Ăsta poate fi şi un răspuns pentru amicul Turambarr. Vorbind acum două zile despre stricarea discursului public, identificam câteva tipuri de stricători. Ba îndrăzneam să lipesc şi câte un nume, cu titlul de exemplu, pentru fiecare categorie. Ori amicul Turambarr mă întreba a mustrare de mi-i cineva pe plac, suspectându-mă că mi-am tras sistem de operare Mizantrop 2.0 sau măcar Nihilist 1.9 . Ei, uite că nu-i chiar aşa.
Există o sumă de voci pe care mi le-aş dori mai prezente. Dar între ce-mi doresc eu şi ce pohteşte gloata de rating aducătoare nu prea e loc de potriveală. Am aflat asta de la mulţi amici lucrători prin televiziune şi cunoscători la pohta norodului. Să vă explic: există un lider de sindicat, Marica. Mie personal tipul îmi pare un sfertodoct plin de tupeu şi atât. Şi? Aflu de la iniţiaţii în cultul ratingului că Marica e pe placul mulţimii, că vorbeşte pe înţelesul norodului şi că foloseşte cuvinte cheie, cuvinte tari, care nasc vibraţie adâncă în duhul poporeanului. Asemenea, îmi explică profesioniştii, Oajdea, Tatoiu. Într-o altă zonă de interes numele care lipesc cetăţeanul de televizor precum musca de rahat ar fi: Nikita, Naomi, familia Columbeanu, Botezatu sau spectrul Elodiei. În politichie e limpede: Băsescu, Antonescu şi Ponta. Toţi grăiesc pre sufletul norodului. Şi toţi cară după ei damigene de rating. Mi s-a explicat pe îndelete, cu cifre şi exemple. Şi concluzia a fost că nu mă pricep neam la televiziune. Ceea ce e corect.
Gata! Dacă nu mă pricep nu mai cheltuiesc banii de ţigări ca să-mi fac televiziune! Şi chiar nu mă pricep. Cei pe care mi-aş dori să-i întâlnesc eu mai des în spaţiul public, vocile pe care mi-aş dori să le aud mai frecvent pe televizor, am fost informat, nu fac rating! Sunt buni, sclipitori, mi s-a explicat, admirabili, dar au un cusur: nu fac rating.
Să folosim nişte exemple. Dintre politicieni există doi care îmi plac, atât ca prezenţă, cât şi ca discurs. Unul dintre ei ( în mod surprinzător!) reuşeşte să fie destul de prezent pe butoanele telecomenzii. Acesta este profesorul Alexandru Athanasiu. Cel de al doilea, oricât de surprinzător ar părea, este pedelist: scriitorul Radu F. Alexandru. Parcă în atâta răcnet şi nevroză prinde bine să mai auzi şi o voce domoala ca a lui Radu F. Alexandru. În vâltoarea demagogiei şi mediocrităţii, erudiţia şi fraza cu arhitectură aproape barocă a profesorului Athanasiu parcă e un necesar loc de popas.
Dacă ieşim din campingul neîngrijit al politicii, vă pot da o sumă de nume pe care mi-aş dori să le întâlnesc mai des pe ecranul televizorului. Nu fac rating probabil, dar parcă e altceva decât neplăcerea de zi cu zi, când auzi vidul vuind. Am avut privilegiul de a-l asculta, în mai multe ocazii, pe maestrul Augustin Buzura. Şi e unul dintre acei oameni de la care ai întotdeauna ceva de învăţat. Tot astfel cum este şi academicianul Florin Constantiniu, unul dintre marii noştri istorici şi oameni de spirit. Mă bucură fiecare întâlnire cu Dan C. Mihăescu şi cusururile dicţiei sale, atât de fermecătoare în preumblările prin lumea cărţilor şi ideilor. Mă socotesc un privilegiat ori de câte ori am şansa de a-l asculta pe academicianul Bălăceanu- Stolnici. Tot astfel cum găsesc încântătoare întâlnirile cu academicianul Răzvan Theodorescu. Când e vorba de analiza politică, îmi prind bine întâlnirile cu Bogdan Teodorescu – care este şi un înzestrat scriitor. Mi-aş dori să-i aud şi să-i văd mai des, de exemplu, pe Alexandru Mironov sau pe scriitorul Constantin Stan. Ori pe Horia Gârbea, ori prietenul Denis Dinulescu. Cred că nu doar pentru mine e o bucurie să-l ascult pe Tudor Gheorghe vorbind, nu doar cântând. Mihai Mălaimare ar avea atâtea de spus, de s-ar găsi cine să-l asculte. Şi înşiruirea aceasta ar putea continua. Într-o enumerare subiectivă şi neaducătoare de rating.
