Turişti, vizitaţi România. Cu sau fără elicopter!

on

|

views

and

comments

EXPLORE ZĂ CHIRŢĂIEŞTI GARDĂN

Atunci când vorbim despre turism, inevitabil, vorbim despre Pleşcoi. Tonul pe care vorbim şi lexicul uzitat nu ne face, însă, nicio cinste. Nu este neapărat nevoie să ştii cine e preşedintele Norvegiei pentru a înţelege că turismul poate fi unul dintre motoarele dezvoltării. Iar pentru acest motor, turismul rural este un fel de chiulasă.

Tocmai în ideea de a încuraja turismul autohton, am hotărât, pe persoană fizică, să contribui la promovarea turismului autohton. Cum spune o zicătoare nepopulară: fie Bulgaria cât de ieftină, noi arătăm mai bine din elicopter. Plictisit de Valea Prahovei, de bleumarinul de Voroneţ şi de Bruckenthal, am ales, pentru articolul de azi, o destinaţie mai puţin cunoscută, dar cu un excepţional potenţial. Daţi-mi voie, deci, să vă prezint:

Comuna Chirţăieştii de Câmpie

Localizare: Comuna Chirţăieştii de Câmpie( C.C.) se află în judeţul Ialomiţă, învecinându-se cu localităţile Chirţăieştii de Câmp şi Chirţăieştii de Şes.

În C.C. se poate ajunge foarte uşor cu trenul ( halta Ţigăneşti şi apoi cu şareta lui nea Cosinus); cu autoturismul pe drumul naţional şi apoi, urmând drumul cu gropi, pe drumul judeţean până la Chirţăieştii de Şes, după care, prin spatele fostului IAS, pe câmp, pe cărare. În C.C. se poate ajunge şi cu avionul, dacă are loc un accident nefericit. În fine, C.C. poate fi, de asemenea, admirată şi din elicopter.

Populaţia: C.C. are o populaţie de circa 1200 de locuitori din care : 132 în Italia, 141 în Spania, 12 în Germania, 11 în Marea Britanie, 18 la Bucureşti, 1 în Noua Zeelandă şi 2 în Făurei.

Scurtă descriere: Comuna Chirţăieşti este o aşezare cu oameni simpli, dar gospodari, celebră în întreaga lume prin scrumierele din şină de cale ferată, fabricate aici. De altfel grija pentru mediu este lucrul care face din Chirţăieşti o localitate cu totul aparte, majoritatea locuitorilor săi fiind implicată în diverse activităţi de reciclare a metalelor, fie ele fier, cupru sau aluminiu.

Tot ca o dovadă a preocupării deosebite pentru problemele mediului, de 12 ani, domnul Honorius Belivacă, primarul localităţii face demersuri insistente, pe lângă autorităţile centrale, pentru declararea terenurilor agricole de pe raza comunei ca Rezervaţia Biosferei Chirţăieştii de Câmpie. Pe aceste terenuri, de jur împrejurul localităţii, prosperă o bogată şi variată vegetaţie, denumită empiric de către localnici „buruiană”, precum şi o variată faună, din care amintim: ciori, şoareci de câmpie, câini din specia maidanezus ruralis, etc.

Comuna este străbătută de apele pârâului numit, cu drag, de către localnici Hiroshima. Hiroshima curge chiar pe marginea drumului, apele sale roşiatice inspirând nenumărate opere literare, dintre care amintim nemuritoarele versuri ale marelui poet chirţăian Ilarie Nicovală:

Hiroşima, râu de şes

ne inundă foarte des

apa sa cea minerală

are multă umezeală

peturi şi-alte ambalaje

plastice, dar şi placaje…

Actualmente, maestru Nicovală trăieşte şi creează în diaspora, în Spania.

Cazare: deşi nu are dezvoltată  o infrastructură turistică, în localitate ne-existând hoteluri, moteluri, camping-uri sau pensiuni, posibilităţile de cazare, în C.C. sunt nenumărate, locuitorii fiind extrem de primitori. Contra unor sume modice, turiştii pot găsi cazare chiar în casele localnicilor, în camere dotate cu televizor şi OTV, cu acces la fântână şi dependinţele din fundul curţii.

Masa: Dacă vă aflaţi în C.C. trebuie să încercaţi specialităţile locale. Şi unde altundeva puteţi gusta cel mai bine din bunătăţile locului, dacă nu la restaurantul „Elodia”, aflat chiar lângă primărie. Aici, maestrul bucătar Iordache Ţulache, care este şi patronul restaurantului vă aşteaptă cu un meniu bogat, în care preparatele specifice locului abundă. Puteţi încerca tradiţionala ciorbă de lobodă cu vegeta, puiul la cuptor în folie Knorr sau delicioasele clătite cu Mars. Şi dacă tot va aflaţi acolo nu rataţi minunata ţuică de dude, produsă în casă.

