Codul muncii

Nu am să intru într-o analiză pe fond a prevederilor cuprinse în proiectul de Cod al muncii pe care guvernul Boc vrea să îşi asume răspunderea. Chestia asta ar consuma prea mult timp şi nu cred că ar fi o lectură foarte pasionantă. Oricum, o astfel de analiză, nu mă îndoiesc, va exista în textul moţiunii de cenzură cu care, nu mă îndoiesc, opoziţia va răspunde asumării angajate de executiv.

În primul rând procedura angajării răspunderii este supărătoare. Lipsa dezbaterii, impunerea prevederilor primite, după dictare, de la FMI, are foarte puţin de a face cu democraţia. Statutul salariatului, în noul cod, devine extrem de precar. Nici nu pricep de ce se mai numeşte Codul muncii. În teorie, acest sistem normativ ar trebui să reglementeze raporturile de muncă, protejând salariatul de abuzurile angajatorului. În practică, noul cod încearcă să facă viaţa mai uşoară marilor corporaţii. Argumentul lui Boc, conform căruia ar dispărea munca la negru pentru că acum va fi mai drastic sancţionată, e imbecil. A dispărut evaziunea fiscală odată cu impunerea unui regim sancţionator mai dur?

De fapt e simplu. Am dat petrolul, oţelul, comerţul, finanţele ( cu toate componentele: bănci, asigurări, fonduri de pensii), comunicaţiile,tutunul, energia… practic tot. Am dat totul pe mâna străinilor. Capitalul românesc a fost lăsat să se descurce. Vorbesc despre adevăraţii întreprinzători români, nu despre asfaltagii şi furnizori de scene pentru Ridzi. Practic întreaga economie românească a fost dăruită străinilor. Conform indicaţiilor, cererilor sau presiunilor licuriceşti via FMI. La asta au contribuit toate regimurile de până acum. Toate. Le-a dat tot, tot, tot. Sau aproape tot. Pentru că degeaba le-ai dat moşia dacă nu le dai şi iobagii. Iar noul cod al muncii vine să rezolve şi asta.  Şi nu-s din cele căutate de Cicikov al lui Gogol.

Despre asta e vorba: stăpânii de la FMI au dispus, guvernul României (oh, da!) a replicat: vi-i dăm pe toţi, cum vi-i ambalam?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

37 Comments

  1. „Argumentul lui Boc, conform căruia ar dispărea munca la negru pentru că acum va fi mai drastic sancţionată, e imbecil.”
    Pai, insusi Boc e un imbecil. Si toata sleahta pedelista.

  2. „Statutul salariatului, în noul cod, devine extrem de precar”

    poti sa spui de ce? pentru ca se impune respectarea unor criterii de performanta, cumva? 😉

    in rest, 90% din ce s-a debitat pe antene legat de Codul Muncii, sunt minciuni ordinare, din pacate… (nu spun ca iti iei informatiile de pe antene, spun doar ca multi s-au fript luand de bune ce minteau aia pe acolo, fara sa citeasca de fapt legea)

    nu se impune nici ziua de lucru de 12 ore, nici saptamana de 6 zile si nici alte imbecilitati de astea NU exista in noua lege

    ba chiar s-a plusat la drepturi pt munca la noapte

    am scris parerea mea asupra proiectului
    http://www.concediaza-ti-seful.ro/2011/01/petitie-impotriva-noului-cod-al-muncii/
    si voi reveni si cu o analiza asupra formei finale a legii, dupa ce o citesc 😉

    asta desigur nu schimba faptele si iti dau dreptate: nu este prea corect sa iti asumi raspunderea pe o lege atat de importanta

    • c’ă zic, codul ăsta e mai bun pentru că ăla dinainte era mai rău.
      dar băi, meseriaşule, asta nu-l face automat bun. şi dacă o fi 100% copy paste pe normele europene, UE nu-i dumnezo şi normele alea nu-s neapărat în interesul cetăţeanului. mă enervează şi că e grabă mare.

