AcasăRabbi ziceAdevărata fiţă

Adevărata fiţă

Un fiţos adevărat e dependent de brand-uri. El, în sine, nu reprezintă nimic. E un cârnat. Un castravete. Dar brand-urile de care îşi atârnă existenţa ar trebui să-l facă să însemne ceva. Şi aşa devine el suma nimicurilor de firmă care îl acoperă, îl hrănesc sau îl distrează. Ăsta e ciumetele, piţipoanca e perechea sa. Ăştia se împart în două categorii:

cocălarus manelicus – la ăsta important e să se vadă eticheta. Mare. Cu sclipici. Poa’ să fie chiloţii ăia contrafăcuţi, nu importă. Esenţial este să iasă elasticul de la chiloţi din nădragi, cam de-o palmă, şi să se vadă eticheta. Ăsta nu are pretenţii, vrea doar să semene cu ăilalţi. Să aibă şi el pe chiloţi, pe dantură, pe mătreaţă sau pe telefon un nume de firmă. Maşină second hand, înmatriculată în Bulgaria.

piţiponcus maximus – Ăsta e şi mai fiţos. Banii din asfaltări, ai lu’ ta’su’, trebuiesc bine investiţi. Ăsta se vrea original, trebuie să sară în ochi, aşa că e musai să fie mai cu moţ decât ceilalţi maximuşi.

Pentru categoria din urmă brandul nu mai e de ajuns. Trebuie mers mai departe. Armani, Hermes sau Moschino au şi alţi maximuşi, aşa că pentru a fi original el face un pas suplimentar. Are blugi Nokia şi cămaşă Lexus. Ochelari de soare Lavazza. Se spală pe dinţi cu pastă de dinţi HTC şi poartă pantofi Campofrio. Şamponul e de la Longines, iar gelul de păr e Aston Martin. La micul dejun nu bagă în organism decât lapte Cartier şi şuncă de la Versace. Cafea Audi şi chifle cu touch screen. Curea la nădragi şi telefon mobil Nivea. Că n-are nimeni. Şi pentru că e maximus are două telefoane. Al doilea telefon e Barilla. Ete aşa, de-al dracu’! Iar în maşină n-ascultă decât concertele pentru acordeon, ţambal şi gel de păr ale lui Coelho. Asta e adevărata fiţă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. Omul cu cat traieste mai rau, cu atat se inzorzoneaza mai tare-genul asta de „stridenta” il intalnesti si la populatia de culoare a Americii , desi ei sunt mai interesati de zorzoana propriu-zisa decat de de firma producatoare. Mi se pare benign fenomenul totusi si privit de la oarece distanta, chiar amuzant.
    Dar cand firma Porsche Romania estimeaza pentru 2011 un numar de 10,000 de masini vandute (aici: http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/porsche-romania-nu-avem-service-pentru-cate-masini-vindem-119991.html) deja vorbim de patologic.

    • Nu vreau sa spun neaparat ca nu ai dreptate. Dar Porsche Romania e filiala unei firme austriece, care importa exclusiv pentru piata romaneasca toate produsele din segmentul autoturisme si vehicule comerciale usoare ale concernului german Volkswagen AG. In total, e vorba despre sapte marci, pornind de la populara Skoda, trecand prin deja burgheza VW, apoi sportiva poporului – Seat, ajungand la pretentioasa Audi, pursangele sportiv Porsche si exclusivista Bentley si supersportiva Lamborghini.

      Totalul vanzarilor pentru aceste marci in Romania, conform statisticii oficiale (http://apia.softnet.ro/uploads/date/2010-12-SitMake.pdf) a asociatiei patronale de profil (APIA) , pe 2010, se situeaza in jurul cifrei de 21.200 unitati noi, din care doar 79 reprezentand marca Porsche.

      Bentley si Lamborghini sunt absente din statistica, dar exista date conform carora ar fi fost vandute un numar unitati in 2010 (sub 10)(http://www.romania-insider.com/first-lamborghini-gallardo-sold-in-romania-this-year/2551/).

      Asta inseamna, in adevar, o cota de piata de putin sub 18% din totalul autoturismelor noi vandute in 2010 in Romania dar se bazeaza in principal pe doua marci de volum (Skoda si Volkswagen), ceea ce este absolut normal pentru orice piata din Europa, grupul situandu-se oriunde pe continent intre primii trei competitori pe piata si fiind cel mai mare producator european si al treilea la nivel mondial ca numar de unitati vandute, din 2008 incoace.

      Ceea ce vreau sa zic, pentru a nu ramane offtopic complet, e ca uluitoarea noastra gazda nu are doar dreptate, ca aproape intotdeauna, ci o si pune in cuvinte de asa natura incat simti de fiecare data ca, daca ai fi fost geniu, exact asa i-ai fi zis si tu cestiunii pe nume. Pe de o parte.

      Pe de alta, atunci cand cantam in struna (ori cand contrazicem pe cineva), e recomandabil sa fim un piculet informati si sa nu o facem asa, ca sa ne aflam si noi in treaba.

      • Porsche nu e decat un cuvant, inlocuibil ca termen cu oricare altul din categoria auto”lux”.
        Am postat aici un articol publicat de Romania Libera despre Porsche (deci nu parerile mele cu privire la marca respectiva), in care ceea ce mi s-a parut cu adevarat simptomatic apare numai spre sfarsit: „Romania a ocupat in 2007 locul 8 in Europa in ceea ce priveste numarul de inmatriculari de masini noi, cu aproape 300.000 de bucati. Tara noastra este inaintea unor tari cu un nivel de trai mult mai ridicat, precum Austria sau Suedia.”
        Personal nu cunosc in RO vreo sursa cat de cat credibila de statistici, dar dupa o scurta privire la fata locului, n-as putea spune ca 300,000 de Dacii circula mai nou pe nenumaratele autostrazi suspendate ale tarisoarei.
        Oricum, informatiile postate de tine sunt foarte interesante si fara indoiala utile, desi ma indoiesc ca Rabbi e vizitat de prea multi potentiali clienti Porsche/alte marci auto exclusiviste.

  2. „Un fiţos adevărat e dependent de brand-uri. El, în sine, nu reprezintă nimic.”
    Prima propozitie este perfect adevarata, reprezinta un adevar incontestabil.
    A doua, foarte corecta, este strans legata de prima. Singura nu ar avea sens.
    „Un fitos e un castravete, un carnat.” Aici te contrazic rabbi. Castravetele si carnatul reprezinta ceva. Fitosul, absolutly nothing, asa cum bine ai punctat. In rest sunt de acord cu domnia ta. 🙂

  3. Da când deschide clonţul atunci să vezi desfătarea urechilor. Adevăraţi lorzi… şcoliţi la academia de drept de la Rahova,eventual la „colegiile” din Giuleşti sau Ferentari….

  4. La cocălarus manelicus, asa cu ai spus e important sa se vada eticheta, de aceea pleaca din magazine cu hainelecu hainele pe sub fuste sau bagate in alte genti, iar cand le imbraca uta sa rupa eticheta…cu pretul
    La piţiponcus maximus, mai exista si ramura cu banii din gunoiele lu’ tacsu’, investiti atent in campanii electorale.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...