WTF

Trebuia să mă văd cu un amic. Un’ să mergem? Frig, zloată, alte alea, ce s-o mai lungim, ne băgăm într-o crâşmă. Cum prima ieşită în cale se chema „La mama”, hai „La mama”. Că tot îmi fusese pomenită, lăudată, recomandată. Ne vârâm în văgăuna mamei respective şi comandăm de-ale maţului.

La două mese mai încolo trei tipi dimpreună cu o fată. Frumoasă. Dom’le, da’ frumoasă. Ochi mari negri. Mă rog, n-o să mă risipesc în stereotipurile descrierii. Suficient să spun că pentru chipul acela epitetul „angelic” nu ar fi fost deloc deplasat. Pur şi simplu frumoasă. Tipul acela de frumuseţe care radiază, care luminează încăperea. Nimic de mirare că ochii tuturor vremelnicilor cetăţeni ai republicii crâşmă poposeau pe chipul ei.

Volens- nolens ( ca să demonstrăm că nu suntem manelişti şi mai cunoaştem şi noi ceva latină, un fel de engleză a antichităţii) am început să ciulesc urechea la ce se ciripea la masa cu pricina. Urât, foarte urât, recunosc. Unul dintre flăcăi povestea, cu mai mult patos decât impunea naraţiunea, o întâlnire cu o cunoştinţă comună. Comună lor adică, nu nouă tuturor; nici comună în judeţul Ialomiţa.

Nu ştiu ce era atât de a mirare, din povestirea junelui, dar diafana Veneră trăia o neîncetată mirare, exprimată auster în limba lui Beckham. Câte un „oh, shit!” rostit cu glas dulce, puncta momentele cheie ale naraţiunii. Ori, cu acelaşi glas de înger, domnişoara dădea glas unei mirări: „What the fuck!”. Pentru lucrurile cu adevărat uimitoare ( convenind că întâlnirea la mall despre care povestea comeseanul Afroditei ar fi putut conţine şi elemente pe care un dayac le-ar putea socoti uimitoare) frumoasa avea o reacţie mai complexă: „Fuckin’ mother fucker”.

În timp ce la masa cu pricina continua povestirea Legendei întâlnirii de la mall, punctată sistematic de shit-whatthefuck-fuckinmotherfucker, nouă ne-a fost livrată crăpelniţă made in La mama lu’ omu’ ăla. Nu ştiu cine a născut zvonul că la mama domnului respectiv se poate mânca bine şi la preţ civilizat, dar sfatul meu e să nu vă luaţi după zvonuri. Asta dacă nu sunteţi topiţi după cartofi sleiţi, zgârciuri carbonizate şi pâine rămasă de la nunta lui Mihai Viteazul. Murăturile erau în regulă. Asta dacă reuşeai să le biruieşti. Pentru că îţi erau livrate întregi, iar cuţitele de la masă nu erau în stare să taie nici aerul. Dacă insistai totuşi să despici gogoneaua, aveai toate şansele să împroşti cu zeamă jumătate din crâşmă. Mă rog, preţurile cel puţin erau onorabile, dar departe de pomul lăudat.

Cât m-am luptat cu murăturile şi untura sleită din farfurie, la masa frumoasei s-a încheiat povestirea. Iar povestitorul şi-a încheiat istoria cu tradiţionalul: „păi să nu-l bagi în pizda mă-sii?”. Ăsta a fost momentul. Divina făptură, de la masa povestitorului, s-a sluţit brusc la chip, într-o grimasă exagerată a indignării: „Băi, căcatule, vezi cum vorbeşti că ai o doamnă la masă!”

Cam o duzină de căpăţâni, de la vreo cinci mese, s-au întors spre înfuriata duduie. Nu doar frumoasă, dar şi pudică! vor fi cugetat, poate, jumătate din căpăţânile întoarse. Deci nu era doar frumoasă, ci şi o doamnă. Spre deosebire de „căcatul” lipsit de maniere, care nu înţelegea că, atunci când ai un astfel de înger la masă, ai voie să ţi-o bagi şi să ţi-o scoţi, dar doar în limba oficială a ONU.

Asta e tot. Nu am să vă povestesc nici despre moaca surprinsă a ospătarului când a văzut la ce sumă se ridică bacşişul pe care i l-am lăsat. Nici despre ce am vorbit cu amicul meu. Nici măcar nu am să adaug nelipsita morală şi concluzie înţeleaptă, cu care se încheie orice astfel de plicticoasă expunere. What the fuck!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

33 Comments

  1. Pacat totusi ca barbatii trec peste manierele alese ale acestor Afrodite si se inghesuie in alaiul lor…
    Off-topic: Imi place foarte mult stilul in care scrii si nu stiu cum sa imi fac timp sa iti citesc toate articolele din urma. Te-am descoperit de curand si vreau sa recuperez.

  2. :))) Foarte haios, cred că dacă aș fi fost de față n-aș mai fi râs atâta cum am făcut-o când am citit articolul.

    Totuși, nu știu cum ați putut consuma pâine de la nunta lui Mihai Viteazul. Mai zicem și eu dacă era Ștefan cel Mare, dar chiar de la Mihai … tz tz ! :))

  3. Ha, ha, ma dor falcile de ras, asta imi aduce aminte de o faza cu o fosta colega de servici, care le spunea altor colegi, cu care iesisem la o bere :
    – Ba, taranilor, nu va mai bagati si scoateti atata in fata mea, ca sunt o doamna, ce pula mea! Injurati si voi cu stil, cu subtilitate, gen : „auzi-mi-as vorbe cu ma-ta”, sau „lua-m-ar presa din cauza ma-ti”, sau „da-mi-ar ma-ta cu fruntea in buric” !
    Deh, stil n-are chiar orisice fuckin’ bitch !