      scanând codul: dacă indicii KPI sunt setaţi mai sus decât e omeneşte posibil, astfel încât angajatorul să aibă în mână justificarea unei plăţi mai mici, singura soluţie fiind să munceşti până crapi? întreb şi eu, nu de alta, dar patronul român mediu învaţă legile pentru a le ocoli, nu aplica.
      treaba cu pagubele lasă clar loc de abuz şi e o naivitate să te bazezi pe justiţia română să te scoată din căcat. muia, pardon, regula asta se aplica la transportatori. unchiul meu, şofer profesionist, se judecă de doi ani pentru o „pagubă” de 5.000 de euro.
      art 29, al. 4, va să zică, să afle patronul cu ce salariu m-au umilit cei dinaintea lui şi, mai ales, dacă am plecat de-acolo c-am avut coaie sau am primit un şut în dos, niciuna din variante nefiindu-mi favorabilă.
      art. 35, al 3., adică angajatul, atenţie, va fi plătit pentru maxim două funcţii. de îndeplinit, vreo 4-5, c-aşa-i în tenis. nu vrei, vine altul.
      art. 119 al 1, „munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile după efectuarea acesteia” hai, pe bune? de fapt regula va deveni al 3, contul de „zile”, clar!

      în fine, de vreo doi ani tot zic cu asumarea răspunderii, pe când o tragere la răspundere?.. şi parlamentul ce pula mea prestează?

      • @gheghe

        1. acele KPI se comunica la semnarea CIM, odata cu luarea la cunostinta a clauzelor contractuale si a atributiunilor, responsabilitatilor, obligatiilor si drepturilor de serviciu 😉

        cu alte cuvinte nu se va spune ca „esti platit ca sa vinzi castraveti” ci ca „esti platit ca sa vinzi atatia castraveti” si NU este nici un abuz atata timp cat stii asta inainte de semnarea contractului (asa cum este precizat in lege)

        2. n-am inteles faza cu „să afle patronul cu ce salariu m-au umilit cei dinaintea lui”, asta se verifica si pana acum f simplu din inscrisurile din cartea de munca sau de la ITM (s-a inlocuit cartea de munca cu registrul electronic, asta e toata schimbarea)

        3. legat de sarcinile extra impuse de angajator, nu are treaba cu legea, ci cu necunoasterea ei

        4. munca suplimentara la fel se compensa si pana acum, doar ca in 30 de zile, nu in 60 (forma noua permite mai multa flexibilitate angajatului)

        5. legat de asumarea raspunderii: am spus, aveti dreptate 😉

    • Pe vremea odiosului (nu Băsescu, celălalt) şi a sinistrei (nu Leana asta, cealaltă) circula o butadă: Dacă ne merge atât de bine, de ce ne merge atât de rău? Ideea era că oficial ne mergea bine, vorba lui Smiley, dar în realitate era vai de capul nostru.
      Intrebarea asta, împreună cu un puhoi de înjurături groase, îmi vine pe limbă ori de câte ori talibani portocalii încearcă să ne convingă ce fericire orgasmică ne va produce noul cod al muncii.
      Măi nea Priceputu, dacă totul e atât de minunat precum susţii, de ce toate centralele sindicale sunt împotriva unei legi care va face să curgă lapte şi miere prin ogrăzile salariaţilor?
      Oare cât de tâmpit trebuie să fie cineva, ca să îşi închipuie că poate prosti pe toată lumea, debitând inepţiile imprimate pe cipul care i-a fost înfipt în netezimea creierului?

      • „butada era usor mai complexa: daca la ei e atat de rau si la noi atat de bine, de la ei e atat de bine si la noi atat de rau?”

        intrebarea mea de doo puncte e alta: ok, imbecilii astia ne-o trag din toate pozițiile, cu toate legile din dotare. O ducem si pe asta. Vor schimba insa, urmatorii, asta? Fi-vor ei mai coiosi in fata capitalului strain, sa faca codul la loc?”

    • Pai ce stie un angajat nou despre intreprinderea cea noua in care se angajeaza? Nu mare lucru, iar criteriile de performanta care i se vor da sa le semneze, le va semna in necunostinta de cauza. Performanta putea fi evaluata si in baza fisei postului, noul document este un abuz sau, in cel mai bun caz, adica in cel al bunei credinte a angajatorului, o prolixitate crasa.
      Dar marea problema a Codului muncii nu este neaparat asta, ci eliminarea CCM unic, la nivel national sau de ramura, care vor spulbera miscarea sindicala. Asta este miscarea care creaza emfiteuza de care vorbeste Rabbi. La fel si modificarea contenciosului de munca, care va exclude conflictul de interese (deci greva si dreptul la greva vor fi inutile respectiv lipsite de continut), asta este neconstitutional si este expresia clara a iobagiei pe care Basescu o impune Romaniei.
      Cu riscul de a fi arogant, va recomand sa aveti in vedere ca actualul cod este „copilul” lui Athanasiu, iar proiectul de modificare a Codului muncii apartine unui director din MM, Corjescu. Diferenta de anvergura intelectuala dintre cei doi ar trebui sa va dea de gandit. E ca si cum un cioplitor de cruci ar vrea sa modifice o statuie a lui Michelangelo.