Am şi o veste bună. De ani buni există o emisiune de un fel mai aparte, care a reuşit să-şi construiască propria audienţă, chiar dacă nevoia de rating nu pare a fi directiva sa fundamentală ( unul din avantajele de care se poate bucura un program găzduit de televiziunea publică). Şi un realizator de televiziune greu de sedus de Marica, Oajdea sau Tatoiu. „Garantat 100%” şi Cătălin Ştefănescu rămân, deocamdată, refugiul în care ne putem întâlni, noi toţi, cu oamenii care nu fac rating.
Atât am avut de spus.
P.S. Din grabă am uitat multe nume. Ion Hobana era unul dintre ele. Acum e prea târziu. De multă vreme numărăm prea târziul.
chiar ma intrebam: azi nu ai de gand sa scrii nimic? 🙂
Se poa’?
Dixit ! Nu mai am nimic de spus.
L-ai uitat pe tambalagiul de serviciu, don’Popoviciu.
Dupa crezul meu, televiziunile (majoritate) din ziua de azi promoveaza prostia si incultura intr-un mare fel. Manelareala si prosteala in orice fel, au fost aduse in prim-planul vizualui mai ceva ca nevoia de apa potabila. Scopul este unul pur comercial (si na ca acum am descoperit eu apa calda), ei au scos la vanzare o marfa cu pret mic de productie si castig mare din vanzare(aici am descoperit roata cu 32 de spite). Oamenii cu o valoare incontestabila si sustinuta de trecut prezent si fara indoiala si de viitor, ca Balaceanu Stolnici si Neagu Djuvara nu vor avea niciodata audienta unor analfabetisme si ragaieli abjecte marca Nikita sau Talmacean. Ei au locul lor in istorie. Asta cred ca este mai important decat aparitia la televizor. Daca as fi in locul lor nici nu as vrea sa apar la o televiziune care nu pune pret pe bunul simt si propagarea culturii.
Peste 50-60 de ani, nu o sa mai stie nimeni de cercopitecii dorobatieni, asa cum apar, asa si dispar, aici probabil ca o sa spui ca nu ai timp sa astepti atatia ani. Corect, dar eu cred ca noi trebuie sa construim o societate pentru altii, nu pentru noi.
Pe Neagu Djuvara tu l-ai pomenit, nu eu. Şi nici nu l-aş pomeni. Din motive care rămân ale mele.
Pentru mine e o surpriza extrem de neplacuta faptul ca il scoti in fata pe unul ca Radu F Alexandru; si daca tot n-ai gasit alt argument in favoarea lui in afara de o „voce domoala”, nu crezi ca-i cam putin pentru a evidentia pe cineva? Nu contest ca individul jongleaza bine cu vorbele, dar daca ajungem la continut, la substanta, devine jalnic.
E plina piata de flasnete portocalii care „editeaza fraze”, unii mult mai buni decit asta; o sa-i punem pe toti la panoul de onoare doar fiindca le aduc bine din condei?
Întâmplarea face ca cel despre care vorbeşti să aibă şi o operă. Şi multe altele de spus decât cele care încap în basca slinoasă a politichiei. Hai să ieşim dracului din cromatica politică!
Mai stiu citiva cu destule volume (muult mai multe decit RFA) publicate, slujitori libidinosi ai marinelului.
