AcasăPtiuReclame de căcat

Reclame de căcat

Experienţa, cravata de pionier, planul cincinal, DDTV, toate m-au învăţat că reclamele sunt făcute cu scopul de a mă scoate din sărite. Şi cele mai multe reuşesc asta din plin.  Dai peste câte o reclamă la nu ştiu ce haleală, în care unul e aşa de bucuros la maţe de ce clefăie el acolo, încât devine o jigodie cu toţi cei din jur. Într-o astfel de reclamă, unul  îşi aruncă nevasta pe geam, ca să crape singur la haleala aia grozavă. În alta, după ce ia bulache o îmbucătură de crăpelniţă, îi dă brânci gagicii de lângă el, să nu cumva să pună şi ea buza pe chifteaua lui. Şi multe altele asemenea. Evident, ăl de-şi laudă marfa cam ştie cui se adresează şi câte parale fac ăştia, aşa că reclama e construită pe chipul şi asemănarea consumăreţului. Cum eu nu mă regăsesc în rahaturile alea de oameni din reclame, mă cac în produsele lor şi le fac anti-reclamă la greu. Nu că ar conta.

Acum, mai recent, mă seacă două astfel de spoturi. Una cu fosta mare gimnastă româncă, Nadia Comăneci, actualmente tută americancă. Reclama aia cretină, în care Nadia ne arată cum ajunge puradelul ei să se cocoaţe pe scaun pentru că bagă în metabolism o mizerie de margarină, plină de tabelul lui Mendeleev. Hai, pe bune, Nadia? Cu aia îţi îndopi tu copilul? Parcă prin hamburgărie protecţia copilului funcţiona mai eficient! La reclama asta bonusul e dicţia extraordinară a fostei mari gimnaste. Şi mă opresc aici, că încă n-am uitat de Montreal.

O altă specie de lăudăroşi sunt producătorii de telefoane mobile. Cum eu sunt mai greu de cap şi nu pricep de ce dacă unii au scos o prostie, musai ca eu s-o cumpăr, din nou, nu eu sunt vizat. Poate doar, cum spuneam, cât să mă enerveze. Bun, deci în reclamele ăstora, se umblă cu lauda că telefoanele lor sunt gata dotate cu nu-ş ce minunăţie de „acces la reţelele de socializare”. Tadaaa!

Recapitulăm:

– nu eşti acasă, deci nu ai acces la calculator aşa că vine telefonul dotat cu chestii să te ajute.

– dacă nu eşti acasă, e de presupus că eşti în lume, la băut, la muncă, la futut, la furat, la un viol.

– dacă eşti în lume, nu e normal, în pizda mă-sii, să socializezi acolo, cu victima violului, cu paznicul de noapte, cu ăia cu care te matoleşti sau cu şeful de tren?

Deci, cam cât de rahat trebuie să fie viaţa ta ca să ai nevoie ca şi aflat în societate să socializezi tot pe net, bengănind cu deştu-n telefon,  cu o identitate fictivă, că acolo eşti şi tu arhitect, vameş, patron sau mai ştiu eu ce ciumete ţi-ai dorit să fii şi n-ai ajuns, da’ măcar pe net te dai şi tu sculă? Dacă ai ajuns în halul ăsta, nu e clar, în pula mea, că nu socializarea e problema ta, ci externarea prematură?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. Partea misto e ca nascatorii de reclame mizeaza pe materialul pe care il au din plin la dispozitie: prostia umana.

    Si castiga! Bani! Multi!

    Si pe cat e de misto, pe atat e si de dureros. Din pacate, de prostie se moare greu de tot, chiar si daca metastazeaza. In plus, cu cat boala asta e mai profunda si mai cronica, cu atat este mai fertila. Si puiaza.

  2. Da’ de asta ce zici?
    Mama te-a ajutat să deschizi ochii asupra lumii!
    A venit vremea…… Internet pentru mama, Clicknet! De la 1,1 Euro. 😯

  3. Multumesc, multumesc, inseamna ca nu sunt singura careia ii vine sa se urce pe pereti atunci cand o vede pe Nadia laudand margarina facatoare de minuni pentru micul ei odor.

  4. Intr-o alta parte a orasului, niste copywriteri dintr-o agentie afiliata la o multinationala, jubileaza orgasmic pentru ca au fatat niste opere. Cele doua aspecte: apartenenta la o industrie cool, cu accent pe afilierea la multinationala, si posibilitatea de a fata „opere” care se vad la televizor le fundamenteaza hipstereala.

  5. Eu cred că parvenitul mioritic, cocalarul de Dorobanţi şi alte asemenea subspecii îşi cumpără căcaturi d’astea de fiţe ca să se dea mare, nu pentru că i-ar folosi. Dacă nu butonează la telefonul cu internet când iese din viloiul cât gara, sau dacă nu se dă cu Merţanul prin gropile lendovcioisiene, înseamnă că a trăit degeaba.
    Cât despre reclamele pentru mizerii alimentare pline de E-uri, prezentate drept bunătăţi pentru copii, suntem de-a dreptul criminali. Interzicem publicitatea pentru produsele nocive destinate adulţilor – ţigări, băuturi alcoolice, dar îndemnăm părinţii să-şi îndoape odraslele cu margarine, salamuri săseşti, băuturi carbogazoase cu chimicale şi fel de fel de alte asemenea otrăvuri. Iar asta nu se întâmplă doar la noi, ci în toată „lumea civilizată”.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...