      • Nu ar trebui sa punem echivalenta intre performanta la locul de munca si abuz. Pe de o parte, deoarece organizarea procesului muncii este responsabilitatea angajatorului, deci lipsa de performanta a salariatului este de fapt lipsa de performanta a managementului care nu foloseste o resursa la potential. Eu apreciez ca lipsa de performanta a salariatului se datoreaza in primul rand deficientelor de management.
        In exemplul cu „vanzarea de gogosi” conform fisei postului, incarcatura postului se poate norma de catre angajator in baza prerogativei normative, de aceea eu cred ca orice KPI este prolixitate. Sa nu mai spunem ca se pot imagina situatii in care neatingerea targetului de vanzari se poate datora angajatorului (lipsa de materii, comenzi etc.) deci este inechitabil sa transferi riscul comercial sau incompetenta conducerii de a produce gogosile care trebuiesc potrivit fisei postului vandute.
        KPI vor fi asumate de multe ori in necunostinta de cauza de noul salariat. Posibilitatea de abuz este semnificativa iar paleative pentru eliminarea abuzului nu au fost introduse (de ce oare?, pentru ca iobagii trebuiau si ambalati, iar asta este forma de ambalare, KPI).

      • discutia nu mai are sens dpmdv

        nu vreau sa intru in detalii despre management, dar un angajator (un manager) nu poate organiza si imbunatati ceva ce nu poate masura

        iar performanta nu o poti masura si imbunatati fara a o masura si aici intervin aceste KPI, care pentru romanul obisnuit sa fie platit pt nrul de ore petrecute la serviciu si nu pentru calitatea si cantitatea muncii, este normal sa para o sperietoare si un abuz

        dar nu-i bai, toti isi merita soarta, inclusiv romanii 😉

  3. Da’ daca tot dam TOTUL , pe „maretii , pe prolificii , pe indestructibilii , pe fantasticii si inepuizabilii” nostri conducatori ACTUALI , nu vor sa-i ia …?????? : roll: Ca altii ca ei nu vor gasi in toata Europa … Garantez eu pt. asta !!!!! Si daca se poate , sa-i ia ambalati intr-o cutie de tabla si cu picioarele-nainte 😉 , ca-s „fragili si perisabili” …!

  4. Cucerire si control. Aproape 100% in Romania.
    Libia: urmeaza cucerirea si apoi introducerea triburilor libiene in „democratie”. Mai tirziu vine si FMI.

    „The entire [Middle East] region is changing, and a strong and strategic American response will be essential, Mrs Clinton said to the House of Representatives Foreign Affairs Committee in prepared testimony.”

    „In the years ahead, Libya could become a peaceful democracy, or it could face protracted civil war. The stakes are high.

    „And this is an unfolding example of how we use the combined assets of diplomacy, development and defence to protect our interests and advance our values.

    She added that the US was working to translate the „world’s outrage into action and results”.
    http://www.bbc.co.uk/news/world-us-canada-12611925

  5. Pai eu zic sa isi asume Ala Mic raspunderea si pe un proiect de lege care sa interzica oamenilor sa manance, sa bea apa, sa respire, sa gandeasca (nu ca ar fi multi, daca l-au votat pe Profu’ decembrie) sa ne interzica sa mai vorbim. Romania nu mai face de multi ani ce vrea poporul roman ci deoar ce ne dicteaza marile puteri economice (ascunse). Boc-ii (1…5) ne-a angajat sluga la FMI, dar munceste el in locul nostru? nu el doar da cu biciul.

  6. „În teorie, acest sistem normativ ar trebui să reglementeze raporturile de muncă, protejând salariatul de abuzurile angajatorului.”
    de acord cu prima parte a afirmatiei, a 2-a parte este eronata, in opinia mea. codul muncii trebuie sa protejeze AMBELE parti de abuzuri, nu doar pe angajati.

    exemplu:
    cf codului mai vechi (nu stiu daca mai e valabila chestia, ca nu mai am de-a face cu codul muncii de la noi de prin 2004, acu is consultant cica, si am dreptu sa muncesc si sa-mi tin gura :)), daca prindeai angajatul in flagrant de ciordeala, nu puteai sa-l dai afara pana nu era condamnat definitiv, cu toate caile de apel terminate. ceea ce dureazalejer cativa ani la noi. timp in care nu poti sa-l dai afara nici daca-l prinzi furand zilnic.

