Gaddafi este, neîndoielnic, un dictator sângeros. Aşa cum era şi acum 6 luni. Şi acum un an. Şi acum 10 ani. Şi acum 20 de ani. Personajul era acelaşi şi atunci când sponsoriza acţiuni teroriste, târându-şi ţara într-un lung şi complicat embargo. Nu s-a schimbat cu nimic nici când democratul şi intransigentul occident l-a iertat de embargo şi l-a primit cu braţele deschide şi covorul roşu. Banii pe care Gaddafi s-a arătat dispus să-i pompeze în direcţiile potrivite l-au făcut iute un partener agreabil exact pentru aceiaşi lideri occidentali care azi cer înlăturarea lui de la putere. De fapt, cum bine nota un observator german, lista actualei coaliţii anti-Gaddafi poate foarte bine servi şi ca listă a debitorilor lui Gaddafi.
Eliminarea lui Gaddafi ar fi trebuit să fie o opţiune a libienilor. Iar lucrul ăsta urma să se producă, mai devreme sau mai târziu. Intervenţia coaliţiei occidentale nu are rolul de a-l elimina pe Gaddafi, ci acela de a interveni în succesiunea la putere. Ceea ce interesează acum este ca cel care îl va succeda pe Gaddafi să fie partenerul de care occidentul are nevoie şi nu neapărat liderul de care libienii ar avea nevoie.
Un argument invocat de suporterii intervenţiei militare a coaliţiei occidentale face trimitere, nici mai mult, nici mai puţin, la situaţia drepturilor omului! Exact asta era preocuparea lui Sarkozy! Sau Berlusconi! Starea drepturilor omului! Preocuparea lui Sarkozy pentru valoarea reprezentată de drepturile omului este deja de certă notorietate, fiind demonstrată de atâtea ori. Cel mai recent în scandalul expulzării ţiganilor români şi bulgari, cu care ocazie UE a şi felicitat Franţa pentru politica sa activă în direcţia drepturilor omului.
Gaddafi trebuie înlăturat. Cu asta putem fi aproape toţi de acord. Iar pentru această problemă soluţia trebuia să fie simplă şi eficientă. Nimic nu împiedica arestarea lui Gaddafi, acum câteva luni, pe când se întreţinea, la Paris, cu Sarkozy. Nici soluţia lunetistului singuratic nu era una de dispreţuit. Aceste soluţii aveau, totuşi, un inconvenient major: nu permiteau intervenţia directă în succesiune. Pentru asta exista opţiunea militară. Cum poţi pretinde că aperi poporul libian, bombardându-l? Cum poţi pretinde că salvezi o ţară, nimicind-o? Cum poţi invoca valori precum democraţie sau drepturile omului, din gura ţevii de tun? Ei, bine, uite că se poate. Occidentul nu mai este, de multă vreme, preocupat de logică, bun simţ şi raţiune. Interesul imediat este esenţial. Iar pentru restul există maşina de lavaj cerebral, propaganda.
Ca şi în cazul Irakului, cuvântul care explică, de fapt, totul este unul singur: petrolul.O mică demonstraţie ( dacă mai era nevoie) poate fi uşor obţinută. Restul e doar o problemă de instrumentaţie. Pe 19 Martie 2003, Bush începea bombardarea Irakului. Pe 19 Martie 2011, Obama ( premiul Nobel pentru pace) începe bombardarea Libiei. Yes, we can.
În cazul acestui război, personajul aflat în prim plan este Sarkozy. Şi-a dorit asta. Sarkozy este un personaj nevrotic, complexat, dotat cu o inteligenţă mediocră, dar cu mari ambiţii. Se doreşte lider planetar şi este frustrat de insuficienta influenţă a Franţei pe plan internaţional. Nu o spun eu, ci partenerii săi americani. (Din păcate link-ul spre documentul wikileaks nu mai este disponibil). Sarkozy îşi imaginează că poate profita de slăbiciunea lui Obama ( unul dintre cei mai slabi preşedinţi americani), de politica şovăitoare a acestuia, pentru a se afirma ca lider planetar. Şi, deocamdată, pentru Washington, ambiţia lui Sarkozy poate fi un instrument util. Adevăraţii lideri ai operaţiunii sunt cei dintotdeauna.
