S-a ars neonul la bucătărie. Diateza reflexivă că nu e nimeni de vină: s-a ars. Şi dacă s-a ars trebuie să-l schimb. Aşa că pornesc spre unul din magazinele alea de specialitate, acolo găsesc sigur. Când ajung parcarea e pustie aşa că îmi pot lăsa maşina chiar în faţa intrării, ca să nu ard prea multe calorii. Cu siguranţă voi avea de ars destule înăuntru. Magazinul e o măgăoaie. O hală imensă în care găseşti de toate, de la articole de grădinărit la târnăcoape şi cabine de duş.
Trec relaxat pe lângă grupul de angajaţi ai magazinului care stau ciurdă în jurul singurei case deschise şi admiră pozele pe care casieriţa li le înmânează, una câte una, însoţite de relevante comentarii:
– Asta e chiar la Sfinx, după ce începuseră răvoluţia. Bluziţa mi-a luat Bibi de la Milano… Asta e de la nu ştiu ce muzeu. Jacheta mi-a adus-o Bibi de la francezi. Aici sunt la piramide, cu blugii aduşi de Bibi de la nemţi, când a avut meci acolo.
O fi ea doar casieriţă, dar Bibi e umblat. Cei din jurul ei îşi exprimă admiraţia prin onomatopee scurte. Depăsesc grupul de admiratori ai revoluţiei iasomiei şi intru în prăvălie. Revoluţia iasomiei! Ha! Da, bine… lasă să se pârlească şi ăia, că s-au mai fript şi alţii cu revoluţiile portocaliu. Or exista iasomii portocalii?
Umblu de bezmetic prin hala aia. Greble, ghivece pentru flori, ciment, şipci de diverse mărimi, bormaşini, doar de neoanele mele nu dau. În capătul unui culoar un cărucior plin cu tot felul de cutii. Pe cutii stă tolănit un flăcău şi cască. Îl întreb:
– Tuburile de neon unde sunt?
– La neoane! îmi explică junele, într-un enunţ pe cât de concis pe atât de limpede, condensând în doar două cuvinte unul din marile adevăruri pe care omenirea nu e încă pregătită să le accepte. Mişcarea plictisită a mâinii îmi indică, vag, o direcţie. Pornesc încolo. În urma mea puştiul zbiară:
– Vali, vezi că ai client la electrice!
În fine, ajung la raionul cu pricina: articole de iluminat. Dau şi peste tuburile fluorescente. Încep cercetarea. Lângă mine apare şi Vali. E discret, ca un ospătar şcolit, care mă lasă întâi să studiez meniul şi abia apoi îşi vinde recomandările. Pentru dimensiunea care mă interesează există două mărci de tuburi de neon. Cum alegerea unui tub de neon e o opţiune crucială, care îţi poate schimba viaţa în moduri pe care nici nu le-ai bănui, decid să-l consult pe Vali, care stă cu mâinile la spate şi se holbează la mine. Îi arăt tubul pe care îl am în mână şi apoi pe celelalte din raft:
– Care-s mai bune?
– Alea-s chinezeşti! îmi explica Vali împungând cu bărbia în direcţia tubului pe care îl am în mână.
– Aha! mă prefac edificat. Şi astea?
– Alea-s Philips!
Las deoparte marfa chinezească şi iau un tub Philips. I-l arăt.
– Care-s mai bune?
Vali pufneşte dispreţuitor:
– Philips! Sunt mai scumpe!
Or fi mai scumpe, dar când e vorba de neon ne spargem în figuri. Cercetez puţin ambalajul de la Philips. Made in PRC.
– Şi ăsta e făcut tot în China! constat.
– Da, da’ e Philips şi e mai scump! mă pune Vali la punct. Avem şi Philips făcute la polonezi, da’ nu la dimensiunea asta.
Nu văd cu ce îmi e asta de folos. Iau Philipsul. Ce vreţi, sunt un piţiponc al neoanelor. Sufăr de brandită. Mai poposesc puţin la raion, mă uit la nişte becuri ecologice.
-Philips! Ecologiste! mă previne, cunoscător, Vali.
– Aha! Dar calitatea luminii?
– Lumină. Avem şi din alea chinezeşti, mai ieftine.
Vali e de mare folos. Mă uit la ambalajul becurilor Philips. Fabricate tot în China, dar am învăţat: „măcar sunt Philips şi sunt mai scumpe”. Merg spre casă. Aştept până când casieriţa remarcă prezenţa mea. Sunt un intrus, între atâtea uniforme ale magazinului. Cu un zâmbet complice şi vinovat în acelaşi timp, îmi face semn să mă apropii.
