AcasăRabbi ziceIo zic că e...

Io zic că e naşpa

Habar nu am dacă acuzaţiile care i se aduc lui Constantin Nicolescu sunt fundamentate. Ştiu că acuzaţiile care i-au fost aduse Monicăi Ridzi erau beton. Că în cazul Robertei Anastase probele erau mai mult decât evidente. Şi pute rău când un ciumete din opoziţie e săltat, iar bagabonţii puterii rânjesc de pe Mariahilfer Straße. Şi îmi amintesc cum hlizea băsexu din parcare când descoperea că hotărârile justiţiei nu se discută, cu doar două-trei zile înainte de săltarea lui Nicolescu. Şi la luni de zile după nesăltarea lu’ Anastase. Asta e una.

Cu totul altceva e când îl văd pe fostul procuror Ponta protestând împotriva abuzurilor Parchetului. Cu tot cu partid. Parcă e ceva în neregulă în povestea asta. Eu zic că e naşpa. Nu ştiu dacă protestul e sau nu justificat. Nu ştiu, repet, dacă Nicolescu are de ce fi bănuit sau nu. Ştiu că e naşpa când un fost procuror zice Huo! la ce face Parchetul. E naşpa pentru fostul procuror, e naşpa pentru parchet, e naşpa pentru actuala putere, e naşpa pentru noi toţi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. Păi dacă ăştia care-s la putere nu se iau de „ai lor” că-s ai lor, şi nici de ăialaţii că-s din opziţie şi se cheamă persecuţie politică, atunci ar trebui să „pupe toţi piaţa Endependenţi” şi noi să ţopăim fericiţi ca pinguinii, că tâlharii au căzut la pace.
    Sunt curios cum or s-o-ntoarcă pesediştii când or avea ocazia (că sigur or s-o aibă) să ruleze dosarele alea „beton” cu Ridzi şi Anastase – parcă văd că or să le facă uitate…
    Eu prefer varianta reciprocităţii: să se bage reciproc la puşcărie. Mi-e teamă că asta e singura noastră şansă de relativă normalizare, chiar dacă n-are nimic comun cu principiile de drept. Teama că la trecerea în opoziţie i-ar putea aştepta un sejur după gratii poate i-ar mai potoli pe unii şi i-ar face mai grijulii cu banii publici.
    Cât despre nevinovăţia lor, cred că nu e cazul să o luăm în serios atâta vreme cât toţi vedem cum le răsar în bătătură vile şi maşini de lux şi lor şi rubedeniilor, fix de când s-au băgat în politică. Coincidenţă curată!

    • ” să se bage reciproc la puşcărie” !
      N-avem destule! D-aia zic să tranforme toate „ansamblurile rezidenţiale” din nordul capitalei în pîrnăi. Măcar aşa dezvoltatorii ar mai recupera din pierderi.

  2. Cand citesc aceste randuri tocmai ma uit pe HBO la 2012 (The final countdown – cum s-ar zice …) ; nu stiu daca va veni … , dar aproape am ajuns sa cred ca ar fi necesar …! 🙁

  3. şi pe mine m-a uimit peste măsură când l-am văzut pe Ponta grăbindu-se să îşi arate solidaritatea, aproape singur (restul partidului dormea la ora aia?). făcând nimic, adică. în rest, îi dau dreptate lui Badea şi altora care au punctat două chestiuni: ce previne arestarea preventivă şi unde sunt judecările pe fond care ar fi trebuit să vină natural după numeroasel arestări?
    apropo, chiar nu văd ce e bun în unificarea opoziţiei? faptul că ar putea să-l dea jos pe băse? se va da jos singur, încă o fraudare masivă n-o să-i mai iasă, nu va avea destule voturi. dezavantajul cel mai vizibil e acela că avem o opoziţie şi o putere. „democraţii şi republicanii”. adică nimic. iluzia unei opţiuni. în plus, e aproape sigur că asta ne aşteaptă pe scena politică. două partide care alternează la putere. „războiul nu trebuie câştigat, el trebuie să fie perpetuu”.

    • Si acum ca si in cazul lui Bivolaru relatarile din presa sunt aiurea.
      Cand s-au dus dupa Bivolaru nu s-au dus sa sustina nevinovatia lui Bivolaru ci sa sustina dreptul acestuia de a avea acces la dosarul prin care era acuzat (pentru ca toata lumea vorbea despre ce este in dosar dar el si avocatii lui nu au aveau acces la el, deci era un abuz al Procuraturii).
      Acum Ponta nu protesteaza la DNA ci la PDL-ul care controleaza DNA. Nu sustine ca presedintele CJ este nevinovat ci spune ca este normal sa fie anchetat in libertate, si nu intai il aresteaza si pe urma vad ei daca pot dovedi ca este vinovat de ceva.
      Dar inclusiv postul asta este marcat de superficialitate, din pacate. Da, pare ca i se ia apararea dar doar pentru a avea dreptul de a fi tratat ca un om normal inainte de a se dovedi ca este un infractor si nu invers. Daca se va dovedi infractor, perfect. Sa-l aresteze. Dar nu inainte.

  4. Intrebarea mea e alta: daca un om incalca legea, tu, justitie, il lasi ani de zile sa-si faca damblaua si apoi il arestezi? De ce nu l-au saltat pana acum?
    Eu zic ca s-ar fi putut sa-l santajeze cu dosarul … 🙁 si aici justitia are o mare problema!

  5. Rabbi, dosarul exista de trei ani, din febr martie 2008 si nu s-a facut nimic pana la data mitingului de la Dacia. In aceeasi seara, s-a pus in miscare actiunea penala fata de Nicolescu prin ordonanta data de alt procuror (unul obedient si prompt) decat cel care instrumenta cazul si, in 45 minute dupa aceea, este si arestat preventiv pe motiv de pericol social? Pai trei ani neintrerupti, de la inregistrarea dosarului, nu a mai fost periculos, a devenit brusc in 45 minute? Sa nu mai zic de informarea presei prin SMS (serviciili, ca sa ne fie clar cine a vrut linsarea la TV).
    Hai Rabbi, ca este 100% dosar politic, se vede de pe Luna sau chiar de pe Jupiter, daca e senin. Asa ca, la o actiune politica (dosar politic), un raspuns politic este adecvat. La mine pe blog am scris pe larg despre abuzurile din acest caz si nu din amor fata de pesedisti ci asa, din principiu, ca abuzul sare in ochi si orbului, nu numai chiorului.
    Vina lui Nicolescu este amatorismul la furat : pai e amator la furat, daca din 880 000 EURO repara/consolideaza patru scoli!!!! Pai sa invete de la Ridzi cat costa o scandura sau de la Udrea cat costa niste perdele… Pai asa se fura, dom’le, facand cate ceva si pentru judet? Ruuuusiiine!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...