AcasăRabbi ziceIconomică carevasăzică

Iconomică carevasăzică

Dacă dai o tură pe la raionul de zarzavaturi, fructe şi ciuperci, în orice super-market, ai să descoperi că aproape tot ce se vinde pe acolo provine din import. Acum n-am pretenţia de a vedea galantarele pline cu banane de Glina,  portocale de Glodeanca sau ananas de Rânzăneşti ( deşi, dacă tot avem frunza de palmier proptită în brendu’ dă ţără, nici nu era o pretenţie exagerată) , dar măcar nişte ceapă din producţia băştinoasă ar fi prins bine.

Merele sunt din Austria, Germania, Olanda sau Polonia. Ba am văzut şi ceva mere din Spania. Ori măcar la mere am convingerea că ar trebui să fim mai buni decât toţi ăia. Perele sund franţuzeşti, greceşti sau italieneşti. Castraveţii turceşti sau sirieni(!). Din tulburatul Egipt avem ceapă, roşii, morcovi. Pătrunjelul e libanez. Dar am descoperit şi ceva produs la noi: ciupercile! Ştiţi cum se cresc ciupercile, nu? În beznă şi în rahat! Deci ciupercilor le merge bine la noi.

Cum pizda mă-sii am ajuns să importăm şi ceapa? Ceapa? Din Egipt? Altfel, sigur, cică am dat comisarul european pentru agricultură. Asta dacă suntem îndeajuns de nătângi încât să nu pricepem că Cioloş reprezintă Franţa acolo. În schimb noi băgăm tare la „reforma statului”.

***

Un nea caisă, reprezentat al patronatului procesatorilor de carne ( o chestie de genul ăsta) se răţoia la un crescător de animale: io nu cumpăr, dom’le carne românească! Că românu’ nu-mi dă calitate şi clienţii mei mă sancţionează dacă nu dau produse de calitate! Deci şmecherul vrea calitate… sanchi! Atunci de ce mama dracului mezelurile produse la noi sunt mizerabile? Nişte mizerii care după trei zile în frigider put îngrozitor şi se umplu de mâzgă. Dacă pui în tigaie nişte „cabanoşii” uleiul capătă o culoare bizară, iar bucătăria se umple de duhoare de Glina.

***

Aud tot felul de prostovani explicându-mi că turismul e soluţia pentru ieşirea din criză. Poate pentru ieşire lu’ Udrea din criza de personalitate. Care sunt datele de la care plecăm pentru a ne imagina că vom deveni vreodată o forţă în turism? Ce nişă vizăm? Dacă e vorba de plajă şi alte de-astea, cele 2 luni de soare ale noastre nu au cum se bate cu plajele din Grecia, Antalia, Spania sau Italia. Oricât de mulţi bani am vârî acolo. Când e vorba de turismul urban, îmi vine greu să-mi imaginez că Bucureştiul sau Constanţa se pot bate cu Parisul, Viena sau Londra. De Budapesta sau Praga nu mai pomenesc.  În materie de turism cultural, sigur, avem Bucovina, Sighişoara, Sibiul. Prea puţin. Ne putem bate cu acelaşi Paris? Cu Viena, Veneţia, Florenţa, Salzburg, Barcelona, Atena sau orice mai doriţi?

Nu mai discut de starea infrastructurii ori de calitatea serviciilor. Admitem că în această privinţă s-ar putea petrece mari minuni. Asta nu va schimba teribil lucrurile. Delta, Bucovina, Sighişoara… ceea ce poate fi interesat pentru turistul străin poate fi rapid enumerat. Mult mai interesant ar fi să recâştigăm interesul românilor pentru turismul intern. Lucrurile care nu înseamnă mare lucru pentru străini, pot avea o anume semnificaţie pentru turiştii români. Trebuie doar să învăţăm să le punem în valoare şi să fim noi interesaţi de ele. Iar apoi ar putea deveni interesante şi pentru străini. Şi n-aş neglija deloc turismul balnear. Aşa că până la frunze şi panaramă pe la tăgurile internaţionale, ce-ar fi să vedem halul în care au ajuns, de exemplu, Băile Herculane şi Borsecul?

