Parastasul e un fel de twitter low tech (mulţumesc pe această cale profesoarei mele de limba engleză). Acolo constaţi care e numărul de followers pe care îi avea răposatul. Se mai dă câte un retweet la vreo veche întâmplare cu repauzatul, se ma dă câte un short link de duşcă, după cuviincioasa stropire a covorului persan de Cisnădie, cu două picături, să fie de sufletul celui răpus de impozite. E probabil demonstrat că, în ciuda superstiţiilor hinduse, aberaţiilor creştine şi emisiunii lui Oreste, după plecarea din lumea contribuabililor, cu toţii ne reîncarnăm în covor persan. Sau măcar într-o carpetă de mare angajament artistic, cu căprioara la izvor. Poate termenul de reîncarnare nu e cel mai adecvat pentru metempsihoza textilă, dar păstrăm convenţia.
La un astfel de tweet meet, m-am nimerit într-un grup de personaje active în domeniul colivei social media postumă. Am aflat, fireşte, că răposatul era om bun. Că-i plăceau femeile ( în casă, pot depune mărturie, nu exista, totuşi, nici urmă de acvariu). Că în armată avusese un bun prieten, că dilise o ţigancă, că e posibil să aibă copii din flori, că a muncit mult. Mă rog, după un număr de link-uri, imaginea decedatului suferise o profundă şi extrem de detaliată umanizare. Evident, totul sub majuscula lui „Despre morţi numai de bine, da’… „. În dreapta mea stătea un twitterist cu fes. Nu dădea retweet nimănui, doar topea link după link, dovadă micuţa băltoacă de la picioarele lui, recte covor persan, recte sufletul răposatului.
Când una dintre moderatoarele evenimentului a venit să-l întrebe dacă mai doreşte ceva, eventual „un suc natural de portocale”, omu’ a răbufnit:
– Dă unde atâta natural? Dă unde atâtea portocale?
Ca să nu stau în banca mea, mă apuc să-i wikipediez despre marii cultivatori de portocale şi aşa mai departe.
– Rahat! E chimicale!
Omul nu putea fi scos din ale lui.
– Fanta alea nu e cică dă portocali? Dă unde atâtea portocali ca să faci fante la toată planeta? Că si la negri are fante!
Alt isteţ, wikipedist ca şi mine, se pune sa-i explice cum se fac siropurile concentrate, mă rog, tot pomelnicul. Nimic. Omul cu fes mai trage un link de duşcă şi zbiară:
-De unde a apărut atâtea portocali sa facă toţi?Nu-i vezi şi pă labagii ăia dă americani în filmele lor cum bea toţi sucuri dă portocale? Unde creşte portocalili alea la ei? Dă unde atâtea? E chimicale.
Ceilalţi twiterişti intră şi ei în discuţie. Apar estimări, raportări de producţii record, etc. Degeaba.
– E chimicale! Ăştia flasifică tot! Flasifică oulili, portocalili, flasifică şi carnea! Tot! Otrăveşte lumea.
– Hai, dom’le! se bagă un veteran al colivelor. Aşa cum se face orez să mănânce toţi chinejii şi ăia, cum se face…
– Şi ăla e flasificat. Toate e flasificate!
-Păi şi vinul ăla de-l bei tu nu e? se răţoieşte veteranul.
– Nu e! Că e de ţară! Nici ţuica.
Au amuţit toţi. Taica popa, ca autoritate majoră în domeniul parastas media, decretează:
– Aşa e! Ţuica şi vinu’ a rămas naturale.
Ca la un semn, toţi twiteriştii au golit masa de flasurile capitaliste. În memoria răposatului s-a continuat cu ţuică şi vin. Exclusiv. Şi s-a fumat.
-Ţigările e deja otravă, nu le mai flasifică ăştia!
Ascultaţi oamenii cu fes!