Q: To be clear, this is a U.S.-led operation, but in the hours leading up today there’s communications or talk to try to talk that down.
VADM GORTNEY: We are on the leading edge of coalition operations where the United States under General Ham in Africa Command is in charge. He’s in command of this at this point. And in the coming days we intend to transition it to a coalition command.
SUA par dispuse să cedeze europenilor prim-planul în evoluţiile din nordul Africii, din dorinţa de a tempera eventualele reacţii anti-americane, atât de frecvente în lumea arabă. Şi pregătesc, în detaliu, o tot mai probabilă intervenţie în Iran. Obama se apropie de momentul când le va cere alegătorilor un nou mandat şi, ca toţi preşedinţii americani de după cel de-al doilea război mondial, are nevoie pentru asta de un război. Iar din acest punct de vedere, agenda lui se sincronizează perfect cu agenda neocon.
Avem (încă) un război. În numele democraţiei, drepturilor omului etc. etc. etc. De fapt, ca întotdeauna în istoria omenirii, cei puternici îşi impun interesele, folosind pretextul ( altfel corect) tiraniei devenită insuportabilă. Petrolul şi gazul libian nu mai pot profita unui singur om. Sunt atâtea corporaţii care au nevoie de el.
Rusia şi China au o atitudine mai mult decât rezervată, în acest conflict. Atât Moscova cât şi Beijingul aşteaptă momentul prielnic pentru intervenţia lor. Iar acesta va veni în vară şi se va numi Iran.
Cam acesta e subiectul despre care vorbim. Şi care e ceva mai mult decât un joc video cu bătălii, aşa cum îl prezintă televiziunile noastre de ştiri.
Cred ca asta e analiza cea mai cu capu’ pe umeri din cate am vazut dinspre patrie, felicitari…
De acord in totalitate!
O analiză mai lucidă nici că se putea! Felicitări!Luciditatea este o formă a conştiinţei treze. Crezi sau nu tot ce se spune nu este atât de important, pe cât este să fii informat……
Iran inseamna razboi mondial … parerea mea.
Generatia mea a fost supusa la propagnda de foarte proasta calitate. Acest lucru ne-a dar rezistenta la propaganda, la fel cum vaccinul cu virusi morti imunizeaza.
Din pacate, sistemul actual de invatamant creste copii imbecili (in marea majoritate); copiii de azi (chiar si tinerii) nu mai citesc, nu merg la teatru, dar merg la mall si se uita la filme. Cu ce cap vor judeca ei peste cativa ani, cand americanii cei buni din filme le vor spune ca trebuie bombardata Patagonia, pentru cine stie ce motiv aiurit ?!
Planul pe termen lung (peste 20-40 de ani) este de a ingloba Nordul Africii in Comunitatea Europeana. La fel cum Yugoslavia a trebuit sparta in bucati si aruncata 25 de ani inapoi, pentru a fi inghitita apoi mai usor, la fel si tarile care au apartinut Imperiului Roman vor reveni in spatiul economic (dar si cultural !) din Europa.
Asadar, privind din aceasta perspectiva, ceea ce vedem acum nu este doar o confiscare a petrolului ci mult mai mult; in fond si noua ne-au luat petrolul si gazul si acum ni-l vand la supra-pret.
Că bine le-ai mai zis „bibicule” ! Ca mata nimeni !
Glumesc asa cum obişnuiesc eu, dar apreciez sincer linia tăioasă a condeiului tău.
Foarte corecta si REALISTA analiza ta , rabbi ! 🙂 Dar , din pacate , obiectul analizei tale este unul „deja-vu” … 🙁
In schimb ai facut o afirmatie „de milioane” , iar realitatea pe care o descrie , eu , unul , am constatat-o cu tristete si am dezavuat-o de mai mult timp:
❗ „Occidentul nu mai este, de multă vreme, preocupat de logică, bun simţ şi raţiune. Interesul imediat este esenţial. ” ❗
Nu mai am nimic de adaugat … , cu asta ai spus TOT …!!!!!
De acord.