Obiective turistice:

Şcoala de fete nr. 3

De fapt e singura şcoală din comună şi e mixtă. A fost redenumită „Şcoala de fete nr. 3” acum şase ani, printr-o hotărâre a consilului local, tocmai pentru a suna mai ofertant din punct de vedere turistic. Atunci când vizitaţi Şcoala de fete nr.3, nu uitaţi să faceţi o vizită şi la magazia de lemne. Unde nu veţi găsi niciun lemn, dar puteţi admita un vechi motor de locomotivă confiscat de şeful de post de la unul dintre ecologiştii comunei.

În timpul vizitei puteţi, de asemenea, să vă oferiţi un moment de reculegere în clasa ( de altfel, singura clasă a şcolii) unde a învăţat maestrul Ilarie Nicovală.  Despre anii petrecuţi aici, marele poet scria:

Îmi amintesc de la şcoală

De-nvăţătoarea matoală,

Că-n afară de materii

În şcoală era bacterii.

Minunat!

Primăria

Clădirea primăriei, renovată şi reamenajată cu fonduri europene, în 2009, reprezintă o bijuterie arhitectonică, o adevărată capodoperă a stilului termopan. Zugrăvită în tonuri calde, portocalii, clădirea îşi întâmpină vizitatorii cu steagurile UE, NATO, dar şi cu un mic steguleţ tricolor. În holul primăriei este amenajată o mică expoziţie foto, cu imagini de la vizitele primarului în Osaka, localitate niponă cu care chirţăieni doresc să se înfrăţească.

În fine, la intrarea în biroul primarului, pe perete, iubitorii de artă se pot bucura de o compoziţie grafică în care este ilustat planul de introducere a canalizării, apei curente şi de asfaltare a drumului din faţa primăriei, până în 2025.

Muzeul Cuceririi Spaţiului

Aţi putea crede că un astfel de muzeu nu îşi poate avea locul într-o localitate precum Chirţăieştii, dar greşiţi. Muzeul este amenajat în beciul lui nea Petrică Colivă şi numără printre exponate: poze din armată cu nea Petrică; fotografii cu nea Petrică, tanti Rodica ( soţia sa) , Simion Acordeon (un vecin), primarul Belivacă şi şeful de post, domnul Mitică Răpuneanu, de la mitingul împotriva celor 322, din 2007, care avusese loc chiar în curte la nea Petrică. Tot printre exponate mai puteţi admira câteva fotografii cu Izabela Graţiela- fiica lui nea Petrică şi a doamnei Rodica, muzicuţa la care cânta nea Petrică pe când era cavaler, carnetul de tractorist al lui nea Petrică, nişte fotografii cu preşedinţi americani, vedete de cinema şi fotbalişti, dar şi poza făcută de nea Petrică în 1990, pe când se afla în delegaţie la Bucureşti. Iar această poză este un document istoric de o inestimabilă valoare. Pentru că în această poză nea Petrică s-a fotografiat cu Dumitru Prunariu. Şi astfel s-a născut şi ideea de a ctitori acest original muzeu al cuceririi spaţiului.

_____

Chiar dacă în localitate nu aveţi acces la internet, în schimb nu funcţionează nici telefonia celulară. Dar odată ajunşi acasă puteţi accesa pagina de web a primăriei Chirţăieşti, unde veţi putea citi, în mai multe limbi de circulaţie internaţională: în construcţie.

Sper că articolul de faţă vă va convinge că ţara noastră are foarte multe de oferit turiştilor care îşi doresc să o privească din elicopter.

Facebook Comments

Share this
Tags

Must-read

Democrația americană?

Microbismul nostru politic e mereu în căutare de noi teritorii de manifestare. Conform unei vechi și robuste tradiții, chibițul politic nu trebuie să știe,...

Nea Stere și Duracelu

Nea Stere are un discipol. Precum Socrate odinioară. Am putea socoti chiar că banca din fața blocului a devenit un fel de Păltiniș. Astfel,...

Nea Stere și războiul

O reîntâlnire cu nea Stere e un eveniment. Comparabil cu transportul dus-întors pe ruta București -Kiev a unei stive de cherestea. Pentru cei care nu-l...

Recent articles

More like this

13 Comments

  1. Am mai zis şi ieri: om „nebun”! 😆
    Da’ şi io, că tot m-oi duce pînă acolo să constat! O să sun la biroul “Frunze şi alte chestii” să mă interesez că cum ajung acolo.
    Banzai!