– Staţi, mă, că am client. Nouăşpe lei. Ştiţi că avem pe raion şi din alea de paişpe?
– Am văzut- mă dau cunoscător- dar alea sunt chinezeşti.
– Aşa e! vânzătoarea mă priveşte admirativ. Vede că are de a face cu un cunoscător. Îmi bombez pieptul, mândru de admiraţia celor din preajmă. Plătesc, îmi iau Philipsul made in PRC şi ies din magazin.
Când ajung acasă montez neonul. Merge. Am lumină. Îi bag în pizda mă-sii pe toţi. N-au decât să zică ce vor, dar lumina vine de la est. Mă rog, de la răsărit. Şi aia Philips.
Bre, da’ lumanari filips exista ?
Cand mai ajungi p-acolo sa-l intrebi pe Vali.
Da’ lamba cu gaz Philips made in PRC se ezista ?
Deocamdată vine de la răsărit 😀 Umblă vorba prin targ că în curand în Românica toate neoanele vor fi doar de culoare portocalie :)) Şi atunci să vezi cum vine lumina din dealul Cotroceniului. E drept, vor merge fotonii pe trei cărări, dar astea sunt detalii….
Hai mai ca esti tare … ! Dintr-o banala cumparatura ai facut o povestioara simpatica si savuroasa . 😛
@ Feodor,
Acu’ cu lumânările ‘om vedea, da’ sigur existau flori, scrumiere ş-altele, toate Philips. 😆
Totuşi e ceva şi cu marca asta.
Acum vreo opt luni am cumpărat trei „ecologiste”: două chinezării şi un Philips (tot din China). După o lună am rămas doar cu Philipsu’, care trăieşte şi acum. Aşa chinezesc cum e el…
Eh, neonul ca neonul-lumina deh, nu-i asa mare beleaua. Dar cand vezi Armani made in China, asa te seaca la inima…:))
Şi mie mi s-a ars neonul. Tot la bucătărie. M-am dus să iau alt tub. Am găsit unele nemţeşti. Ca să vezi! L-am schimbat pe cel ars şi…tot nu mergea. Măi să fie! Mă întorc la magazin, vânzătorul verifică iar tubul şi…funcţiona perfect! Atunci? Mă întreabă ce fel de neon (corpul de iluminat) am instalat pe tavan şi îi explic.
– Aaaa, am înţeles – zice vânzătorul – este d-ăla cu droser electronic.
– Aşa, şi? Nu se poate schimba?
– Păi…nu, este de …”unică folosinţă”!!!! Dar vă putem oferi unul nou, fabricat în China, tot de unică folosinţă, nu costă mult….
Am plecat cu gândul să-mi instalez singur un…bec!
Fabricat în China, păi nu?
Cu starterele nu ma-mpac io bine..Nu fac atingere, tu-le muma-n cur! :))
[…] • Aventurile unui intelectual care ştie să schimbe un bec în casa asta, dar nu ştie să-l cumpere – Mordechai. […]
Nu stiu daca magazinul de care vorbesti e Praktiker, dar am o puternica banuiala ca da. Sunt dezastru oamenii aia… .Am fost odata sa cumpar un rahat de scaun de plastic pentru terasa. O intreb pe aia de la informatii daca au asa ceva, aia imi spune ca nu stie, ca au avut dar s-au returnat si nu stie daca mai au pe stoc. Dupa o tura prin magazin, gasesc scaunele, dar erau pe raftul cel mai de sus al halei. Ma duc la aia de la informatii si ii spun ca am nevoie de cineva sa-mi coboare un scaun. In jurul biroului de informatii erau vreo 5 angajati care stateau in cerc la povesti, prin magazin era pustiu. Aia da prin megafonu lor ca e nevoie de un om la raionu unde erau scaunele si imi zice sa merg sa astept acolo. Astept 15 minute. Nu vine nimeni. Ii bag in pi@da masii si plec.
Philips, la fel ca si Apple si alti mari producatori de electronice care si-au mutat facilitatile de productie in PRC, au un departament de CTC f. dur si de aceea calitatea produsului e mai bun decat un no name produs tot in PRC. In mod ciudat, marfa Philips produsa in Ungaria este destul de slaba, calitativ.
PRC = Phillips’ Republic of China :))
In spirit cotcodacesc:
-Sa-l lasati doar pe Vali sa aleaga neoanele ca Vali stie.