***
La benzinărie. OMV. Nu e reclamă. Că nu e. Aştept la coadă. Casa e blocată de un nea care vrea să trimită bani. A aflat el că de la OMV poţi trimite bani la orice OMV din ţară. El vrea să trimită la Buzău. A completat fişa şi acum face câte un „asterix” pe fiecare bancnotă de 10 lei. Ne uităm toţi la el ca Dromichete la Lisimach. Într-un târziu isprăveşte de pixuit la „asterixuri”, mai numără banii o dată, îi dă, îşi ia recipisa şi se urneşte de la casă. Se dă doi metri mai încolo, scoate o cărămidă gsm, se căzneşte vreun minut să dibăcească numărul din taste şi duce aparatul la urechi.
– Aloo! Aureleee! urlă creştinul, cu 95% din aparatul respirator activ. Bă, vezi că ţi-am pus banii! Vezi dac-a vinit, bă! Stai lângă casă, acoloşa, să-i vezi când vini! Acuşica vini! A ajuns? Păi o face ceva pân’ la Buzău. Să mă suni când a vinit! Vezi că le-am făcut semn cu pixu’, ştii tu cum! Să te uiţi bine la ei, să nu încurce ăia şi să-ţi dea banii lu’ altu’ om, da? Hai, că s-a făcut un minut şi n-am credit. Pup-o şi p’ Aurica! Pa!
Îşi pune fesul pe cap, şi-l îndeasă bine. Tuşeşte, îşi trage chiloţii din cur. Se uită fudul de jur împrejur şi iese.
Respectaţi oamenii cu fes!
***
Mai era ceva cu fes… A, da. O poză. Stima noastră şi mândria! Hai, pa.
Măi, comeseanil tău cu fes, followeru din web sau cum drac să-i zâc, avea parțial dreptate cu orezu falsificat. Văzui mai deunăzi o știre despre cum făcură chinezii orez din ceva material sintetic… așa că… hâc, doar în țuică mai poți avea încredere….
Nu imi vine sa cred ca pot avea loc intamplari, ca cea din benzinarie. Asta se datoreaza,cred eu sau poate mi se pare si e doar un trucaj ordinar, prostelii in masa la care supus poporul asta, de catre oameniii cu fes, cu diferite fesuri.
Am si eu ceva maruntis prin buzunare pentru „bagabontul” din poza (la mijloc).
Integru popor avem, neamule!
Continutul e in contradictie cu titlul ! Dar e bine sa asculti ce zic unii oameni cu fes…S-au descurcat bine cateva mii de ani !
Sa-l respect mai mult pe flacaul cu fes din spate sau pe flocaul cu fese din fatza?
ce fes de la piaţă are… eh, măcar e nou. se vede.
ce sa-i faci…asa-s oamenii cu fes la cap (mai ales ultimu’).
By the way… felicitari pentru premiu!
Culmea,multi dan astia cu fes ,toata viata au circulat la oras cu Dacia , iar la inmormantare ii duce cu Mertan…Ala,ultimu din poaza, cre ca-l duce pa tun..
Felicitari pentru premiu..! Era normal…
thuamne i se vad ambii ochi!
“Orice fes are un înţeles
Şi dacă întorci fesul pe dos,
Adevărul nu e mai frumos.”
( Ion Untaru, “Locuiesc într-o lacrimă suspendată “)
Felicitări pentru premiu!
Unul dintre cele mai bune articole ale tale. Multumesc.
Paul & Shark ? 🙂
Era o vorbă înţeleaptă: „Interesele poartă fesele…” sau ceva de genul ăsta…
Un tigan venit la doctor, primeste o reteta si recomandarea:
– Vezi ca injectiile trebuiesc facute in fesa. Vorbeste cu doamna asistenta sa te programeze.
Tiganul da sa iasa dar buimac se intoarce:
– Dom’ Doctor, da’ daca n-am fes, pot sa le fac in caciula?
Un ciine caruia ii dai de mincare te priveste cu admiratie, indiferent cit de prost ai fi(..)