  2. @Rabi
    Cred ca este o confuzie – biroul se numeste ‘Frunze fara chestii’ (fost ‘frunze peste chestii’) ! 🙂
    Pentru dilimacii care nu iau seama la spusele celui mai javrait presedinte – ce-i aia ‘cum sa ajung acolo’ ? N-auzit-ati, bre, ca este cel mai bine sa folositi elicopterul ? 😀

  3. La cât mi-am vizitat, în lung şi-n lat, judeţul natal, recunosc ruşinat, cu capul plecat, că în acest punct turistic „de vis” nu am ajuns. De mâine voi face demersuri serioase ca la vară să nu ratez un sejur cu prietenii la Chirţăieşti. Sper să mai prind locuri! 😀

    • Daca nu ti-ai facut deja rezervare – adio ! Numai dupa criza … 😀
      La ce mama dracu’ s-o fi inventat early booking-ul daca nu ca sa te bucuri de placerile Chirtaiestilor ? 😀

  4. Ce frumos e la noi, mânca-ţi-aş!
    Asta îmi aduce aminte de un alt episod Bubu şi Vasile (vezi o primă istorisire pe blogul meu): erau pe baltă, la peşte, printr-o comună de pe lângă downtown Piteşti. Şi ie-te-aşa, de ici-şa, apar lângă ei doi localnici, politicoşi, care îi întreabă ce fac pe-aici-şa. -Uite, dădeam la un crap. – Nu veniţi diseară la discotecă? – Ba da (juma de gură…) – Păi veniţi, tu-vă muma-n cur, să vedeţi ce bătaia dracu vă luaţi!
    Trăiască poporul român hospitalier!

  5. A propos de turism in general, spitalul meu are legaturi „fratesti” cu 2 scoli de medicina din Ungaria, Semmelweiss di Budapesta, si Scoala din Pecz. Saptamana viitoare ne vin studentii de anul 6 de acolo in vizita si noi vom fi gazdele lor. Cu ocazia asta eu am inceput sa fac propaganda la mine la spital sa ne inffratim si cu niste scoli din Romania, Bucurestiul, Ardealul, si BAnatul, si le-ma dat linkuri pe e-mail de la toate, plus pagini wikipedia despre cine este cel care da numele scolii respective, Davila, Babes, Bolyai, Hatieganu, plus pagina orasului respectiv. La sfarsit ca sa-i distrez le-am dat si Uncyclopedia despre Romania (desi e cam jignitoare). Pe urma m-ma simtit cam vinovat ca nu le-am dat si Moldova, dar pe de o parte nu prea am eu o pinie as de extraordinara despre scoala respectiva, desi orasul e misto de tot, puteam sa le zic despre Eminescu,etc, dar ma gandeam sa nu-i confuzez si cu Moldova/Republica Moldova, ca abia am reusit sa-i invat ca Transilvania nu e o tara independenta (ca toti colegii cetateni unguri de aic care au facut cumva facultatea in Romania zic ca ei vin din si au studiat in Transilvania). Le-am dat si link separat despre Transilvania. Despre Targu Mures nu am zis iar nimic desi e o scoala misto si au si centru super de chirurgie C-V pediatrica, dar e totusi, mi se pare o scoala mai noua si nici nu poarta numele cuiva misto, ii zice doar generic „universitate”. Despre constanta sau Craiova, (desi sunt orase misto, inclusiv primarii lor mi se par personaje posibil interesante de studiat, mai ales pentru un departament de psihiatrie), cred ca scolile sunt prea noi ca sa ne facem inca o parere inca.

    Eu nu ma las pana nu aduc Timisoara aici in Norvegia, ca tot suntem din sud-vest toti deci poate ca ne potrivim, cine stie ? Poate deschidem si noi un bar numit „Banatul” ! (mai ales ca eu am experienta la lucrurile astea, Timisoara trebuie numai sa vina cu capitalul in mana, ca tot imi plac mie cartile cu coperti rosii, poate stie cineva despre ce vorbesc, ca n-am chef sa va explic despre amintirile aste personale la toti in public.)

    Dar din toate scolile de mai sus , desi eu am absolvit la Davila (pe care il admir), tot Babes-Bolyai sunt cei mai tari, dupa parerea mea, si ca scoala, si ca personaje istorice, plus ca orasul are si departament de lb. norvegiana la universitatea din Cluj, drept care le-am dat link si la publicatiile liderei dept. de lingvistica norvegiana respectiv.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.