AcasăOy-oy!Dreapta cale

Dreapta cale

O recitire:

De prea multă vreme era împărţit poporul său… Înţeleptul privea cum, cu fiecare zi, tot mai adânc şanţ se săpa între cele două tabere. Cum cei ce aleseseră o cale prigoneau pe ceilalţi şi-i batjocoreau. De prea multă vreme căuta poporul său răspuns la marea întrebare. Şi fiecare dintre tabere socotea că al ei era răspunsul drept şi dreapta cale.

Se năşteau şi piereau generaţii, lăsându-şi moştenire calea de urmat. Uneori părea că unii erau mai numeroşi, mai aproape să îşi impună adevărul lor… Apoi, de nicăieri parcă, sporeau forţele celor ce aleseseră cealaltă cale şi echilibrau balanţa. Aşa duraseră lucrurile de generaţii.

Înteleptul hotărî că prea multă vreme fusese împărţit poporul său. Prea multă vreme. Aşa că într-o bună dimineaţă îşi strânse alături pe toţi şi vesti că va pleca în pustie. Şi va rămâne în sihăstrie atâta vreme cât Domnul i-o va cere, chibzuind şi meditând la întrebarea care diviza poporul său. Le ceru doar ca, până la întoarcerea sa, cu toţii să se poarte cu băgare de seamă şi cu înţelepciune; ca adepţii unei căi să înceteze a prigoni pe ceilalţi şi, deopotrivă, adepţii  celei de a doua căi să se arate cu înţelegere pentru cei ce porniseră pe prima cale. Iar toţi i-au promis ascultare, căci cuvântul său avea mare trecere la poporul său. Pentru că el era lumina de la care se hrănea poporul său şi toţi îl urmau, tot aşa cum urmaseră, înaintea sa, pe părintele său.
A pornit deci înţeleptul, luându-şi cu sine doar un toiag. Lacrimi fierbinţi udau chipurile alor săi, dar cu toţii ştiau că nu există altă cale. Şi doar el va putea găsi răspunsul şi le va putea arăta dreapta cale, stingând schizma care împărţea poporul său.
Şi în sihăstrie a trăit înţeleptul. Anotimpuri veneau şi plecau, grădinile înfloreau, se umpleau de rod, apoi se odihneau sub nămeţi şi tot aşa an după an, iar înţeleptul plecat rămăsese. Pentru el scurgerea clipelor, a zilelor ori anotimpurilor nu exista. În sihăstria sa, exista doar el şi marea întrebare. La care chibzuia din zori şi până la ivirea stelelor. Ba, uneori, îşi petrecea şi nopţile iscodind în stele răspunsul la marea întrebare. Cu apă şi hrană puţină îşi ţinea trupul firav şi neputincios, dar nu simţea lipsa. Nici frigul, nici arsiţa, căci tot trupul său se transformase într-un lujer plăpând care adăpostea mintea doar. Mintea care neîncetat chibzuia, căutând răspuns la întrebarea care măcina poporul său.
Şapte ani au trecut. Iar în ziua când s-a împlinit cel de al şaptelea an a intrat înţeleptul pe poarta cetăţii sale. Albe îi erau pletele, albă îi era barba lungă ca de mag. Îşi purta paşii cu greutate, ajutându-se de toiag. Toată suflarea cetăţii se strânsese în piaţa mare, pregătită să primească lumina sa. Îi întinseră masa mare şi bucate alese, dar el le refuza pe toate, voind ca mai întâi să vorbească poporului său. Degrabă ridicară un podium, acolo, în mijlocul pieţei, ca toţi să îl vadă şi să îl audă. În primul rând se aşezaseră notabilităţile cetăţii, iar mai apoi negustorimea şi prostimea. Cu toţii aşteptau cuvântul său. Cu toţi ştiau că, de astăzi, unii vor trebui să se lepede de convingerile lor, dar asta nu părea a-i mâhni. Căci mai presus de toate, astăzi aveau să primească lumina adevărului.
Înţeleptul stătea acolo, gârbovit de anii grei de post şi meditaţie, privind poporul său. Tăcerea se aşternu peste piaţă. Bătrâni şi tineri, femei şi copii, cu toţii îl priveau aşteptând răspunsul la marea întrebare. La o masă, de la hanul din piaţă, un străin de cetate nu se putu abţine şi îl întrebă pe hangiu cu veselie: “Cine-i stârpitura aia?”. Dar privirile mânioase ale celor din preajmă îl amuţiră pe dată.
Se făcuse linişte. Toţi îl priveau. Sute de ochi cătau spre el în aşteptarea izbăvirii. Atunci, cu voce piţigăiată, înţeleptul vorbi:
– Bere! Categoric bere! Peştele prăjit merge cel mai bine cu bere!
Urale au izbucnit atunci din sute de piepturi. Autorităţile se felicitau între ele. Negustorii se îmbrăţişau între ei şi, tot aşa, creditorii cu datornicii. Răspunsul la marea întrebare fusese găsit. Nu vinul, ci berea mergea cel mai bine cu peştele prăjit. Înţeleptul găsise răspunsul. Tot aşa cum, înaintea sa, părintele său găsise răspuns la altă întrebare care frământa poporul său: “Vodca înainte de masă, coniacul după masă”.
Fericirea locuitorilor cetăţii a durat, din păcate, prea puţin. În aceeaşi seară cetatea a fost ocupată de trupele duşmane, care profitaseră de sărbătoarea prelungită a locuitorilor cetăţii. Dar asta e o altă poveste.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...