AcasăUncategorizedMă dau bătut

Mă dau bătut

Pe asta cu epoca hiper-specializarii o pricepusem de mult. Dar acum mă recunosc învins. Asta după ce m-am izbit de un spot publicitar, care făcea reclamă la… la? La mâncarea pentru… pisici sterilizate! Adică pentru cotoi castraţi. Mâţe cu ovarele scoase. Urmează mâncarea pentru motani gri, sterilizaţi, care locuiesc într-o garsonieră la etajul 5. Şi pasul următor: hrană pentru pisici cu numele de Fermorela, care au blana neagră şi coada albă, al căror stăpâni lucrează ca taximetrişti la Feteşţi şi care stăpâni sunt însuraţi cu (câte) o casieriţă la Penny Market.

Dar pentru umani nimic? O pastă de dinţi pentru biciclişti absolvenţi de geologie, în prezent angajaţi la o şaormărie, care au votat în 2009 cu Eduard Manole şi poartă numele de Ricu Perciune, nu face nimeni?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

20 Comments

  1. S-au gîndit şi la umani, don’t worry. Mi-a arătat acu’ vreo 25 de ani vărul meu, stomatolog, o revistă americană de specialitate. Dintr-o poză rîdeau cu toţi dinţii doi tipi, prezentaţi drept „cei mai buni specialişti în molarul stîng”.

  2. This is just the begining i tell you. Eu ma mir ca nu au aparut inca targetate spre cei care folosesc un anumit produs al concurentei.

    „Te dor picioarele din cauza adidasilor vechi (in fundal unul care se tine de glezna si acopera un pic cu mana un pantof sport cu 3 dungi pe el :P) ? Nike lanseaza noul model 911 Zoom cu noua tehnologie cu ioni de argint care iti fac picioarele odihnite dupa o zi….”

  3. bun, haios text alea, alea. dar motani castrati au intr-adevar o fiziologie aparte si au nevoie de hrana speciala ca sa nu li se blocheze tractul. nu o ai, ii duci o data pe luna la doctor, sonda, kestii, bani.
    hrana exista, de mai mult timp. reclama apare ca fireasca in contextul asta, desi oricum iti revomanda veterinarul ce sa-i dai si fara reclama. nu e insa, iata, asa aberanta. Aia cu molarul stang, in schimb, este. si or mai fi si altele. Asta, cu tot respectul, nu e. Ma rog, in masura in care o reclama, nu e o aberatie in sine

  4. Si pentru asta? :))
    Pisicuta mea cea mica
    Oachesa si fara frica
    Am visat ca te-alintam
    Si „blanitza”-ti pieptanam!
    Eu,mai marele motan
    Sef peste al meu maidan
    Cand te vad,nu-i un capriciu
    Mi se-aprinde licuriciu!
    Parul tau cel matasos
    Din dur,ma face sfios
    Iar al tau pasit felin
    Ma turbeaza,e un chin!
    Cand pulpele-ti unduiesc
    Simt ca-ncep sa naparlesc
    La secunda ma topesc!
    D-aia mi-a cazut suvitza
    Cand mi-am aranjat blanitza!
    Ochii tai ca doua perle
    Ma indeamna la …belele
    Si ma duc iar la un spritz
    Cu motanii-n Golden Blitz
    Mai nou ,acum fac carare
    Pe -ale tarii dragi hotare!
    Of ,a mea dulce ispita
    Torcatoare de ..elita
    Te adora cu mult zel
    Motanelul… Traienel

  5. nu e prea in regula. reclamele sunt acceptabile atita timp cit nu fac uz de pseudo-scientific mumbo-jumbo ca sa prosteasca oamenii.
    slightly off-topic: pisica noastra care a crapat recent a trait 18 (opt’spe) ani juma’ si a mincat NUMAI carne cruda de vita. a trait la bloc si nu s-a atins de nimic altceva in afara de carne de vita EVER.

  6. Poi targetarea publicitara, a ajuns „where no man has gone before” odata cu internetul. Cei mari te cunosc pe tine, si obiceiurile tale, poate mai bine decat te cunosti tu pe tine, asta in urma urmelor lasate de tine pe net. D-aia dau misleading la toate ad-urile de pe fb de exemplu.

