AcasăRabbi ziceDelta şi proţapul

Delta şi proţapul

Liviu Mihaiu scria cândva la Caţavencu. Mai bine, mai rău, dar cu un aer mereu superior, de înţelept care ştie mai multe decât spune şi pricepe mai mult decât înţelege ( Îhi! fix aşa!). El a considerat că, pe cale logică, se poate numi ziarist. Istoria a fost ocupată cu chestii infinit mai importante aşa că nu a reuşit să consemneze momentul când cineva i-a spus lui Mhaiu: bă, tu ai umor. Cert e că el chiar a crezut lucrul ăsta, aşa că a început să se poarte ca atare.( Atare nu e un ciumete cu ditamai jpanul 4×4, dar altfel ecologist nevoie mare!) Bazându-se pe observaţie empirică ( nu râdea nici dracu’ la tentativele lui de glume) omul a dedus încă un lucru: nu doar că are umor, dar umorul său este extrem de subtil, deci complet inaccesibil celorlalţi.

În fine, nu ne-am propus să trecem în revistă toate etapele „devenirii” lui Mihaiu ( habar nu am ce fel de prefix e „de” şi de ce e mai bun decât „par”). Subiectul ar fi la fel de plicticos ca şi textele lui. Cert e că, undeva pe traseu, omul a descoperit că e foarte preocupat de soarta Deltei Dunării. Preocupaţi erau şi alţii, dar el şi-a inventat şi un oengeu: Salvaţi Delta Dunării. Odată cu obţinerea hotărârii de înfiinţare a SDD, omul a devenit brusc extraordinar de fantastic de inimaginabil de competent în problemele Deltei Dunării. Ba i-a convins şi pe alţii de chestia asta. Sau cel puţin l-a convins pe Tăriceanu. Aşa că, vreme de câteva săptămâni, s-a văzut căftănit guvernator al Deltei Dunării. Pe urmă nu s-a mai văzut. Funcţia a dispărut, dar grija faţă de problemele deltei a rămas.

Şi, sărind cu nesimţire peste hălci întregi de istorie, ajungem la cestiune. Adică ziua în care Liviu Mihaiu îl cheamă la cremenal pe fostul coleg de academie Caţavencu, Patrick Andre de Hillerin. Pe motiv de onoare nereperată. Tarif fix: 10.000 lei.  Pen’ ce? Pentru nişte articole. De exemplu acest articol, în care se analizează strategiile de salvare a deltei din punct de vedere ospătari şi lăutari. Adică marea operaţiune de salvare a deltei, descrisă aici chiar de către organizatori.

Ca să fie mai simplu, ce ar fi să citiţi aici şi aici, chiar de la Patrick, toată istoria. Că e o lectură interesantă şi plină de suspans. Până la ultima clipă vă ţine în tensiune, încercând să aflaţi dacă o fi reuşit porcul la proţap să salveze delta sau nu.

Personal cred că delta va fi salvată atunci când tot mai puţini dintre noi vor pune piciorul pe acolo. Când va înceta construcţia de bodegi de lux pentru fiţoşi. Când vor înceta chefurile cu lăutari. Când delta va fi tot mai puţin o sursă de bani pentru tot soiul de şmecheri. Da’ ce cred eu nu contează. Totuşi, cu siguranţă nu organizarea de chiulabale după modelul „revelionu’ lu’ Dinescu” e soluţia.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. In privinta ideii ca unica sansa de a proteja delta e absenta omului din ecosfera, ma stradui sa raman optimist. Argumente in acest sens, nu prea gasesc.

    Pe de alta parte, marturisesc cinstit ca mi-a fost lene sa citesc balacarelile din oficina amintita. Daca ei se simt obligati sa isi spele rufele in public, eu nu ma simt deloc, dar deloc deloc, tentat sa ma infrupt din zoaiele lor.

    Sa auzim de bine! (Utopic, stiu.)

  2. Rabbi, intr-o tara ca Mioritia, totul e posibil si Mihaiu e mare jurnalist. In tara lui Basescu-Voda, Mihaiu e ironist fin si ecologist mai mare ca Gore. Nu asta-i problema.
    Problema e ca-i dificil de gasit vreun baiat mai acatarii printre japitele alea elitarde ce alcatuiau cindva grupul de la fostul Catavencu. Ca Hillerin are dreptate impotriva lui Mihaiu? Ok, bravo lui, asa e, dar cind a trait Hillerin Damascul inhaitarii cu o lepra de parvenit? Inginerii aia ratati, care vindeau Adevarul si Libertatea in Gara de Nord prin 1990, s-au constituit, pe baza timpeniei publicului bastinas, in mari si vajnici aparatori ai democratiei, stilisti si deontologi. Au mincat cu totii o piine buna la Vintul, pe vremea marelui Coti. Si la Realitatea, si la Guerilla. Sigur, nu sint siamezi. Nu toti s-au gudurat pe linga Basexu, unii s-au dezis, in cele din urma, de jegosii foarte vizibili. Dar cloaca a rezistat mult timp, semn ca banii sint un liant ce nu cunoaste frontiere, ideologii si gusturi.
    O alta mare bula postdecembrista acesti catavenci. Cu tot cu Kamikaze-ul din dotare…

  3. Citesc Catavencu din obisnuinta, e ca si cum as vizita un vechi prieten bolnav. Mihaiu e doar ultima iesire, au fost inainte Dinescu, Calinescu, Morar, saracu’ Ivanciuc si lista poate continua.
    Am vazut cu mahnire cum se transforma academicienii in persoane pline de sine, automultumite, arogante si in special, atoatestiutoare. Iar odata ajunsi sus au inceput sa se vada, prea puternic si parca prea repede, lacunele si in special complexele de care sufereau.
    Ce au facut cei care, saraci fiind la inceputuri, se bateau cu aia de la guvernare si cu imbogatitii? Brusc au devenit extraordinari de rigizi si mana forte in luarea deciziilor cand au avut prilejul sa conduca ceva, au devenit aroganti si au inceput sa faca celebrele chiolhanuri la „mosie”.
    Iar despre starea actuala a catavencilor, unde frustrarile de ordin sexual, cancanizarea revistei si balacarirea tiganeasca au devenit norme, mai bine tac si-mi deschid o bere .

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...