Daca individul despre care vorbim era MACAR pe locul 1847 in cultura romaneasca, parca as fi inteles. Dar asa, din punctul meu de vedere nu exista motive sa faci abstractie de slugarnicia lui jalnica fata de actuala putere.
Cit despre indemnul de a iesi „dracului” din cromatica politica, imi pare bizar, atita timp cit ACEASTA politica ne taie salarii, ne taie pensii, ne creste impozite, ne baga pumnul in gura a.s.o. ACEASTA politica nu prea te lasa s-o lasi dracu’ deoparte. Iar maaaarele scriitor de care-mi vorbesti pune umarul, virtos, la tot ceea ce ni se intimpla, prin girul pe care il acorda acestei puteri. Sa-l iertam, ca nu stie ce spune?
La început am crezut că Turambarr are dreptate şi ţi-ai schimbat softu’ de bază, da’ văz că tot pe XP ai rămas.
M-ai uns la suflet cu garantatu’! Mai ales că io şi cu tizul Stefănescu m-am „intersectat”, în mod mai mult decît plăcut, la diverse „studenţeşti” prin Observator, la Cluj!
Banzai!
Cu cei enumerati mai sus … , nici o obiectiune .
Dar Mircea Diaconu , omul , artistul si politicianul , nu-ti place ? Mie imi plac … toti trei ! 😉
Despre actor… reverenţă. Omul nu îmi e cunoscut. Iar politicianul…
Cu mentiunea ca o sa scriu lung si larg, ceea ce mai bine as fi facut la mine pe blog cu link catre tine, o sa-ti povestesc eu cate ceva.
1. Desi am obligatii de rating (mai exact, de share) in contractul semnat cu A3, n-am facut niciodata o fixatie din chestia asta. Motiv pentru care n-o sa-i vezi vreodata pe alde Talmaceani, Visan, Popoviciu & co.
2. Marica, regret sa-ti confirm informatia care te enerveaza, este unicul lider sindical care vorbeste pulimii pe lima ei. Restul sunt curve si-n limbajul lor dublu, nu doar in comportament. Chestie care-l diferentiaza. Si da, face rating.
3. Daca statia are rabdare cu tine, se poate face rating si fara sa-ti pui poalele-n cap. Trebuie doar sa-ti educi publicul si sa-ti atragi intariri in timp.
4. De Craciun, fix pe 24, intre 11 si 12 noaptea, l-am avut invitat pe Grigore Lese. Acum doua saptamani, pe Tudor Gheorghe. Varfuri de 2,3%. Peste o saptamana, in paralel cu nebunia aia cu talentele Pro-ului, pe Raluca Turcan. Varf de 2,5%. Ceea ce spune multe despre intelepciunea publicului de televiziune.
Viata-i curva, batrane!
Nene Victore, io am fost unu’ de la punctu’ 4 care ţi-o făcut rating la primele două PERSONALITĂŢI. La a treia (jalnic PERSONAJ), cu regret…, am preferat snookerul, deci am făcut rating la Eurosport. Mi-am refuzat „plăcerea” de a-mi urmări „derutata”. Adineauri am apăsat pe bumb şi am trecut de la Firea aiurea, că iar beheie aceeaşi „derutată” şi fac rating la concurenţă.
Banzai!
Cel de la invatamant, Nistor, pare la fel ca Marica, vorbește pre limba alegăricilor din popor… (mă rog, populație, nu popor)
*Talmacean
**limba
*** „Romanii au talent” facea, in paralel cu mine, o medie de 17,8%
Da, bre, ştiu. Pe Tudor Gheorghe l-am văzut la tine. După mulţi ani în care îi utasem chipul. Asemenea Leşe. Ştiu. Şi cu picăturile astea câte căni umplem?
Cât despre Marica şi grăitul pe înţelesul pulimii… o fi. Aşa s-a născut şi muia numită Băsescu.
