AcasăRabbi ziceAm cu ce, bă!

Am cu ce, bă!

Ştiţi vorba aia care spune că n-aduce anul ce aduce ceasul. Ei, bine, de sâmbătă până ieri multe s-au înzestrat. A crescut nivelul de trai ( mai avem 7 zile şi ieşim pe burtă din recesiune), înzestrarea armatei române a devenit comparabilă cu cea a flotei stelare a lu’ Picard şi alte chestii mişto. Pentru că, iaca, dacă sâmbătă eram şi filosofi ( n-ai de ce!) şi hodorogi ( n-ai cu ce!), ieri ne-a pleznit virilitatea  între sprâncene şi avem şi unde, şi de ce, şi cu ce, şi cu cine. ‘chestie dom’le!

Şi uite aşa a apărut întâiul gânditor al ţării pe televizor să ne dea de veste că mergem şi noi la scandal. Că brusc s-a schimbat modificarea. Şi uite că am găsit cu ce să ne băgăm şi noi la încăierare. Desigur, există o diferenţă. Sâmbătă era vorba despre smardoiala pusă la cale de bagabonţii cartierului, azi e vorba de o operaţiune pusă la cale de o alianţă serioasă, cu şosete asortate la chiloţi. Că alianţa asta îi are în frunte pe fix aceiaşi smardoi e doar un detaliu. Explicaţia furnizată a fost aceea că aceasta este o decizie a NATO, iar noi trebuie să ne asumăm această decizie, din calitatea de membru. Adică, nu ne convine, dar asta a decis alianţa, deci asta fumăm. Cel puţin asta vor cotrocenii să înţelegem. Ar fi o mică, măruntă şi neimportantă chestiune. Un detaliu: conform cartei NATO, deciziile se iau prin consens. Adică unanimitate. Aşa că nimic nu-l împiedica pe Băsescu să zică: nu, bă! nu vreau smardoială!  Evident că n-a făcut-o. Nici nu ar fi avut de ce o face, nici nu ar fi putut. Totuşi, cel puţin formal, nu se poate în niciun fel sugera că ne-am afla în situaţia de a accepta decizia NATO fără crâcnire.

Traversăm un context politic extrem de complicat, iar debandada din politica externă românească e mai evidentă şi mai supărătoare ca niciodată. Avem un preşedinte inept, pe care nu-l înghite nici dracu’. Un ministru de externe catastrofal şi perfect incompetent. ( Am proprietatea termenilor şi ştiu ce spun!). Parlamentul este exclus, de facto, din mecanismul de politică externă. Resursele de consiliere de care dispune preşedinţia sunt sub mediocre, iar cele din MAE insuficiente şi oricum anulate de incompetenţa minstrului şi invazia de piţipoance şi piţponci. Capacitatea de sinteză şi analiză e mult sub standard, iar alocarea resurselor sfidează orice logică. Iar efectele acestei stări de lucruri se resimt tot mai puternic.

Nu comentez participarea noastră la operaţiunea NATO. Personal consider că ne puteam rezuma la o declaraţie de sprijin formal, fără participare militară. Dacă pentru repatrierea românilor din Japonia n-au fost bani… nu văd de ce ar fi bani pentru dezpatrierea libienilor din Libia. Atât.

Aş mai nota un lucru. Pe un ton superior, Băsescu a ţinut să facă pe isteţul când putea să tacă. A simţit nevoia de a apăsa pe ideea că nu petrolul reprezintă miza atacului Franţei, SUA, Italiei,UK etc. asupra Libiei. Pentru că, vezi Doamne, fix ţările astea sunt deja principalii beneficiari ai petrolului libian. Iar şmecheria asta a fost repetată prosteşte, pe un ton răstit, şi de CTP. Nu îmi dau seama dacă este vorba de prostie crasă sau de limbi în cur date vestului ( pe CTP nu-l pot suspecta de limbi în cur) când se face o asemenea afirmaţie.  Da, Italia, Franţa, Marea Britanie şi într-o mică măsură SUA stăpânesc deja petrolul libian şi exact de asta aveau nevoia presantă de a interveni acolo! Pentru că un război civil de durată le poate pune în pericol accesul la ţiţeiul de acolo. Pentru că într-un război civil de durată puţurile petroliere sunt obiective vulnerabile. Pentru că, în eventualitatea răsturnării lui Gaddafi, au nevoie să controleze succesiunea, pentru a se asigura că puterea nu este preluată de un Chavez pus pe naţionalizări. Pentru că, în eventualitatea că Gaddafi rămâne la putere, acesta se poate şi el arăta tentat să recurgă la naţionalizare pentru a le da peste bot celor care au finanţat şi încurajat mişcarea de revoltă.

