Acasăcacatul in artaÎn loc de frunză

În loc de frunză

sau alte bazaconii… În loc să vă scriu eu cine ştie ce grozăvie, nu e mai bine să-l ascultăm pe rusu’ ăsta? Şi la ocazia asta vă lansez şi o leapşă: ce alte cântări româneşti ( de orice fel) în interpretări străine, mai ştiţi? Cu link, youtube şi tot tacâmul, vă rog. Hai, poate punem de o antologie. Daţi-mi doar de veste, cei care preluaţi leapşa, ca să ştiu pe un’ să bântui.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Sii1E96El94]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

21 Comments

  1. Cu clipu’ ăla filmat în deltă iară bagi lumea-n ceaţă Rabbi. Păi de la Periprava, cînd o iei aval cătrea Letea, o cîrneşti la dreapta pe canalu’ spre Gorgova…, de unde franţu’ meu ciocîrlii ??? Să zici „săru’mîna” dacă dai peste vreun pelican răguşit!
    Iote bre dobrogeanu’…

  2. Nu cartiti,nu ma huliti,
    Da’ de-un timp ,am doi iubiti…
    Ca de cand cu aderarea,
    Mi-am schimbat orientarea…

    Dragostea mea cea dintai,
    As zice, de capatai,
    E Traian cu crete plete,
    Ne-o punem de Dragobete…

    Fiind activ,dorinta-i sacra,
    El pasiv, musai sta capra…
    Nu is dur,vreau sa se stie,
    Dam intai cu alifie…

    Nu-i de-ajuns, ca mai e loc,
    Al doilea iubit, mi-e Boc
    Asta-i, cu-alta preferinta,
    Serveste doar la mouita..

    Ma simt supt in disperare,
    Sunt sleit, amoru-i mare…
    Frati romani, virili barbati,
    Fuguta, de m-ajutati!

    Privesc lung la calindar,
    De veniti, e divin dar…
    Altufel, o fac in trei,
    Soseste Valentine’s Day…

    Nu doresc sa-i fac gelosi,
    C-amandoi is pacatosi…
    Credeti-ma, nu am spor,
    Dragii mei, vreau ajutor
    http://www.youtube.com/watch?v=PfZq5PS87bw&feature=player_embedded

  3. Rabbi, ţi-ai râs de noi cu leapşa asta.
    Eram sigur şi cred că erai sigur că prima reacţie va fi „Sanie cu zurgălăi”, deci „Johhny, tu n’es pas un ange”, deci Richard Stein.
    Eşti tare, Rabbi, te faci că întrebi, aşa, la sanchi, de români. Nu-i rău, respectele mele.

    • „„Sanie cu zurgălăi“ – un scandal fără sfârşit
      Plagiatul în muzică nu este totuşi o invenţie românească. O practică şi muzicienii de prestigiu din lumea aşa-zis civilizată. Prin anii ’50, compozitorul american Les Paul a avut proasta inspiraţie să plagieze o melodie românească şi s-o prezinte ca fiind a sa. Numai că melodia, pe numele ei „Sanie cu zurgălăi“, compusă de românul-evreu Richard Stein (n. 1937), căpătase deja notorietate internaţională, ca şi „Valurile Dunării“ a lui Iosif Ivanovici sau „Ionel, Ionelule“ a lui Claude Romano (alias George Sbârcea). Aşa că fapta americanului n-a mai putut trece neobservată şi totul s-a lăsat cu un proces internaţional. Pe care l-a câştigat, bineînţeles, Richard Stein. Povestea a avut însă o continuare neaşteptată.
      În 2000, la opt ani de la moartea lui Richard Stein, „Sania cu zurgălăi“ a reapărut, cu titlul „Johnny, the Boy For Me“, pe albumul cântăreţei belgiene Vaya con Dios. Compozitor: Les Paul! În iulie 2001, Comisia antiplagiat a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia Drepturilor de Autor (UCMR-ADA), a luat imediat atitudine în presă, prin Horia Moculescu, „ameninţând“ că va lua legătura cu producatorul albumului pentru a rezolva cumva pricina. Pricina a fost într-adevar rezolvată, în sensul că s-a lăsat cu un nou proces de plagiat, care continuă şi azi.”(Cezar Pricop)

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...