AcasăRabbi zicePot să vă întreb...

Pot să vă întreb ceva?

Mai citeşte cineva presa în format print? Dacă da, vă  întreb mai departe, care sunt ziarele/revistele pe care încă le cumpăraţi de la chioşc şi ce vă face să citiţi acele publicaţii?

Am avut recent o discuţie cu un cunoscut care era ferm convins că singurul motiv pentru care se mai vinde, atât cât se vinde presa scrisă,  în printe, îl reprezintă inserturile: CD-uri, cărţi, etc. Omul puncta clar: se vinde. Deci se vinde, nu se citeşte. Diateza rămâne.

Dincolo de discuţia print/online, ce ziare/reviste citiţi şi de ce? Personal cred că ceea ce atrage spre o publicaţie ori alta este semnătura. Continuăm să citim Gândul, pentru CTP şi Marius Niţu. Citesc Cotidianul pentru Nistorescu. Adevărul… îl citesc… nu, e greşit, nu-l citesc, îl răsfoiesc pentru a mă amuza. Cartianu rămâne cel mai mare umorist român în viaţă, categoria umor involuntar.

V-am întrebat prea multe?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

19 Comments

  1. Revista de rebus „Flacara” …
    E un chiosc in statia 43 de la cap de linie. Se cumpara inserturile, practic. Cand stai in statie, poti vedea frecvent oameni care vin si isi iau cartile, DVD-urile samd si spun „Nu, ziarul nu ma intereseaza” …

  2. Eu una am tabietul de a citi la o cafea mare cu coniac Esquire si Zeppelin (fosta Arhitectura).Esquire pentru ca totusi trebuie sa tii la curent un pic cu frivolitatile, si Esquire mi se pare cea mai spalata revista de genul, si Zeppelin pentru ca pe langa faptul ca trateaza subiecte interesante despre arhitectura, filozofii de organizare spatiala, urbanism si design, are ea insasi un design cu un cap mai sus decat multe reviste straine, ceea ce este un adevarat miracol in Romania. Pentru restul de stiri, un newsletter din care sa citesc doar titlurile articolelor imi este suficient.

  3. ziarele le citesc numai pe net, dar reviste mai cumpar ocazional, atunci cand vreau sa citesc un interviu care m-ar interesa si nu am rabdare pana apare integral pe net

  4. Citesc Mesagerul de Cluj saptamanal local la care am abonament. Nu ma omor dupa presa scrisa pentru ca citesc abia maine ce s-a intamplat azi. De aia prefer online. Abonamentul la Mesagerul il pastrez pentru ca imi place din cand in cand sa tin un ziar in mana si e un ziar fain, stiri locale, editoriale bune.

  5. mie secretara (nu personala) de la firma imi reinnoieste anual abonamentul la Business Magazin, pe care il citesc seara sau dimineata, zacand in vana in apa fierbinte 🙂

    cand nu citesc reviste de business, citesc carti, mostly de dezvoltare personala

  6. cum zicea si carcotasu mai sus…
    de oarece sunt sclav pe plantatie multinationala cu prestare de servicii financiare cu actionari austrieci singurul ziar pe care-l cumpar de 2 ori pe saptamana e zf-ul, depinzand daca-l gasesc la receptie pe numele vreunui director, in rest citesc saptamana in format hartie financial times (daca vrei sa citesti in format electronic trebuie sa te inregistrezi si dupa aia sa platesti), pe care-l furlez de la receptie. de asemenea mai luam the economist / 1 saptamana, costa la oferta 52 lire pe an, deci o lira pe saptamana, dar l-au scumpit si am zis: mi-as p.. in voi de oti! sa-l cititi voi. seara cand ies de la metro iau adevarul de seara

  7. Doar online. Si, fireste, semnatura conteaza.
    Din cate observ in si prin lumea mea, cunoscutul dvs. are dreptate. Inserturile (cam) fac diferenta.
    Domnul Gregoar? Irefutabil si inefabil …

