Căşuneanu San

Asta e de la japonezii ăia cutremuraţi, iradiaţi şi constipaţi de la orez. După ce le-a dat wasabi-ul pe nas de la zguduială, şi-au zis: am râs, ne-am dixtrat, înapoi în incintă. Şi s-au pus pe ţeavă. Adică… în patru zile au reparat un drum. Domo arrigato, Căşuneanu san.

Via Piticu, din ţeava Realitatea.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

17 Comments

  1. Se vede foarte clar din poze, ca au fost facute EXACT din acelasi loc. Adica fotograful s-a pozitionat cu GPS-ul, cu o marja de eroare de 1 metru. Pina si gardul ala viu a crescut in 4 zile. E dati in masa japonezii astia. (Sa-ti fie rusine, Căpşuneanu!)

  2. Asa e cind te roade invidia: scuipi ca sa maculezi ce era imaculat.
    Daca te uti cu atentie pomisorii care v-au crescut voua in patru zile sint acolo bine merci, pe linia mediana ditnre cele doua sensuri. Doar ca prima data poza e facuta de sub nivelul lor (acolo unde s-a scufundat asfaltul) si a doua oara de mai de sus asa, poate dintr-un elicopter sau un camion. Dar mai ales a doua poza e facuta mai de la distanta, caci pixelu’ lui Lucius e in departare in a doua poza. 🙂 Deci pomii din drepata sint in departare in a doua poza. Iar groapa unde se scufundase drumul a fost umpluta si buldozerele sint in locul ala. E clar ca au construit doar o ‘linie’. Dar e acolo.

    Moche, I know shit too! De mult am vrut sa spun: Salut!

  3. Eu cred că situaţia e ceva mai complicată. Au reparat o stradă în 4 zile? Bine.
    Un japonez care dădea târcoale reactorului când se topea miezul , la 4 zile după întâmplare, n-are cancer. Încă.

  4. E un trucaj ordinar, o manipulare a mogulilor care vor sa arunce in umbră realizările eroului național boc. Se vede foarte clar că nu e vorba de 4 zile…
    (În realitate sunt 3 zile, 20 de ore si 30 de minute)

  5. Pai samuraii aia nu se joaca cu banii publici. Ii investesc cu cap in ceea ce inseamna dezvoltarea statului. La noi Asfaltangii isi fac vile, isi cumpara masini de milioane de euro, etc. Strazi fac, dar cu garantie 3 luni de zile, sau pana la prima zapada. drumuri facute anul trecut in octombrie, in februarie erau pulbere. Nici o problema, le-au plombat, pe banii statului, plus alte comisioane grase.

  6. Scuze pt. off topic, puteti sa mutati unde vreti, este informatie utila importanta:

    S-a mai omorat un politist in Romania azi impuscandu-se in cap cu arma din dotare. Tocmai am vazut pe ziare.ro.

    Chirurgii au un risc de suicid de 4 ori mai mare decat populatia generala. Psihiatrii de sex feminin la fel. La politisti este mult mai mare, nu stiu daca l-a masurat cineva, cred ca le e si frica sa-l masoare ca s-ar speria lumea cand ar afla ce mare este. Vaduvii , mai ales in primul an de doliu sant si ei la risc, atat pt. dezvoltatrea de boli fizice cat si pt. suicid.

    Uite un link util pentru cei ingrijorati ca ar putea avea un cunoscut, o ruda sau un prieten la risc de suicid:

    http://www.stopasuicide.org/downloads/Sites/Docs/StopASuicide_SuicideRiskQuestionnaire_Military.pdf

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...