Campionul

Am ştiut mereu că avem un preşedinte tare talentat la nesimţire. Nimeni nu a contestat asta, aşa că nu înţeleg de ce simte el nevoia să ne demonstreze mereu că e cel mai talentat. Îl credem.

Ieri, omul a avut o vorbită cu nişte potenţiali investitori. Adică ăia erau potenţiali investitori tot aşa cum şi Dinamo e o potenţială câştigătoare a Ligii campionilor. Bine, e o diferenţă, că arabii pot, da’ nu-s interesaţi, pe când dinamoviştii mei sunt tare interesaţi, da’ nema putirinţă. Să revenim totuşi la Bercea Regionalu.

„Un domeniu poate de interes major privind la ceea ce România are – munte, mare, deal – este turismul. Avem o infrastructură de turism depăşită care trebuie modernizată şi avem un potenţial pentru dezvoltarea infrastructurii de turism excepţională. Dacă vreodată veţi vrea să vedeţi cu adevărat România, să nu mergeţi pe şosele. Vă recomand un elicopter. Sunt un om care a circulat în ţară pe şosele foarte mult, dar niciodată nu am descoperit România cum am descoperit-o din elicopter. De când sunt preşedinte, circul des şi cu elicopterul.”

V-am zis că are stofă de campion la nesimţire? E un Shakespeare al nesimţirii, un Einstein al tupeului, un fel de Serghei Bubka al obrazului gros. Bercea Regionalu reuşeşte să-şi îndeplinească simultan ambele obiective:

a) să găsească parteneri de afaceri pentru Cocoş, Udrea şi gaşca;

b) să îşi facă ţara de rahat.

Grija lui pentru turism e înduioşătoare. S-a reţinut? Deci România trebuie privită aşa mai de la distanţă. Din elicopter. Că drumurile sunt ferfeniţă, să trăiască dom’ Căşuneanu şi prietenii lui! Săracu’ Bercea Regionalu cum se chinuie el să convingă investitorii în ciuda halului în care se află ţara după ce a fost condusă aproape 7 ani de el; după ce a fost el de vreo 5 ori ministru al transporturilor.

Bre, dar ştiţi ce mişto de vede România din cosmos?

Şi curg apele minerale pe marginea drumului… Mai ales când plouă. Vin apele minerale şi iau casele oamenilor cu totul. Trebuie, la chestia asta, să notăm cu surpriză interesul lui pentru apa minerală; probabil aşa îşi prepară el whiskey and soda, cu apă de pe marginea drumului.

Mi-ar fi plăcut să văd un preşedinte care se întâlneşte cu investitorii români. Şi care le spune ce a făcut şi ce îşi propune să facă, el şi gaşca lui, pentru ca România să fie plăcută privirii şi la mersul pe jos. Şi dacă mi-ar fi plăcut, ce?

După ce s-a tot întâlnit cu alegătorii în Piaţa Universităţii ( el a trecut pe acolo, dar nu era nimeni), după ce a revizuit Constituţia conform referendumului de el convocat, după ce a luptat cu hoţia din casa din Mihăileanu, după ce a combătut nepotismul prin intermediul ebăi, de la Burxelles, după ce… etc. etc. acum nu-i mai place România decât văzută din elicopter. Într-o vreme îi plăcea văzută de pe vapor şi a prăduit flota. Acum… mă tem pentru Tarom.

Până una alta îi urez succesuri şi când i-o fi sete să vină pe aici, pe la blocul meu, că e o sursă de apă minerală, lângă trotuar. O mai mineralizează nea Stere şi nea Mătreaţă când se fac pulbere şi le e lene să mai caute budă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

19 Comments

  1. Celor care se „hranesc” cu supararea celor din jur li se mai spune vampiri energetici. Acestia provoaca cearta si suparare pentru a „fura” bioenergie.

  2. Abia astept sa-mi vizitez tara cu elicopterul! E mult mai avantajos: pot sa-l cumpar din orice magazin, e ieftin, zboara pe baterii 777 si este f usor de pilotat.
    Dar desi are atatea avantaje, tind sa cred ca domnu’ sef de stat degeaba, prin fraza „Vă recomand UN elicopter”, s-a referit la momentul cand ne vom plimba TOTI cu el, in aceeasi zi si in acelasi timp. Ca in bancurile cu somalezii si cabina telefonica.

  3. Orice alt popor cu demnitate și cu sânge în instalație l-ar fi legat de mult de două cămile cu direcții de deplasare diametral opuse. Noi merităm tot ce ni se întâmplă, pentru că ne-am condamnat prin pasivitatea noastră când l-am lăsat să câștige al doilea mandat, și păcătuim tot prin pasivitate și acum, când îl lăsăm să-și bată joc de noi și de viitorul copiilor noștri. Aici este dureroasa noastră lipsă de responsabilitate: lăsăm niște javre să-și bată joc și să anuleze practic viitorul copiilor noștri în această țară. Să ne fie rușine!

  4. Nu ma mai mira nimic. Toti cretinoizii si analfabetii ajung sa spuna numai prostii, cred ca se afla sub influenta alcoolului. Sa poti spune asemenea ineptii trebuie sa fii astfel:
    1. – Ori foarte, foarte, foarte prost, sa bubui de prost ce esti (vorba lui Mircea Badea), ia eu il cred in stare pe Profesor de atata prostie,
    2.– sa te doara exact in varful pupei de popor, de cei care te contesta si care te vor mort(eu aici ma includ), sa fii atat de indiferent si de smecher incat sa nu te intereseze ca mor de foame mii de oameni. Sa te pisi pe justitie, pe constitutie, pe Ala Mic, pe Buldog si sa le dai cu jet tuturor astfel incat Nuti Salvamara Biciclistă sa isi faca jocurile.
    Ma gandeam sa cer consultanta unei doamne/domnisoare, despre cum iti poti lua o casa cu 1 milion de euro cash, cand eu am un salariu de cacat in judetul prahova.

  5. sa discute cu investitorii romani ? care investitori, cand dl florin pogonaru – ditamai presedintele asociatiei oamenilor de afaceri – eludeaza legile si regulamentele bursiere, iar ceilalti afaceristi nu stiu nici ei cum sa sifoneze si sa evazioneze mai multi bani din societatile lor

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...