În fine, nea Stere trage concluziile: „cum adică, vecinu’? adică vine americanu şi-mi bombardează garaju’, şi dă cu bomba în centrală la Mătreaţă, şi-mi dărâmă coşmelia şi zice că îmi face prăpădu’ ăsta ca să mă scape de Băsescu? păi nu-l bag în pizda mă-sii pe american?”

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

15 Comments

  1. Acu´ ceva vreme găina mea a zburat în curtea vecinului Gheorghe şi i-a mâncat un pic de salata. Puţină salată, că e găină bre, ce să-i faci? Deh, vecinu´ Gheorghe s-a supărat forte tare şi mi-a bătut obrazu´. Ia mai dă-l în mă´sa dă mârlan. Ce, e vina mea că a sărit găina gardu´? E găină, zboară! Ce să-i faci? Ca să se înveţe minte, i-am aruncat o galeată de c*cat peste gard, ca să-i fertilizez grădina şi să-i crească salata aia nenorocită mai repede. Săptămâna viitoare m-am autoinvitat la nunta lu´ Maricica, fata lu´ vecinu´ Gheorghe. Mă duc cu un plic gras şi uităm tot incidentul, că, deh, ne ştim de-o viaţă.
    Acu´, serios vorbind, am câteva observaţii:
    1. Intervenţia din Libia nu este o operaţiune a NATO, în principal din cauza opoziţiei Turciei (http://www.puterea.ro/news17723/Turcia-a-blocat-interventia-NATO-in-Libia-Divergente-intre-statele-europene.htm). Ar putea să devină (http://www.dailybusiness.ro/stiri-companii/nato-a-validat-planurile-pentru-libia-59166), dar încă nu este, aşa cum nici operaţiunea din Irak nu a fost.
    2. Nu cred că ne-a cerut nimeni să intervenim militar în Libia, aşa cum nu ne-a cerut nimeni să intervenim în Serbia, în 1999. Atunci şi acum, ei aveau nevoie doar de acordul nostru de principiu, doar atât.
    3. Băsescu se comportă în politica internaţională ca un ţăran imbecil care se simte nedreptăţit de vecinu´ (justificat sau nu, irelevant) şi nu găseşte alt răspuns decât ”ba p´a mă´tii”. După ce s-a răcorit, se duce cu un cadou la vecinu´ şi se aşteaptă ca ăsta să uite tot incidentul şi să trăim fericiţi unul lângă altul, ca şi până acum.
    Să nu uităm că ăsta a fost unul dintre motivele pentru care a fost votat, poate cel mai important: se comportă natural, adică exact electoratul de rând. Reprezintă un model pentru românul mediu: e şmecher, bea şi după aia se suie la volan, are o nevastă supusă şi o bagaboantă blondă pe care (mai mult ca sigur) o f*te, are o fată proastă care se visează futomodel şi căreia i-a găsit o slujbă babană, când îl calcă cineva pe bătături, îl bagă în mă-sa imediat. E exact ca noi sau e aşa cum ne-ar plăcea nouă să fim.

  2. Domnule, iti multumesc pentru referinta la CTP. Personajul e mult supralicitat, dupa parerea mea. Mai sunt multe alte afirmatii ale lui care i-ar merita acelasi compliment.

  3. noi suntem rupti in kur , dar sti cum e, prostul nu e prost destul pana nu se si afirma cu prostia .. si uite asa intra Romania la razboi .. si dupa, sa nu ne miram ca mai cade si pe la bade Ion prin gragina vre’un Tomahawk chimic pe care scrie asalam aleikum mutha fuckas