De data asta Obama nu mai are parte de un Tony Blair, care să-i susțină planurile sângeroase, așa că s-a îndreptat spre măscăriciul Sarkozy… Având în vedere că victoriile militare ale Franței în ultimele 2 milenii pot fi numărate pe degete, putem fi convinși că sfârșitul campaniei va fi bine organizat, franțujii devenind ași ai retragerilor cu coada între picioare (sper că au învățat ceva din momentul Dunquerque și și-au perfecționat metoda de fugă de pe țărmuri)
Au românii o zicală: Țiganul asjuns împărat, întâi pe ta-su l-a tăiat… Domnul Hussein Obama ilustreaza perfect această zicală, războindu-se cu țări musulmane… 😀
Sper să nu avem totuși parte de un război mondial…
Nu cred ca resorturile interventiei din Libia tin in primul rand de petrol (i.e. ca mana lacoma a occidentalilor a declansat revoltele, ca apoi sa intervina salvator si sa-si asigure controlul asupra petrolului libian).
Fara indoiala ca daca Libia nu avea petrol, interventia militara iesea din chestiune, aici sunt de acord cu tine. Dar cheia sta in faptul ca, daca pana acum 1 luna se intelegeau de minune cu Gadaffi, care nu punea conditii prea mari in negocieri, fiind cunoscut drept mana sparta, nimeni nu ar mai fi putut face afaceri cu acesta in contextul in care trupele sale urmau sa intre in Benghazi si sa macelareasca zeci de mii de oameni (asa cum fara indoiala ar fi facut).
Resorturile trebuie cautate asadar in complexele de vinovatie fata de Bosnia, Rwanda si altele asemenea, unde Occidentul n-a intervenit in fata unor genociduri pe scara larga – sau daca a intervenit, a facut-o prea tarziu. Citeste atent dezvoltarea reactiei anti-libiene si vei vedea ca principalele persoane care au reusit sa urneasca occidentalii din inertie au fost – inainte de Sarko – inalti oficiali americani, si asta numai dupa intalniri face-to-face to reprezentanti ai rebelilor. Teama ca Gadaffi va intra in Benghazi si va macelari zeci de mii, aia a fost declansatorul. Nici acum nu vor sa-l ucida. Vor mai degraba sa-l convinga sa iasa decent din scena, chestie care, din pacate, nu se va intampla. Iar controlul asupra petrolului libian va fi si mai greu de facut cand vor sta de vorba cu o noua Libie, iar occidentalii stiu asta si nu le convine deloc. D’aia au si intervenit abia in ceasul al XII-lea. Iata de ce cred ca nu ai totusi dreptate sa insisti pe ‘interesele’ occidentale, caci de data asta chiar nu au avut de ales.
Nu cred nici intr-un razboi cu Iranul. America nu mai are resursele economice si militare sa controleze un razboi cu Iranul, iar Israelul se comporta din ce in ce mai mult ca un stat nazist. Din acest motiv, e foarte greu sa reusesti sa ‘vinzi’ un razboi cu Iranul, in masura in care acesta din urma nu face vreo mega-prostie, evident. Nu arma nucleara a Iranului e marea problema, ci mai ales ce dezastre poate provoca in intreaga zona de extractie petroliera prin actiuni de tip terorist/gherila. Dar in contextul in care Israelul continua cu cotropirea teritoriilor palestiniene in ciuda tuturor rezolutiilor ONU, un atac militar neprovocat asupra Iranului iese pur si simplu din discutie. A, daca Iranul face vreo prostie majora (poate au grija evreii de asta), atunci da. Dar ar trebui sa fie vreun mega-atentat pe teritoriul americii sau occidentului ca sa ai suficienta tractiune pentru un razboi acolo.
O sa vedem mai degraba mai multe actiuni de tip specific Mossad (asasinate de ingineri, virusi, explozii controlate etc), care sa incetineasca dezvoltarea nucleara a Iranului. Nu cred insa ca cineva poate stavili aceasta evolutie. Un full-scale war ar fi cea mai mare tampenie facuta vreodata de occidentali. Cu atat mai mult cu cat tineretul iranian vrea sa se occidentalizeze si ar fi complet pierdut in cazul unui razboi provocat de occident pentru a proteja interesele Israelului.
just my 2 c 🙂
Am înţeles. E pe bază de „părerea mea” şi glob de cristal:
„…trupele sale urmau sa intre in Benghazi si sa macelareasca zeci de mii de oameni (asa cum fara indoiala ar fi facut).”
Paralela cu Rwanda, deşi des repetată, e o prostie. În rest slobod la păreri.