Sunt emisiuni şi emisiuni. Pentru gusturi şi pentru gusturi. Cumva, ce ai semnalat matale aici e reversul medaliei pe care scrie că nu suntem ca tot vulgul şi pe care ne place s-o afişăm tot timpul. În praimtaim, emisiunile sunt dedicate vulgului (sensul peiorativ). Vulgului mult şi generator de venituri mari. În timpul în care nu avem timp să ne uităm la televizor, sunt emisiunile astea… pentru noi, ăştia mai puţini.
Zic şi io…
Păi emisiunea lui Cătălin Ştefănescu a fost mutată de colo-colo în grilă. Oricum, trimisă mereu la ore târzii. Pe Tudor Gheorghe l-am văzut la Victor, vineri seara, când trăgeam a somn.
Televiziunile comerciale au treaba lor, nu le fac eu politica. Chiar sun irelevant, din perspectiva audienţei. Eu vorbeam mai degrabă despre ce ne dorim noi.
Deh… tara mica, minte putina, pretentii asijderea.
Ţară mică, mese puţine- vorba regretatului Dinică.
Eu as vrea sa-l vad pe Solomon Marcus.
Din păcate, asta vrea poporul: pâine și circ. Cu pâinea e mai greu, că trebuie bani și poporul n-are voie, așa că poporul primește doar circ. De proastă calitate… Mai ales că astăzi a apărut și știrea despre uriașa tragedie națională, divorțează iri de moni… iar clovnul șef prighenă iar a băgat ceva lege la mișto, că asta a ajuns biata țară, să aibă parlamentari, aleși de populație, care să facă legi la mișto…
Despre cei doriți de tine, numai bine. profesorul Athanasiu e un tip cu toți neuronii activi și funcționali, citit, studios, bazat… Despre celălalt am o altă opinie, care nu e influențată de culoare politică, dar asta e, gusturile nu se discută. De fapt, din lista prezentată de tine, sunt vreo 3 care nu-s chiar pe gustul meu…
Dar ai dreptate, păcat că nu au impact și oamenii care au ceva de spus, ca prof. Athanasiu, și ca alții….
Poate bețivul avea dreptate, suntem un popor de maneliști, dacă suntem cotați după ratinguri de la happy hauăr, acces dinrect sau zeroTV, dacă ne plac mai mult țațele oribile ca Tatoiu, Marica, Nistor, Oajdea sau Gelu Vișan…
Oamenii care nu fac rating,(cei amintiţi de tine şi cei pe care,din grabă ,ai uitat să-i aminteşti)sunt speciali şi în felul cum se dăruiesc celorlalţi, înnobilându-le sufletele….măcar câteva clipe.
Fac precizarea că aici unde locuiesc acum nu am televizor. Si se făcu deja o săptămână de aerisit circumvoluțiunile. Fac rating la greu emisiunilor de la Radio România Actualități. Și e tare mișteaux deocamdata. Îmi lipsește Viasat History, dar asta e, shit happens… Parcă nici ochii nu-mi mai sunt atât de obosiți de la ecran.
De departe profesorul Athanasiu este persoana pe care o urmaresc cu mare interes. Indiferent de subiectul dezbatut, îmi provoacă o stare de încredere, liniște, speranță. Din fericire l-am văzut frecvent. Sunt și alții și aș menționa pe Rose Marie Mociorniță, Dan Puric.
eu cu drag m-as lipsi de discursurile impanate cu citate neatribuite ale lui dan puric.
🙂 Vad ca am stirnit pasiuni, argumentatii, retorici.
Cind am scris comentariul acela – recunosc, cu o umbra de rautacism in gind, exact la damful de mizantropism pe care-l decelasem in text – ma gindeam la Neagu Djuvara. Unul din foarte putinii pe care-i mai suport la televizor. Tot din motive personale 🙂 😉
In rest, e foarte simplu. Nu mai deschid televizorul. Cred ca in ultimul an am fost de mai multe ori la televizor decit m-am uitat la televizor :). Stii cit de bine este? Toata informatia mi-o iau in format text, pe Internet. Un soi de citit ziarele pe ecranul calculatorului.
