AcasăCamera de gardaNu e chiar un...

Nu e chiar un sondaj

M-am documentat. Un uber-specialist în televiziune, rating şi culoarea oului de raţă, mi-a explicat. Madam Tatoiu e nelipsită în studiouri pentru că face audienţă. Cică are un lipici la populaţie de-a dreptul elodian. Eu nu-s aşa de uber-specialist, da’ parcă … parcă… parcă… zău, hai dă-o dracu’! Chiar aşa? Că eu cum văd făptura, cum schimb canalul. Ba îmi vine să-l şterg cu târnăcopul din memoria televizorului. O fi ea specialistă în politică, iri şi moni, cutremure, astrologie, ghiveci de post şi pixeli, da’ zău am îndoieli că e ea ţuţuroiul audienţei. Da’ naiba ştie? Nu strică să întreb. Personal cred că prezenţa ei prin garsonierele tv are de a face cu o prematură, tembelă şi inutilă promovare a imaginii, cu bătaie electorală. Da’ ce mă pricep eu? Eu zic să întreb. Şi întreb:

pe bune, care dintre voi schimbă canalul când o vede pe tatoaică? Şi cine stă lipit de televizor ca falimentul de Boc, atunci când aude glas de Tatoiu din difuzor?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

36 Comments

  1. Am şi eu reflexul de a schimba canalul cînd o văd, dar credeam că e vina mea, că nu înţeleg eu cum e cu ratingul. Noroc că l-am întrebat pe un realizator de tocşoaie de ce o tot invită şi mi-a spus că, pur şi simplu, pentru că e disponibilă oricînd, în orice zi, la orice oră. Deci, cînd un invitat le trage clapa, ţîrrr la madam Ţaţoiu şi ea vine şi prestează. Că o fi avînd şi niscaiva intenţii electorale, e posibil. Dar nu văd cine ar vota-o.

  2. Dacă am avut o zi excepţional de proastă, nu schimb. O las să mă enerveze, să-mi ducă răul zilei până la capăt. În mod ciudat, după aia mi se pare că ziua mea n-a fost chiar atât de cumplită. Mai merge una.

  3. Vai, cât ma bucur iar că n-am televizor… ce liniște e… (că la radio vaca nu apare, nu i se vede chipul angelic 😀 )
    Pe vremea când aveam televizor, dacă nu găseam telecomanda, smulgeam cablul de antenă din tv numai să nu o aud/văd…..
    Tatoiu e un fel de combinatie între Godzilla, Fredy Kruger și Chuky’s Bride…

  4. Eu nu schimb canalul când o văd pe Tatoiu cu condiţia să mai fie şi un Athanasiu sau Bogdan Teodorescu pe acolo. Sau măcar Schnecker. Chiar şi un Ciuvică merge. Cred că sondorii ăia de la televiziuni se înşeală în legătură cu cine face de fapt audienţa.

  5. Daca n-ar chema-o Tatoiu, ar chema-o altminteri. Chiar si societatea manelizata si tabloidizata are nevoie de icoanele ei. Nu s-a nascocit inca una fara zei, semizei, titani si nimfe.

    Legat de problema masurarii audientei, ca si a oricaror alte cercetari sociologice cu pretentii de reprezentativitate, cunoscand pe faptuitori si metodele lor, nu am decat o vorba sa mai spun: apa de ploaie!

    Dar tot Olimpul ala are nevoie si de niste preoti, nu? Daca se poate, de unii corupti si bolnavi de toate cele lumesti..

  6. Saptamana trecuta cand madama era in direct la Realitatea, schimband programul, sotul meu ca el era la televizor, pe Antena 2 iar ea. Se cam contrazicea la Realitatea cu un invitat. Nu am vazut mult, decat secventa cand ea nu avea dreptate! Da chiar nu mai pleaca in Americuta?

  7. Rabi!
    Te rog eu, organizeaza un concurs cu premii pentru televizomanii masochisti. Cine castiga, s-o pupe pe madama Tatoiu pe gura, la o ora de maxima audienta si in direct. Ar fi tare!!!

  8. Sunt sigur ca tu si cititorii tai schimbai canalul si cand dadeati de Elodia, asa ca nu cred ca ai nimerit locul unde sa faci un sondaj cat de cat adevarat.
    Totusi la Elodia se uitau o gramada de gura casca si tot di aia se recruteaza si privitorii la Tatoiu. Desi trebuie sa recunosti ca, spre deosebire de Elodia, madam Tatoiu genereaza o anume cantitate de umor (mai mult involuntar, dar umor)

  9. Bre, io cred ca astia nu-s asa de priceputi la sondarea pietei, ratingului, etc. din simplul motiv ca niciodata, nici macar o singura data nu este invitata singura in vreo emisiune! Asa ca eu cred ca tre’ sa mai caute motivul, ca pare nu l-au gasit inca. Eu schimb sau nu canalul nu in functie de cucoana ci de cine sunt restul invitatilor din emisiunea respectiva. De obicei, schimb de pe Irealitatea aproape instant, indiferent de invitati.

  10. Atatia sustinatori de-ai madamei Tzatzoiu …
    Atat de mult imi place si mie, incat schimb postul instantaneu . Animal Planet e mult mai instructiv 🙂
    PS. Oare decolteurile generoase, lipsa manecilor la bluze, bijuteriile superdimensionate sunt cele care fac rating?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...