    • Asta e DOAR TEORETIC (si poate , cateva cazuri izolate) ; in REALITATE hai sa vedem STATISTIC in cate cazuri angajatul si-a abuzat angajatorul si in cate cazuri angajatul a fost el cel abuzat …?! Cred ca raspunsul il stim cu totii: neavand puterea financiara , juridica si timpul necesar , in 9 cazuri din 10 angajatul a fost cel abuzat ! Si asta in conditiile vechiului Cod al muncii , asa-zis partinitor cu angajatul … !!!
      Ce va urma de acum incolo … , va las la libera apreciere… 😈

      PS: Dracule , daca tot era asa un rai pt. angajati , in Romania , de ce a trebuit sa-ti faci un rost pe alte meleaguri ?! Oups , am uitat ca dracilor nu le place … raiul … 😉 Da’ poate te-ntorci acuma , ca viata-n Romanica sau in iad au devenit cam similare …

      • @nostradamus
        nu era deloc teoretic.
        in romania, peste 80% din procesele pe munca is castigate de angajati.
        am avut colega de santier, vopsitorita, care a venit beata muci la munca. si a fost data afara. dupa un an jumate, a castigat procesul, si santieru a trebuit sa o reangajeze, si sa ii dea toti banii pe timpul nelucrat.
        iar codul muncii, fie si teoretic, nu se cheama „codul impotriva patronilor”, asa ca d-aia trebuie sa incerce sa elimine abuzurile din ambele parti.
        iar pe mine astia de la cadavre umane n-au reusit sa ma penalizeze niciodata (au vrut sefii de vreo 2-3 ori sa ma arda), fin’ca stiam codul muncii mai bine ca ei.
        p.s. de ce am plecat? de bine ce-mi mergea pe vremea lu Bombo si a lu Ilici.

      • @dracu:
        Dracule , nu ma „duci”… 😉 oi fi tu „dracu’ gol” da’ nu ma „imbarligi” raspunzand PE LANGA subiect : tu ai spus ca 80% din procese sunt castigate de angajati , iar eu am spus ca peste 80% din angajatii abuzati NICI NU-SI PERMIT sau NU SE PRICEP sau LE ESTE TEAMA sa-si dea angajatorul in judecata !!! Si asta in conditiile vechii legi … !!!
        Faptul ca TU esti o persoana avizata si bataioasa , nu generaliza si la restul angajatilor ; Codul Muncii trebuie sa-l protejeze INCLUSIV pe cel cu „2 clase mai mult ca trenul” , pt. ca un angajat nu trebuie sa fie si „doxa” de drept juridic in domeniul muncii … Codul Muncii are tocmai rolul de A ASIGURA UN ECHILIBRU DE FORTA intre patronat , care are la dispozitie o imensa forta financiara , logistica , juridica si de timp , si bietul angajat care e „singur pe lume” .

        PS: Bombonel , Ilici ????? Dragul meu , tu nu ai mai luat contact cu tara de ani buni ??? 🙄 Dar ce te-a oprit sa revii de doi ani incoace ? Da’ ce te opreste sa vii si acum, cand se va introduce acest nou Cod „echitabil” …?! Ca se va introduce , fara doar si poate …, „cozile de topor” isi vor face „datoria” pana la capat , asta e sigur ! 🙁
        Hai drace ca nu te mai tachinez , sa nu-ti pierzi timpul cu mine , ca mai ai destui pe care tre’ sa-i „intzepi”… 😉

  7. 😉 dacă e mai bun 😉 nu înseamnă automat 😉 că e bun până la capăt 😉
    scripetele ideal se aplică în problemele de fizică, dacă nu adaptezi calculul la realitate se dărâmă şandramaua 😉

  8. Pana cand niciun martolog finantist ,expert in economia de piata -ha!ha!,ce gluma buna-nu va putea explica logic :de ce alimentele ,combustibilul ,serviciile ,de fapt TOTUL costa mai mult intr-o tara cu salar minim de 150 E decat aiurea prin locatii cu 1000E ,pana cand nu voi vedea o multinationala platind salariatul roman la adevarata valoare a productivitatii sale si> DOAR pt. prosti >media pe tara este de 18.ooo roni/ lunar ,deci pana atunci >Multa ,Multa Muie Capitalism Actual ,si ;

    http://www.youtube.com/watch?v=F3vyF7ZDtpo&feature=related

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...