In rest, refuz de maniera programatica sa mai consum TV. Din cind in cind, tot de maniera programatica, just for probing, ca un act stiintific de masurare, ii dau drumul pt fix 5 minute sa-mi iau pulsul, sa vad daca intre timp mi-am schimbat parerea, sau daca intre timp s-au schimbat bizonii. Exact ca si cu fumatul: din cind in cind aprind o tigara, sa-mi dau seama daca pot sa nu fumez in continuare. Si la fel precum cu tigarile din comertul socialist de stat, care toate au un gust absolut infect, la fel si toate emisiunile imi provoaca repulsie.
Scuze, Victore, daca prin generalizare esti si tu bagat in aceeasi oala. 🙂
Rabbi, o scurta observatie legata de calitatea… umana a lui Radu Alexandru. Da, e destept. Da, vorbeste bine. Da, pare sa spuna altceva decit media portocaliilor. De fapt, spune acelasi lucru (ca Basexu e genial) dar diferit.
Acum: tipul mi-e coleg la facultate. In 2009, in timpul campaniei electorale prezidentiale, avea cursul inaintea cursului meu, cu acelasi an. Eu plecam de-acasa urmarind Antena 3 si Realitatea unde, surpriza, pe cine vedeam combatind pe coordonatele descrise mai sus? Ai ghicit, pe Radu Alexandru.
In urma primului semestru, studentii lui (si-ai mei) mi-au spus ca omul a venit la un singur curs – avea treburi muuult mai importante. In semestrul doi a intervenit pe linga Decan sa-i fie mutat cursul la doua saptamini si dublat, ca are treburi decisive pentru tara la Parlament. Evident, fara sa ma consulte daca imi convine rocada, ca poate eu nu eram de acord ca tipul face ceva pozitiv si decisiv pentru tarisoara.
In fond, e simplu: nu face fata si la scoala, si la Parlament? Sa renunte la scoala, ca nu-l condamna nimeni sa stea si sa predea. Mai ales pe bani putini.
Acum vreo trei saptamini Ioska Buble vorbea ca R. Alexandru isi negociaza cu liberalii un loc eligibil, ca sa treaca la dinsii. Pai si cu morala sustinatorului genialului Capitan Hook cum ramine? Dar cu iubirea de Mioritia?
Nu-l cunosc mai mult de-atit.
Dar mi-e de ajuns. Cit priveste opera lui, e cel mult decenta, Adica incadrabila la etc. Un dramaturg, acolo. Nu un Shakespeare. Nu un Brecht. Nici macar un Visniec. Nici macar un Garbea. Nu?
In rest, de acord cu tine pe tema tuturor celorlalte nume.
si pe eugenia voda mi-e drag s-o vad.
Televizoristii au doar impresia ca stiu ce ne intereseaza, insa cred, mai degraba ca nu sunt in stare de mai mult decat sa copieze formate de emisiuni, pe care le impun norodului ca fiind drept facatoare de rating. Gustul pentru „cocalareala” tot de televizoristi e cultivat, sa nu mai dea vina pe noi. Si mai cred ca sunt invidiosi pe danut zero tv, care facu’ un ban „cinstit”.:D
[…] This post was mentioned on Twitter by Stefan Murgeanu, irina. irina said: RT @stmurgeanu: Oameni care nu fac rating: http://t.co/mr7hNry […]
[…] acesta al rabinului dobrogean mi-a dat o idee si m-a pus putin pe […]
Rabbi, dar ce parere ai de Plesu care a justificat deunazi prostituarea intelectuala prin sofisme si a afirmat, clar si raspicat, ca a iti pastra principiile este dovada de imbecilitate? (iote stirea aici, http://cristipetre.wordpress.com/2011/02/27/principiile-sunt-uneori-cel-mai-inalt-mod-de-a-gandi-al-oamenilor-care-nu-obisnuiesc-sa-gandeasca/)
Ce zici? Mie unuia imi ramane sa constat ca sangele propriu a ajuns la temperatura de fierbere. Mi-e sila cat nu pot exprima.
Un imbecil.