINATI de v’o 60 ani incoa de catre respectivu’ ,imi ia 3 zile ,totul inspre politica de expansiune teritoriala a Israelului ,sa nu mai zic de razboaiele declansate si de toata tevatura din Orientul apropiat !

    Concluzionand si invitandu-te sa pui in balanta victimele ”produse” de catre romani versus cele de …evrei in ultimii 100 de ani ,inchei citandul pe Balcescu :nu e liber acel popor care impileaza alte popoare !!!

  8. >Daniel -„Miscarea legionara era plina de idealuri inalte care din pacate nu pot justifica nicio pentru o secunda crimele facute in numele ei.”
    Ca enunt suna bine si foarte democratic !Cine insa poate emite un verdict decisiv in niste privinte atat de sensibile ???

    Avram Iancu ,Horea ,Closca ,Crisan au fost, la timpurile lor vazuti, ca niste teroristi ,anarhisti ,oameni certati cu legea ,niste paria ,nemernici ,talhari ordinari ,demni de scarba ,si-n general cu toate toate relile (!) din lume intrupate in iei !!!De catre cine ?De catre guvernarea legitima din acele timpuri ,cea austro-ungara .Corect ?
    Ce reprezinta aceste nume pt. noi ,azi ?Mari patrioti .Corect ?

    Ce-a reprezentat un William Wallace la inceputurile anilor 1300 ?Pt. englezi naspa rau ,da’ rau de tot ,pt. scoti >CEL MAI MARE PATRIOT !

    Linia de demarcatie dintre un mare patriot si-un mare ticalos este destul de firava ,si totul depinde din ce parte privesti si analizezi lucrurile .Un factor important este sa intelegi si contextul istoric in care s-au produs faptele ,ratiunile de pe-atunci ,motivatiile ,legile firii !

    O crima ,un asasinat politic, se poate dezbate din mai multe unghiuri ,totul depinzand de tabara in care te afli :daca iesti un biet bastinas asuprit de-o mare si tiranica Putere >e un act patriotic si ramai vesnic in memoria poporului ,daca iesti pe invers ,de la Putere >ie un act abominabil ,terorist si …alea-alea !
    Cu anti-semitismu’ asta exacerbat ie cam la fel .Cand te-au asuprit unii ,MAI PUTIN ROMANII ,in trecut , ie naspa rau de tot ,dar cand asupresti tu insusi ,killaresti musulmani cu milioanele ,anexezi ilegal teritorii ,si-n general te doare-n…. penis-captivus de toate hotararile O.N.U .,ca n-au ce sa-ti faca ,ca detii puterea bancara ,mass-media ,”fabrica de filme ” de la Holyvud,in general monopolul comunicarii ,si te mai sprijina 100% si Jandarmu’ Mondial !
    Bai ,da’ ce oropsiti ie unii ,n-ai vazut asa ceva !Asa cum io ,si tot neamu’ meu n-a vazut un genitor -adeca fomeie-om-de serviciu-sa dea cu matura si sa spele closete -nici in v’o firma ,nici la iel in tara , de neam evreu ! Aici sunt buni arabii ,romanii ,bulgarii ,albanezii ,neamurile astea mai proaste .

    N-or fii toti nascuti bancheri si oameni de afaceri ,camatari ,zarafi si patroni ,nu ?

  9. Miscarea legionara nu a fost condamnata de Basescu pentru ca a fost mai util sa o spele in camarute de taina. Doar e de dreapta. Extrema, dar de dreapta. Miscarea insasi a suferit o transformare dupa ce a re-aparut destul de firav dupa ’89 cu sprijin de la camarazi fugiti si urmasii lor. Imaginea se spala cu o masiva infuzie cu clasici romani, si cintece patriotice, dar miscaretii verzulii au inca ascunse prin poduri carti despre Capitanul si Arhangelii. Deocamdata insa sunt in camera criogenica.

    Eu nu as fi insa prea aspru cu romanii, ce au ales si cum. Trebuie sa fim sinceri ca nu eram inca „dospiti” sa intram in capitalism cind ni s-a dictat perioada de tranzitie. Nu am trecut clasa primara cind ni s-a cerut diploma de bacalaureat. Pur si simplu nu am fost informati bine despre posibile evolutii ale tarii in capitalism, incepind cu apelul la jaf in economie si agricultura cu asa zisa liberalizare si restitutio in integrum. Cam asta a inteles romanul simplu. S-a dat drumul la jaf. E timpul neanderthalilor. Cam asta a fost drumul de la Wild Wild West la salbaticiunea Estului.

    Solutii? Nu se fabrica in Romania. Sperante? Speranta e ca oamenii sa continue sa faca copii. Poate alte generatii sa schimbe ceva in bine la masinaria asta infernala.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...