AcasăRabbi ziceOameni cu fes

Oameni cu fes

Parastasul e un fel de twitter low tech (mulţumesc pe această cale profesoarei mele de limba engleză).  Acolo constaţi care e numărul de followers pe care îi avea răposatul. Se mai dă câte un retweet la vreo veche întâmplare cu repauzatul, se ma dă câte un short link de duşcă, după cuviincioasa stropire a covorului persan de Cisnădie, cu două picături, să fie de sufletul celui răpus de impozite. E probabil demonstrat că, în ciuda superstiţiilor hinduse, aberaţiilor creştine şi emisiunii lui Oreste, după plecarea din lumea contribuabililor, cu toţii ne reîncarnăm în covor persan. Sau măcar într-o carpetă de mare angajament artistic, cu căprioara la izvor. Poate termenul de reîncarnare nu e cel mai adecvat pentru metempsihoza textilă, dar păstrăm convenţia.

La un astfel de tweet meet, m-am nimerit într-un grup de personaje active în domeniul colivei social media postumă. Am aflat, fireşte, că răposatul era om bun. Că-i plăceau femeile ( în casă, pot depune mărturie, nu exista, totuşi, nici urmă de acvariu). Că în armată avusese un bun prieten, că dilise o ţigancă, că e posibil să aibă copii din flori, că a muncit mult. Mă rog, după un număr de link-uri, imaginea decedatului suferise o profundă şi extrem de detaliată umanizare. Evident, totul sub majuscula lui „Despre morţi numai de bine, da’… „. În dreapta mea stătea un twitterist cu fes. Nu dădea retweet nimănui, doar topea link după link, dovadă micuţa băltoacă de la picioarele lui, recte covor persan, recte sufletul răposatului.

Când una dintre moderatoarele evenimentului a venit să-l întrebe dacă mai doreşte ceva, eventual „un suc natural de portocale”, omu’ a răbufnit:

– Dă unde atâta natural? Dă unde atâtea portocale?

Ca să nu stau în banca mea, mă apuc să-i wikipediez despre marii cultivatori de portocale şi aşa mai departe.

– Rahat! E chimicale!

Omul nu putea fi scos din ale lui.

– Fanta alea nu e cică dă portocali? Dă unde atâtea portocali ca să faci fante la toată planeta? Că si la negri are fante!

Alt isteţ, wikipedist ca şi mine, se pune sa-i explice cum se fac siropurile concentrate, mă rog, tot pomelnicul. Nimic. Omul cu fes mai trage un link de duşcă şi zbiară:

-De unde a apărut atâtea portocali sa facă toţi?Nu-i vezi şi pă labagii ăia dă americani în filmele lor cum bea toţi sucuri dă portocale? Unde creşte portocalili alea la ei? Dă unde atâtea? E chimicale.

Ceilalţi twiterişti intră şi ei în discuţie. Apar estimări, raportări de producţii record, etc. Degeaba.

– E chimicale! Ăştia flasifică tot! Flasifică oulili, portocalili, flasifică şi carnea! Tot! Otrăveşte lumea.

– Hai, dom’le! se bagă un veteran al colivelor. Aşa cum se face orez să mănânce toţi chinejii şi ăia, cum se face…

– Şi ăla e flasificat. Toate e flasificate!

-Păi şi vinul ăla de-l bei tu nu e? se răţoieşte veteranul.

– Nu e! Că e de ţară! Nici ţuica.

Au amuţit toţi. Taica popa, ca autoritate majoră în domeniul parastas media, decretează:

– Aşa e! Ţuica şi vinu’ a rămas naturale.

Ca la un semn, toţi twiteriştii au golit masa de flasurile capitaliste. În memoria răposatului s-a continuat cu ţuică şi vin. Exclusiv. Şi s-a fumat.

-Ţigările e deja otravă, nu le mai flasifică ăştia!

Ascultaţi oamenii cu fes!

***

La benzinărie. OMV. Nu e reclamă. Că nu e. Aştept la coadă. Casa e blocată de un nea care vrea să trimită bani. A aflat el că de la OMV poţi trimite bani la orice OMV din ţară. El vrea să trimită la Buzău. A completat fişa şi acum face câte un „asterix” pe fiecare bancnotă de 10 lei. Ne uităm toţi la el ca Dromichete la Lisimach. Într-un târziu isprăveşte de pixuit la „asterixuri”, mai numără banii o dată, îi dă, îşi ia recipisa şi se urneşte de la casă. Se dă doi metri mai încolo, scoate o cărămidă gsm, se căzneşte vreun minut să dibăcească numărul din taste şi duce aparatul la urechi.

– Aloo! Aureleee! urlă creştinul, cu 95% din aparatul respirator activ. Bă, vezi că ţi-am pus banii! Vezi dac-a vinit, bă! Stai lângă casă, acoloşa, să-i vezi când vini! Acuşica vini! A ajuns? Păi o face ceva pân’ la Buzău. Să mă suni când a vinit! Vezi că le-am făcut semn cu pixu’, ştii tu cum! Să te uiţi bine la ei, să nu încurce ăia şi să-ţi dea banii lu’ altu’ om, da? Hai, că s-a făcut un minut şi n-am credit. Pup-o şi p’ Aurica! Pa!

Îşi pune fesul pe cap, şi-l îndeasă bine. Tuşeşte, îşi trage chiloţii din cur. Se uită fudul de jur împrejur şi iese.

Respectaţi oamenii cu fes!

***

Mai era ceva cu fes… A, da. O poză. Stima noastră şi mândria! Hai, pa.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

17 Comments

  1. Măi, comeseanil tău cu fes, followeru din web sau cum drac să-i zâc, avea parțial dreptate cu orezu falsificat. Văzui mai deunăzi o știre despre cum făcură chinezii orez din ceva material sintetic… așa că… hâc, doar în țuică mai poți avea încredere….

  2. Nu imi vine sa cred ca pot avea loc intamplari, ca cea din benzinarie. Asta se datoreaza,cred eu sau poate mi se pare si e doar un trucaj ordinar, prostelii in masa la care supus poporul asta, de catre oameniii cu fes, cu diferite fesuri.

  3. Un tigan venit la doctor, primeste o reteta si recomandarea:
    – Vezi ca injectiile trebuiesc facute in fesa. Vorbeste cu doamna asistenta sa te programeze.
    Tiganul da sa iasa dar buimac se intoarce:
    – Dom’ Doctor, da’ daca n-am fes, pot sa le fac in caciula?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....