Prostie-neprostie, eu vorbesc de resorturi care fac niste oameni sa actioneze. Normal ca intresele liderilor sunt apoi mai usor de justificat.
Referitor la masacrele lui Gadaffi, nu e nevoie de un glob de cristal, e nevoie sa nu ai ochelari de cal. Si nu e vorba ca occidentalilor le-ar pasa ca ar mai fi murit vreo cateva mii de oameni intr-un razboi civil care deja a atins aceasta cifra, e vorba ca cel aflat la capatul firului a devenit nefrecventabil intr-un context in care nu isi pot permite asta.
” A devenit nefrecventabil”????? Când ? Într-o marţi? Într-o vineri? Rahat! N-a fost niciodată frecventabil! Niciodată.
Asa m-am gindit si eu. Revolutia lu’ peste in 13 state arabe? Asa, out of the blue?
Buna analiza, bine documentata. Rusia si China nu reactioneaza pentru ca au si ele viitoare razboaie de purtat. Pentru resurse. Traiasca pacea si pretenia-ntre boboare!
Va recomand cu caldura interviul lui Noam Chomsky din 8 martie 2011 acordat BBC. Incercati sa-l ascultati pina la cap, are doar 21 minute, dar merita:
http://news.bbc.co.uk/2/hi/programmes/newsnight/9418922.stm
Jurnalistul Bob Woodward detaliaza in cartea „Obama’s Wars” contextul dezbaterilor, de multe ori conflictuale, intre Obama si consilierii sai pe de o parte, si exponentii aparatului militar al SUA, aflati la conducerea operatiunilor militare din Afganistan si Irak. Obama apare de multe ori frustrat ca nu este ascultat de aparatul militar, care pare c ii pune bete in roate, si incearca mentinerea politicilor de ocupare militara in cele doua tari. Aceasta atmosfera tensionata, descrie un peisaj deosebit de interesant al gindirii din cercurile militare ale SUA si anume permanentizarea ocuparii militare prin crearea unei contra-insurgente populare in Afganistan, ceea ce de fapt presupune crearea artificiala a unui razboi civil perpetuu.
Woodward quotes Petraeus as saying, „You have to recognize also that I don’t think you win this war. I think you keep fighting. It’s a little bit like Iraq, actually. . . . Yes, there has been enormous progress in Iraq. But there are still horrific attacks in Iraq, and you have to stay vigilant. You have to stay after it. This is the kind of fight we’re in for the rest of our lives and probably our kids’ lives.”
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2010/09/21/AR2010092106706_pf.html
Ce l-a determinat pe Obama sa intervina in Libia? Teama ca neparticipind va da Frantei mai multa „voce” in zona? Sprijinul Ligii Arabe, pentru prima oara? De ce este „datoria” SUA si a aliatilor sa intervina, atunci cind nici Rusia nici China nu gandesc astfel? Inteleg ca Franta si Italia sunt interesate de a avea o proximitate stabila in Mediterana si inclusiv acces la resursele Libiei de gaz si petrol.
Nu, nu începe nimic la vară în Iran. Hopefully. Ori altminteri se cheamă că mayaşii au avut dreptate.
Şi eu sper la fel. O scrutare a orizontului spune altfel. Pe site-ul departamentului apărării e o bogăţie de documente care merită atenţie. Vezi prin link-urile de mai sus. Altfel, clar… e ultimul război mondial.
Dragul meu, mă tem (sau sper) că ştii deja cât de mult îl „iubesc” pe Unchiul Sam (şi, cu scuzele de rigoare, nici pe Medinat Yisrael, ca entitate statală, nu-l agreez). Şi n-am îndoială că dacă WW3 va izbucni, ştiu de la cine ni se va trage.
Mda, ma gindeam eu ca se pune de un razbel. Ce m-a surprins (si pe mine) a fost subtirimea argumentelor tuturor si graba cu care a sarit Sarkozy pe cal: nici nu se terminase summit-ul, si avioanele franceze erau deja pe drum spre Libia…
Cit despre banii libieni, am inteles ca se regasesc in cantitati mari si prin reusita conservatoare din Marea Britanie, si daca ne apucam de sapat la detalii, ii gasim si in alte parti.