  7. Dani, din ce scrii tu se vede că nu ştii despre ce scrii. Şi nu te caracterizează. Motanii sunt predispuşi la afecţiuni ale tractului urinar, respectiv, renale, iar cei castraţi sunt cu atât mai vulnerabili. Eu nu mi-am castrat motanii şi totuşi au avut, la interval de doi ani, unul după altul, probleme grave, deşi îi hrăneam corect. Adică, urinau cu sânge, erau în pericol de blocaj renal, ceea ce ştii ce înseamnă. Şi plângeau de durere. Din fericire, am nişte medici vet minunaţi, nişte tineri pricepuţi şi care iubesc animalele. Am acţionat imediat şi n-a fost nevoie de intervenţie. S-a rezolvat prin tratament intensiv – acum, periodic – cu metionină şi prin dietă – permanentă, adică doar hrană uscată – fiindcă hrana umedă conţine multe proteine, care la motanii de peste şase ani, cresc riscul de afecţiuni ale aparatului renal. Iar bobiţele pe care le mănâncă se numesc Urinary – nu dau firmele, ca să nu mă suspectezi de cine ştie ce reclamă mascată pe blogul tău mişto. E vital pentru ei să mănânce dietă.

    Motanii castraţi e obligatoriu să mănânce doar hrană pentru pisici sterilizate, ea se produce de multă vreme, dar acum au scos un nou sortiment, iar firma e super-OK. Au şi pisicile nevoie să mai schimbe gustul. Important e ca hrana să conţină substanţa activă şi colectată din produse naturale. Cu cât sunt mai puţine chimicale, cu atât mai bine – ca şi la om.

    În concluzie, mai ales după şase ani, e obligatoriu ca motanilor să li se dea hrană preventivă, cu PH control, adică, pentru a evita afecţiunea. Nota bene: eu îi hrăneam, periodic, cu aşa ceva pe ai mei şi totuşi au avut probleme, dar care s-au rezolvat fără intervenţii medicale, tocmai datorită prevenţiei. În caz contrar, ar fi trebuit sondă, poate intervenţie chirurgicală, perfuzii, chin şi cu toate astea, prognostic rezervat.

    Ai să faci, poate, comparaţia cu pisicile de gard. În toate cărţile despre mâţe se precizează, din start, că pisica outdoor şi cea indoor sunt ca şi specii diferite, date fiind condiţiile. Dar motanii de casă, care sunt şi golani de curte, au cu atât mai multă nevoie de hrană adecvată, ei fiind mai expuşi, din cauza dublei apartenenţe, ca să zic aşa.

    Deci, să ai un animăluţ sau mai multe înseamnă să-ţi asumi o responsabilitate sau mai multe, la fel ca şi atunci când îţi asumi curajul de a face copii. Sunt neajutoraţi. Animăluţele rămân mereu copii. Şi îţi doresc să nu vezi niciodată cum se chinuie un animăluţ. Doare la fel ca la om. Şi la fel de nedrept ca la puiul de om. Cu mirare. Ai văzut vreodată IMENSA MIRARE din ochii unui puiuţ de mâţă care moare, după ce s-a chinuit cumplit, chiar în a noua lui zi de viaţă, adică ziua în care a deschis ochişorii? Albaştri, de lapte. Mie mi s-a întâmplat şi n-am să-mi iert niciodată. S-a întâmplat pentru că nu deparazitasem pisica mea şi nici nu i-am urmărit medical gestaţia: în consecinţă, paraziţii i-au sufocat puiuţii, în chinuri. Primul s-a născut mort, a mai avut trei scumpi, doi au supravieţuit şapte zile şi ultimul, cum ţi-am spus. Şi dacă măcar după ce s-au născut aş fi consultat doctorul, aş fi dovedit măcar o minimă responsabilitate. Ca să mă trezesc la realitate, a trebuit să sufere nişte făpturi nevinovate. Mereu oamenii sunt de vină. Pentru tot. Şi pentru suferinţa animalelor. În rai, ca şi la începutul lumii, nu există vânătoare. Şi n-au nevoie să se mănânce unele pe altele.

    Îţi recomand din toată inima o carte, una din cele mai minunate pe care le-am citit, scrisă edenic de Amos Oz – „Deodată în adâncul pădurii”.

    Nu te superi – sau poate da – dacă îţi spun că m-a dezamăgit suficienţa cu care ai scris articolul ăsta.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....