AcasăRabbi ziceChiar se mai întâmplă

Chiar se mai întâmplă

De regulă nu conduc ca bezmeticul. Nici măcar când mă grăbesc. Astăzi mi s-a întâmplat ca, din neatenţie, la schimbarea benzii, să tai faţa unui 4×4 cât casa. Omul mi-a atras atenţia cu un claxon scurt. Uitasem să semnalizez, iar scuza că, prin Bucureşti, oricum semnalizarea e facultativă, nu-mi foloseşte. Am ridicat mâna, spăşit, ca Bumbescu după o intrare prin alunecare. La primul semafor omul schimbase şi el banda şi s-a aşezat în dreapta mea. A deschis fereastra şi a dat să zică ceva. Aveam fitilul deja aprins aşa că am deschis la rândul meu fereastra, pe partea lui. Eram deja montat, gata de obişnuitul schimb de referinţe genealogice şi invitaţii la politeţuri orale. Ce-a urmat poate suna incredibil, dar exact aşa s-a întâmplat. Mai întâi, pe un ton cumpănit, am întrebat:

– Da?

– Aţi uitat să semnalizaţi la schimbarea benzii. Trebuia să vă şi asiguraţi, nu?

Avea o vârstă greu de determinat. Oriunde între 50 şi 60 de ani. Iar tonul era mai mult decât civilizat. Şi culmea, avea dreptate.

– Aveţi dreptate – i-am răspuns în singurul mod potrivit acelei situaţii. Sunt puţin distras astăzi.

– Da… a venit primăvara… – a rostit omul cu voce aproape prietenoasă.

Am privit împrejur. Soarele rânjea pe ditamai cerul. Şi oraşul respira, într-adevăr, un aer de primăvară. A venit primăvara…

– A venit primăvara – am răspuns aproape fără să-mi dau seama.

– E verde. O zi bună! mi-a mai atras omul atenţia. La fel mi-a atras atenţia un alt jipan, aflat în spatele meu, claxonând insistent. N-am ştiu dacă să-l anunţ şi pe el că a venit primăvara sau să-i povestesc despre fanteziile pe care le am cu maică-sa. Am pornit şi atât. Şi am lăsat fereastra deschisă. Şi zâmbesc. E o zi frumoasă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

22 Comments

  1. Fix din cauza primaverii, ieri, am dat de bunavoie dar silit de imprejurari ,organul meu reproducator spre folosinta neamului sau, unui tulcean care era sa ma faca afis.

  2. Rabbi, poţi să faci un semn în calendar a sărbătoare! Că aşa cineva (ceva) în Bucureşti NU SE ÎNTÎMPLĂ. Acuma zic şi io, ca ardeleanu’ ce mă aflu, la vederea girafei 😀
    Poate că chiar „vine primăvara” …
    Banzai!

  3. Singurul motiv pentru care nu ai fost injurat, scuipat, etc. este ca domnul avea o varsta care nu ii permitea un astfel de comportament, daca era un pustan cu bani de la tacsu si cu masina luata tot pe banii lu tacsu’ , aveai frigideru plin

  4. […] Asa ca leapsa e simpla: ne ajutati sa salvam Parcul Custozza? Sunteti voci importante in online si va cerem un mic ajutor: vorbiti despre ce se intampla la Alba Iulia si dati mai departe. Ne ajuta foarte mult ca lumea sa afle ce se intampla si sa punem astfel presiune pe autoritati. Leapsa merge la: Maka, Petreanu, Lilick, Chinezu, Marieta, Umbrela Verde, Piticu, Reporter Virtual, Adrian Ciubotaru, Andrei Crivat, Moshe&Mordechai, […]

  5. Nu stiu daca atzi observat, insa in ultimul timp s-a petrecut ceva in Bucuresti: se conduce altfel, sint din ce in ce mai multe situatii in care politetea si priceperea primeaza in fata mirlaniei.

    Lucrurile se schimba incet-incet, stimabililor. Si atunci stau si ma intreb: cind vom deveni o Elvetie a volanului, care vor mai fi motivele de circoteala? Nu va fierbe mustul in noi precum zeama cea bezmetica, pen’ ca nu vom mai avea motive de shukar?

    Of Doamne care nu existi. Da Doamne sa nu ne transformam intr-o Elvetie a volanului, caci multa lume va face icter de prea mult resentiment carele nu mai are motiv sa dea pe-afara

    :rofl: 🙂 :p

  6. Uneori e suficient să zică unul „mulţumesc!” când tu erai pregătit să fii tratat cu indiferenţă şi înfloresc cireşii japonezi.
    Când lumea din jur reacţioneză normal, avem senzaţia, per secundă, că trăim normal. Noroc că vine următorul semafor unde un concitadin ne trezeşte din reverie.
    Normalul o să vină abia atunci când nu ţi se mai arată degetul trei în semn de salut. Când nu vi mai fi pregătit sufleteşte de salututl ăsta.
    La cum decurg lucrurile, normalul e departe.

  7. Contează mult și cuvintele cu care se ambalează o poveste!
    O întâmplare obișnuită, aici devine o poveste emoționantă la sfârșitul căreia cititorul exclamă: A venit primăvara!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...