P. S. Tocmai am citit o ştire care le pune capac la toate. După circul arestărilor în vămi şi puncte de frontieră, un oficial român cere experţi străni tocmai în vămi şi punctele de frontieră. Ba mai mult, deputatul Varujan Pambuccian cere, nici mai mult nici mai puţin, angajarea de vameşi străini! Băncile le-am dat, petrolul, oţelul, tot ce se putea da. Mai rămăseseră vămile! Practic, după o astfel de declaraţie, putem spune: stop joc! Atunci când un demnitar al statului român declară că statul pe care îl reprezintă nu-şi mai poate recruta funcţionari dintre propriii cetăţeni, că sistemul e atât de stricat, societatea atât de degenerată, statul într-un asemenea hal de descompunere încât până şi pentru mărunte posturi de funcţionari este nevoie de import de personal din afara ţării, atunci stingem naibii lumina şi dăm cu DDT. Cu alte cuvinte, în spaţiul ăsta geografic, totul e ciumat, putred, stricat, contaminat. Totul. Societate, stat, popor. Conducătorii, totuşi, nu trebuiesc schimbaţi?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. In privinta turismului eu zic sa incepem deocamdata sa ne batem macar cu bulgarii, ca lor se pare ca (si) in domeniul asta le merge mai bine, ce-i drept nu decat italienilor, grecilor si cui mai insirai tu pe-acolo, dar sigur decat noua…

  2. Misto asta cu iesirea lu aia din criza de personalitate. Cat priveste concurenta Sighisoarei ori a plaiurilor bucovinene cu Parisul sau Viena, nu e asa improbabil cum pare. Teoretic. Daca la Paris, Viena etc. te tot duci cu treaba (e cazul multor occidentali), ti se cam acreste. Aia ar prefera un targsor linistit sau o saptamana pasnica in natura unei tari inca nedescoperite, mai degraba decat sa se inghesuie in muzee si catedrale cu hoarde de turisti japonezi si adolescenti italieni. Problema e ca ar vrea nu doar liniste, ci si nitel confort si o adiere de civilizatie. Aici, practica ne omoara.

  3. In privinţa turismului,aşa cum spui,avem multe de arătat,”trebuie doar să învăţăm să le punem în valoare şi să fim noi interesaţi de ele. Iar apoi ar putea deveni interesante şi pentru străini.” Din păcate nu numai că nu punem în valoare ceea ce avem dar nici măcar nu conservăm şi nu restaurăm nimic.

  4. 1. ~80% din fructele si legumele aduse in toate supermarket-urile si anumite piete de prin orase sunt importate de niste Kurzi / Turcaleti (care au facut o mafie a fructelor si legumelor in Ruania).
    2. Statul pe langa ca nu incurajeaza productia locala, a si taiat subventiile la producatorii locali de pui, porci, si alte etc, carnea produsa aici este produsa mai scump, unii au produse de mare calitate, unii de calitate si unii mancami-ar pula sa manance ei ce fac acolo
    3. Modelul acesta cu vamesi straini este implementat de cativa ani la vecinii nostri (bulgarii au vamesi majoritatea ingleji), bineinteles este o lovitura de imagine, insa pe langa restu …cred ca asta ar fi pusa ca si plus in viitoarele negocieri referitoare la schengen.

  5. În legătură cu delirul lui Pambuccian: dacă vrem străini în vămile româneşti va trebui să-i şi plătim ca la ei acasă. Dacă nu există control sau cei care îi controlează (sistemul judiciar şi cel fiscal) sunt corupţi atunci vom descoperi că străinii nu-s nici ei incoruptibili. Iar dacă vameşii sunt bine plătiţi şi sistemul judiciar merge bine atunci nu e nevoie de străini.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...