  4. pai daca te lasi pacalit de aparente? iti dau un exemplu: un tip la care daca te uiti te iau fiori de groaza deschide gura si zice sfios sarumina tanti de te lasa fara grai. asta e din experienta mea ca mama de fetesi inca ceva tipu ala mi-a pazit fata cit a fost la liceu sa nu se ia golanii cind venea acasa.altfel nu dadeai o para chioara dupa cum arata.asa si cu frumusetea ta de la circiuma una e pe afara si alta la interior

  5. Pai ai putea spune ca te-ai dus la un spectacol prost dar savuros. Ai invatat cum trebuie sa se poarte o doamna, care vrea sa se lasegreu cucerita, im final aplica tactica gainii (care zice ca mai bine se impiedica), dar cred ca minunea din restaurantul ala din pestera, din cate inteleg din recomandarea ta, era foarte dezamagita ca a stat la masa cu un om care nu stie limba engleza.

  6. Rabbi, eu zic că probabil ai făcut o descoperire epocală… limba îngerilor, de se chinuie ăia încă din evul mediu să o dibuiască, era de fapt engleza punctată cu multe OMFG, WTF etc. ar trebui anunțat și Pleșu! 🙂

  7. Asta-i o exemplificare a vorbei din popor „îi frumoasă pînă cască gura”.
    Io ţi-aş putea da un contra exemplu. Am cunoscut o femeie, soţia unui fost profesor de-al meu (amic în acelaşi timp – „concomitent” cum ar zice cineva), neatrăgătoare, că nu pot să-i zic urîtă. Cînd deschidea gura, răsărea soarele! O inteligenţă rar întîlnită la o femeie şi o voce aşa de plăcută încît te făcea să întorci capul. Iar cînd rîdea aveai impresia că-s 40 de grade în toiul iernii, de gerul bobotezei. Nu mai era ea. Toată fizionomia i se schimba. O femeie deosebită. Un cîştig pentru canadieni 🙁
    Banzai!

  8. Misto si REPREZENTATIVA secventa din viata romaneasca ne-ai dat ! 😛 Mi s-a intamplat si mie , nu o data , sa vad tipe foarte faine si , aparent , finutze , asta pana si-au deschis gura … Sa vezi atunci limbaj de mahala , de ar fi rosit pana si pirandele alea cu poale si cu puradeii dupa ele ! 😳
    Iar despre stilul prezentarii … Inconfundabil si excelent , ca de obicei ! 😀

  9. Buna ziua!

    Va rugam din suflet sa ne ajutati in mediatizarea si promovarea cazului bebelusului Marian Teofan Grierosu, in varsta de 10 luni, bolnav de Leucemie Acuta Limfoblastica Congenitala, fiul unui preot din Iasi. Desi copiii nascuti cu leucemie au foarte putine sanse de supravietuire, acest bebelus a reusit sa supravietuiasca pana la aceasta varsta. Acum boala lui este in remisie, dar are nevoie de un transplant la o clinica din Italia, pentru ca exista un risc foarte mare ca boala sa revina, ceea ce ar fi extrem de periculos pentru un copil cu o varsta atat de frageda.

    Detalii despre bebelusul Marian Teofan puteti gasi pe blogul lui personal, http://www.bebemarian.wordpress.com sau pe site-ul Observator Antena1: http://observator.a1.ro/campanii-observator/Marian-copilul-bolnav-de-leucemie-are-nevoie-de-aj_31273.html

  10. Mărturisesc că am intrat să văd de ce-ai castigat tu premiul de „Cel mai bun pamfletar si nu io”. Lăsand gluma de-o parte, felicitări pentru premiu si tine-o pe do, tine-o pe fuck, frumoasă-i fata, ce păcat!

  11. Scrii tare fain!
    Macar fata asta era hotarata in exprimare, nu ca Trasca din Urziceni pe care l-ai promovat nu demult p-aici!:D
    Si, da, sunt de acord cu ea! Daca „cacatul” nu-si-a dat seama ca vorbeste in prezenta unei doamne, trebuia, categoric, atentionat!

  12. :)) Povestea m-a captivat ! Am tras concluzia ca sunt de fapt cam „mahalagioaica” !
    Nu m-a indignat, nu m-a surprins, am citit totul ca si cum as fi avut o conversatie cu o prietena sau un prieten… De fapt stiam ca asta este lumea in care traim, m-a atras faptul ca gandesti ca mine si parea doar ca discutam, prieteneste…
    Asta sa fie „pamfletul” ?

  13. Faină povestire, no shit! Și parcă-mi zboară mintea spurcată la casetele video ante-decembriste, în care Irina Margareta Nistor se străduia să traducă înjurăturile cu niște termeni mai … civilizați, toate cuvintele englezești din categoria fuck devenind, în română, „la dracu!” 😀

  14. Sublima povestire. Altfel, clipul lui carmen mi-a amintit de o alta exceptionala piesa a lui Traistariu, mult mai legata de textul de fata…(e o piesa din perioada Valahia, dar nu o sa o amintesc, ca sunt un domn).

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...