Ca pe vremuri, daca erai vreun lord, cavaler sau fatzoi biserices in lipsa de bani, ii luai de la bancher, camatar sau cine-i mai avea, dupa care ii luai capul sau puneai de un asasinat ca sa nu-i mai dai inapoi. Apoi te mai dadeai si viteaz ca ai scapat lumea de un camatar… Pai in acest caz nu-i nimic nou sub soare.
E drept, monşer.
dimpreuna cu o parte din comentarii, contributia ta pare sa acopere problema in mod mai mult decat satisfacator. Chapeau!
Obama e într-adevăr dezamăgitor în special pentru democraţi şi independenţi (ceilalţi îl urăsc oricum şi orice ar face). E prematur să spunem „cel mai prost preşedinte”, asta e prea devreme chiar şi pentru Bush 2. Dar atacarea Iranului l-ar pune în postura de „cel mai prost om”. Ar pierde de tot sprijinul electoratului democrat şi orice şansă pentru un al doilea mandat. Nu prea văd ce l-ar putea determina să facă asta înainte de noiembrie 2012.
Rusia şi China s-ar opune fiindcă au interese majore în Iran, iar chinezii au destule mijloace nonmilitare pentru a-i f*te pe americani. Cei din vestul Europei ar avea o imensă problemă cu opinia publică şi e greu de crezut că s-ar alătura unei astfel de aventuri după ce au refuzat-o pe aia din Irak. Un atac chiar numai aerian ar putea reporni insurgenţa în Irak şi complica situaţia în Afganistan.
Deci Obama: a) e un kamikaze politic manipulat de neoconservatori sau b) e incredibil de prost sau c) nu va ataca Iranul. Eu mizez pe ultima.
Matusa si unchiul Sam, autorii morali a cam tot ce mai nou pe plan global se incepe si sfarseste prost au inceput de o buna bucata de vreme fenomenul de teasing pe tema „necesitatii” pacificarii Iranului, filmul „300”, in urma unei analize (aveti aici link-ul postului din 05.2008 http://sorinplaton.wordpress.com/2008/05/21/bushu-nu-se-ostoaie/ )considerandu-l la vremea respectiva un starter de proces, desi „asistentza” mustacea savant, razand ca proasta-n par la adresa rationamentului.
Esenta fundamentalismul islamic se afla azi in Iran, iar ce vedem faptic este o apropiere prin invaluire a fortelor „lumii civilizate” de ultimul bastion al nesupunerii obediente fatza de „absolutismul neo-conservator” a occidentului decadent.
bah deci eu ca romanu crezi ca ma pot abtine cand altii fac pe desteptii, iete pula ( in caz ca ma moderezi te rog sa scrii, e-te plmcs) dau si io cu parerea ca cu paru’.
deci strategia divide et impera, sa-mi bag picioarele ce roade da si acuma, indiferent cum e cuafata. Rusia si China dat fiind ca sunt prieteni apropiati ai tov. colonel sunt deja implicate neimplicandu-se, iar referitor la problema Iranului se va aplica o asa o strategie ca si cum Iranul si-ar tine singur mirat coaili intr-o mana si cu cealalta intr-un avant cu iz sfant ar avea o tesla (facuta de niste sfaradimi).
cum vestul face pe el eliberatoru’ si-si prinde dejtele ca nu si-a luat mana care l-a hranit, acum trebuie sa taie mana asta, sa puna o proteza care nu se stie cum va functiona.
parerile noastre umile despre lucruri care conteaza pe taramul bunului simt, in viata macroeconomica de zi cu zi e pe principiul propaganda noastra despre cat de buni si democrati suntem noi e mai desteapta decat ce cred o mana de oameni acolo.
(parerea asta tot la alea umile s-o treceti) va dati seama ca saracu Obama cand s-a bagat cu curul in curentul windului of change s-a gandit ca la un moment dat se ajunge la scontare, insa a zis ca poate strofocarea si nobelul lui va compensa benjaminii franklini…
despre sarkozy (care am inteles ca se lauda ca e ruda indepartata cu tine) nu zic nimica, ca ce sa zic
Ce mascarada si fiasco mai este si in Libia acuma . tampitii astia vor sa distruga lumea si nu se lasa pana nu ne vad pe toti (care mai ramanem vii) ingenunchiati si sclavi .. ca pe vremuri .. si uite asa incepe totul .. cred ca ma mut undeva sus la munte..