  4. Întâiul gânditor al ţării nu s-a putut abţine să o facă pe analistul şi de data asta. Faza aia cu petrolul era de fapt o parte a unei serii de indicaţii preţioase adresate comentatorilor de la tv. Băsescu are un tupeu enorm cu care reuşeşte din când în când să facă pe analistul ca şi cum n-ar fi preşedinte şi chiar critică indirect pe celălalt Băsescu, preşedintele (vezi „degetul tremurând pe trăgaci”). Chestia asta merge la intern, mai ales cu ai lui, bănuiesc că Pora şi Macovei erau mute de admiraţie când l-au auzit. Dar la extern e o catastrofă: când l-au auzit că ăia din opoziţia libiană sunt şi ei „criminali” probabil toţi cei de acolo s-au întrebat „ce draqu vrea şi ăsta?”. Pentru că trebuia să vrea ceva: el nu-i acolo să îşi dea cu părerea – pentru asta există ziarişti, bloggeri şi forumişti – ci să reprezinte interesele României.
    A discuta despre „miza” atacului mi se pare o simplificare. Niciodată nu e un singur interes, o singură miză. E câte o agendă, o listă pe care petrolul este cu siguranţă, dar nu este singur şi uneori s-ar putea să nu fie primul. Şi nu e aceeaşi listă pentru SUA şi Franţa de ex. Sarko şi Berlusconi vor să şteargă trecutul recent, când erau foarte prieteni cu nebunul, altfel represiunea (reală) din Libia le-ar păta şi lor imaginea. Obama vrea să asigure complexul militar-industrial că nu e duşmanul lor după ce a câştigat alegerile afirmând un relativ pacifism. Franţujii mai vor să îşi refacă influenţa în Africa de Nord, americanii şi englezii să ameninţe indirect unele regimuri arabe. Iar Băsescu vrea să repare o gafă diplomatică pe care tot el a comis-o.
    Ceva nu se potriveşte aici: deci – deşi controla petrolul libian – vestul a finanţat şi încurajat rebeliunea care a dus la un război civil care poate să se prelungească, să-l răstoarne pe Gaddafi sau să-l antagonizeze. Şi acum se văd nevoiţi să intre chiar ei în război. Păi nu era mai simplu să-l lase în pace pe Gaddafi de la început? Erau buni prieteni, ce rost avea revolta aia? Păi e clar ce nu se potriveşte: ideea cu finanţarea şi încurajarea. Aici e vorba de un i-raţionament bazat pe o prezumţie: occidentul e malefic şi vrea să facă rău şi să râdă ca un maniac: mwhahahaha!

  5. cum adica resursele de consiliere de la cotro submediocre? si tu cam ce ti-ai dori, sa fie lasata politica externa pe mana civililor? pai de-aia s-a murit la revolutie? tu ai idee cat le-a luat sa-i obisnuiasca pe toti strainezii ca pot sa se oftice cat vor, din Romania vor avea de-aface numai cu ofiteri si amante, sau in cel mai bun caz cu vre-un arivist politic complet incapabil pentru care a sunat telefonul de sus (si care oricum citeste ce i se dicteaza) . chiar vrei ca toata munca asta sa fie aruncata pe geam? asta e cusurul tau, nu esti patriot!

  6. bah da dvs numa rasisti ai in cercu apropiat? ce nu intelegeti voi e ca Libia ne e datoare cu EUR 46 Mio, daca cumva unul din aia 207 militari din echipaj, se impiedica si scapa vreun proiectil prin cala, datoria se ridica la peste EUR 30 Mio, daca punem doar costul de gestiune ( ca costul istoric cred ca e mult mai mare, fregata 22 HMS Coventry a costat SH cam £60m (adica de trei ori cat face) incluzand reparatiile si upgradirle din 2004).
    in schimb economisim 4,5 mio salariile si 10 mio intretinerea pe 2011 a navei, deci pe total iesim pe pierdere neta de EUR 61.4 Mio + alte sute de milioane in caz ca iar dam lovitura cu o Frecata Regina Maria second hand din 1940

  7. In sfarsit gasesc si eu un om care sa spuna exact ce se intampla cu atacurile astea. sa nu uitam, ca Gaddafi vroia sa nationalizeze marea parte a industriei producatoare de petrol, deci UK si Italia erau cele care pierdeau cel mai mult, apoi Franta.
    ca avem si noi un domn Profesor care azi preda o lectie si maine spune ca lectia aia era din alt manual, nu ma mai surprinde. Cica la paris ar fi avut loc un summit, legat de conflictul din zona. Polonia a fost invitata, Romania oare unde era?

  8. P.S. Comentariul acesta reprezinta intr-adevar partea mea cea mai buna si este un adevarat compliment si cadou real din partea mea pentru calitatea autentica a blogului MM/WP (Moshe&Mordechai/Washington Post, asa veti fi intotdeauna in mintea mea) si pentru reusita de la blogfest.

    http://www.acronymgeek.com/MMWP
    (din lista asta lunga de semnificatii eu sunt cel mai mult de acord cu nr. 3+ 14 + ultima de pe pagina 1, si cu prima si ultima de pe pagina 2; as mai aspira si la penultima de pe pagina 2, dar nu stiu daca merit sa fiu luat in cosideratie pentru acest fel de apreciere)

  9. P.P.S. chiar un typo de bun augur din punctul meu de vedere (ca mereu incerc sa-mi gasesc scuza cea mai buna posibila chiar si pentru erorile involuntare): a iesit „cosideratie” in loc de „consideratie”, iar pt. mine co-sideratie= cooptare la coada cometei

    Pai daca voi straluciti (cum e si real normal) ca stelele adevarate, normal ca vreau si eu sa ma umplu un pic de sclipici de la voi, macar asa prin asociere vaga doar printr-un post de comentator pe aici-pe acolo.

    Aspirantul Emul

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...