  8. Eu cand am venit prima oara in Norvegia acum vreo 4 luni, am avut impulsul initial de a cumpara niste ziare adevarate. Dar m-am lasat repede de acest obicei deoarece tot nu ajungeam sa le citesc, si nici nu erau prea interesante. Mai este o revista-ziar de cultura pe care am luat-o ceva mai mult timp dar si de ea m-am lasat dupa un timp. Nici in Romania nu mai cumparam ziare de ani buni, nici macar la site-uri de ziare individuale nu ma uitam, mai mult la ziare.ro, si nici la aia in fiecare zi. Din presa internationala eu citesc pe net destul de regulat TheNewYork Times si revista culturala The New Yorker, mai ma uit si pe Guardian din cand in cand sau pe Telegraph, foarte foarte rar si pe Figaro daca-mi mai aduc ei aminte ca exista pe cate un e-mail. Aici in orasul meu norvegian de pe coasta de sud-vest, avem un magazin de ziare in centru care are si presa internationala. De cate ori ma duc in centru trec pe acolo deoarece imi place ideea de a mangaia presa internationala un pic cu mana mea proprie, chiar daca pana la urma nu o cumpar nici pe aia. Despre Times Litterary Supplement am in special sentimente mixte, as vrea si parca n-as vrea sa imi mai cumpar cate unul din timp in timp. Pana la urma, daca ma razbeste o tentatie prea mare de a apuca ceva facut din hartie in mana mea, tot pe NewYork Times Review of Books il iau pana la urma. Dintre Time si Newsweek inclin sa prefer Newsweek, dar mai am si curiozitatea de a citi Time din cand in cand, uneori ma simt cam vinovat catre el ca il prefer pe Newsweek. The Economist incepusem eu sa-l cumpar pentru tata intr-o vreme in mod regulat si pana la urma il citeam si eu. Dar acum am si uitat ca exista, doar blogul lui Blegoo imi aduce uneori aminte de el citand articole interesante de acolo. Sper ca n-am uitat pe cineva important, si mai ales sper ca nu v-am facut sa adormiti plictisiti. Uneori chiar imi vine sa scriu compuneri din astea lungi, poate ca ma ajuta sa nu ma plictisesc de singuratate in Norvegia.

  9. De când cu Goagălu’ ăsta subversiv şcoala a cacarisit-o, presa a cacarisit-o, e o cufureală generală. Io zic să fie arestat şi băgat în celulă cu Rasdaq, ‘rar mama lor de bagabonţi.

  10. Io citesc mica publicitate de la Sibiu 100% (rar şi articolele)pentru simplul motiv că-i gratuit şi că-l găsesc săptămînal în cutia poştală, ori că vreau, ori că nu vreau. De cumpărat, cumpăr Rebus Maxim şi cînd găsesc Flacăra Rebus pentru careurile de definiţii. Prefer Rebus Maxim că dezlegările îs cu Î din I. Alea (de definiţii) din Flacăra îs mai „tari”, da’ dezlegările (majoritatea) îs cu Î din A 🙁 plus că o găseşti cam greu.
    Ziare… îmi ajung alea de pe net. Rar de tot cînd mai apar cu cîte o carte „bună” (aş fi cumpărat „?” pentru Jules Verne, da’ le am pe aproape toate de pe vremuri – coperţile îs cam scorojite) sau vreo „muzică”. I-am ratat pe „TAXIşti 🙁
    Banzai!
    PîSîu. De-ar fi după mine… Da’ nu-i! Poate îi dă prin cap lu’ nenea Ciutacu să scoată JN cu supliment din clasicii SF-ului ( Asimov, Clarke, Herbert, Lem, Strugaţki…) Mi-aş face abonament (cu supliment pentru nevastă) , numa’ că JN are tiraj destul… aşa că slabă nădejde!

  11. ma pasioneaza sportul si inca din primii bani avuti de pe urma alocatiei am inceput sa cumpar ziare pentru a ma informa : Evenimentul Zilei, Gazeta din sport si diverse reviste cum ar fi Terra, Geo sau National Geografic… Cam atat, intr-adevar buna remarca sau articolul potrivit carora ziarele se vand nu se citesc insa toate acestea pornesc in principal de la evolutia pe care a avut-o internetul in ultimii patru-cinci ani… Practic acest siretlic este singurul care le mentin pe linia de plutire, insa ramane de vazut pentru cat timp si in ce masura isi permit sa continue aceasta munca intr-un mediu tot mai greu de suportat…

  12. Da, eu citesc in format print, dar ziare si reviste mai putin, nu prea merita sa dai banii pe ele. In schimb cartile le prefer de hartie, e mult mai placut sa citesti astfel o carte si ori de cate ori imi permite bugetul imi cumpar carti. Chiar daca pretul este mult mai mare decat al ziarelor, nu mi se pare ca arunc 20-30 lei pe fereastra, sentiment pe care l-as incerca daca as da 1 leu pe un „ziar” plin cu asistente tv dezbracate.

  13. Mie imi place sa rasfoiesc revistele de specialitate stind pe buda. As suferi cumplit daca nu ar mai aparea in print.
    Sint abonat la destul de multe: ACM Communications, Linux Journal, IEEE Spectrum, etc.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...