Experienţa, cravata de pionier, planul cincinal, DDTV, toate m-au învăţat că reclamele sunt făcute cu scopul de a mă scoate din sărite. Şi cele mai multe reuşesc asta din plin. Dai peste câte o reclamă la nu ştiu ce haleală, în care unul e aşa de bucuros la maţe de ce clefăie el acolo, încât devine o jigodie cu toţi cei din jur. Într-o astfel de reclamă, unul îşi aruncă nevasta pe geam, ca să crape singur la haleala aia grozavă. În alta, după ce ia bulache o îmbucătură de crăpelniţă, îi dă brânci gagicii de lângă el, să nu cumva să pună şi ea buza pe chifteaua lui. Şi multe altele asemenea. Evident, ăl de-şi laudă marfa cam ştie cui se adresează şi câte parale fac ăştia, aşa că reclama e construită pe chipul şi asemănarea consumăreţului. Cum eu nu mă regăsesc în rahaturile alea de oameni din reclame, mă cac în produsele lor şi le fac anti-reclamă la greu. Nu că ar conta.
Acum, mai recent, mă seacă două astfel de spoturi. Una cu fosta mare gimnastă româncă, Nadia Comăneci, actualmente tută americancă. Reclama aia cretină, în care Nadia ne arată cum ajunge puradelul ei să se cocoaţe pe scaun pentru că bagă în metabolism o mizerie de margarină, plină de tabelul lui Mendeleev. Hai, pe bune, Nadia? Cu aia îţi îndopi tu copilul? Parcă prin hamburgărie protecţia copilului funcţiona mai eficient! La reclama asta bonusul e dicţia extraordinară a fostei mari gimnaste. Şi mă opresc aici, că încă n-am uitat de Montreal.
O altă specie de lăudăroşi sunt producătorii de telefoane mobile. Cum eu sunt mai greu de cap şi nu pricep de ce dacă unii au scos o prostie, musai ca eu s-o cumpăr, din nou, nu eu sunt vizat. Poate doar, cum spuneam, cât să mă enerveze. Bun, deci în reclamele ăstora, se umblă cu lauda că telefoanele lor sunt gata dotate cu nu-ş ce minunăţie de „acces la reţelele de socializare”. Tadaaa!
Recapitulăm:
– nu eşti acasă, deci nu ai acces la calculator aşa că vine telefonul dotat cu chestii să te ajute.
– dacă nu eşti acasă, e de presupus că eşti în lume, la băut, la muncă, la futut, la furat, la un viol.
– dacă eşti în lume, nu e normal, în pizda mă-sii, să socializezi acolo, cu victima violului, cu paznicul de noapte, cu ăia cu care te matoleşti sau cu şeful de tren?
Deci, cam cât de rahat trebuie să fie viaţa ta ca să ai nevoie ca şi aflat în societate să socializezi tot pe net, bengănind cu deştu-n telefon, cu o identitate fictivă, că acolo eşti şi tu arhitect, vameş, patron sau mai ştiu eu ce ciumete ţi-ai dorit să fii şi n-ai ajuns, da’ măcar pe net te dai şi tu sculă? Dacă ai ajuns în halul ăsta, nu e clar, în pula mea, că nu socializarea e problema ta, ci externarea prematură?
Partea misto e ca nascatorii de reclame mizeaza pe materialul pe care il au din plin la dispozitie: prostia umana.
Si castiga! Bani! Multi!
Si pe cat e de misto, pe atat e si de dureros. Din pacate, de prostie se moare greu de tot, chiar si daca metastazeaza. In plus, cu cat boala asta e mai profunda si mai cronica, cu atat este mai fertila. Si puiaza.
Dar pe Mencinicopschi (sau cum s-o scrie) l-ai vazut in reclama la Savoria ? Nu inteleg de ce l-ai iertat.
Da’ de asta ce zici?
Mama te-a ajutat să deschizi ochii asupra lumii!
A venit vremea…… Internet pentru mama, Clicknet! De la 1,1 Euro. 😯
asta e guest post, sau cum?
Multumesc, multumesc, inseamna ca nu sunt singura careia ii vine sa se urce pe pereti atunci cand o vede pe Nadia laudand margarina facatoare de minuni pentru micul ei odor.
ca sa nu te mai enervezi fa ca mine schimba canalul pe discovery sau national geografic sau orice canal de stiinta face bine la intelect
Intr-o alta parte a orasului, niste copywriteri dintr-o agentie afiliata la o multinationala, jubileaza orgasmic pentru ca au fatat niste opere. Cele doua aspecte: apartenenta la o industrie cool, cu accent pe afilierea la multinationala, si posibilitatea de a fata „opere” care se vad la televizor le fundamenteaza hipstereala.
aia cu Nadia m-a facut sa imi fie scarba.
chiar ma gandeam daca in loc de sucuri ea ii da copilului sa bea benzina…
daca nu cumva il spala in ulei de motor.
daca tot mananca petrol…
Eu cred că parvenitul mioritic, cocalarul de Dorobanţi şi alte asemenea subspecii îşi cumpără căcaturi d’astea de fiţe ca să se dea mare, nu pentru că i-ar folosi. Dacă nu butonează la telefonul cu internet când iese din viloiul cât gara, sau dacă nu se dă cu Merţanul prin gropile lendovcioisiene, înseamnă că a trăit degeaba.
Cât despre reclamele pentru mizerii alimentare pline de E-uri, prezentate drept bunătăţi pentru copii, suntem de-a dreptul criminali. Interzicem publicitatea pentru produsele nocive destinate adulţilor – ţigări, băuturi alcoolice, dar îndemnăm părinţii să-şi îndoape odraslele cu margarine, salamuri săseşti, băuturi carbogazoase cu chimicale şi fel de fel de alte asemenea otrăvuri. Iar asta nu se întâmplă doar la noi, ci în toată „lumea civilizată”.
Lasă că nici cu reclama aia la hîrtia de budă nu mi-e ruşine. Aia cu care îţi faci freză de punkist.
Banzai!
[…] care insultă intelectul privitorului de pe la televiziunile din ţărişoară, cum agresează ele logica, bunul simţ, regulile gramaticii limbii române. Nici conţinutul emisiunilor nu este el mare lucru, dar, […]
[…] care insultă intelectul privitorului de pe la televiziunile din ţărişoară, cum agresează ele logica, bunul simţ, regulile gramaticii limbii române. Nici conţinutul emisiunilor nu este el mare lucru, dar, […]