Acasănea stereNea Stere iese din...

Nea Stere iese din criză

E o dimineaţă de primăvară oarecare. Cu TVA mărit, austeritate şi ciori odihnindu-se pe antene parabolice. Cetăţenii patriei se îndreaptă spre locurile de muncă: birou, şaormărie, en gros de fructe şi legume, la dat găuri în conductele cu produse petroliere, la dezmembrat şine de cale ferată sau cabluri de cupru sau la sălile de jocuri de noroc. Emil Boc se îndreaptă spre Palatul Victoria, minunându-se că şi astăzi tot el este prim ministru al României şi gândind că anul acesta ar face mai bine să petreacă Paştele la Bucureşti, uite aşa, să vedem, anul ăsta în capul cui mai sparg ouăle ăia de la ţară? Traian Băsescu se trezeşte şi el. De fapt este trezit de sepepistul de serviciu; e ridicat de sub birou, scuturat de praf şi altele şi apoi e aşezat gigea la birou. EBA nu se trezeşte; mai face nişte nănică.

În faţa scării, nea Stere, înveşmântat în tradiţionalii pantaloni de pijama, cu bluza de „treling” şi basca înfundată pe cap. Sparge seminţe, mormăie şi ţâţâie din buze. Nea Mătreaţă îi este alături (cum altfel?). E ocupat. Se chinuie să strângă un telefon mobil, de mărimea unei cărămizi, în bandă adezivă.

-Ooo, vecinu’! mă reperează rapid nea Stere. Ce matinali este domnu’!

Sarcasmul lui Nea Stere e la fel de spectaculos ca acordul subiect-predicat, construit după regulile Feng shui şi mai puţin după cele gramaticale.

– Bună dimineaţa, nea Stere.

– Ia zi, vecinu’… Ştii ce e azi?

– Joi? încerc eu un răspuns imprudent. Cei doi cărturari hlizesc la unison. Îi privesc cum stau aşa, pe băncuţă, şi îmi amintesc de o emisiune dumincală de la TVR, cu un alt Stere şi un alt Mătreaţă.

– E ultima zi de criză, vecinu’! Nu ştii? Ieşim din criză şi intrăm în căcat!

Hlizesc amândoi. Nu v-aţi plictisit de hlizeala lor? Mie mi-a cam ajuns.

– ‘l în cur pe Ridiche… -mormăie nea Mătreaţă, meşterind la telefon.

– Faci tu afacerile lu’ căcat! îl bodogăne nea Stere. Trebea să-ţi iei telefon de la ofertă, d’ăla nou’, nu de la Ridiche, că ăla e mason şi e escroci.

Asta e ultima obsesie  a lui nea Mătreaţă: masonii. A aflat de existenţa lor şi de atunci e ferm convins că toate porcăriile se întâmplă din cauza lor.

– Nu e, că n-are decât patru clase! mârâie Mătreaţă.

– Şi ce? La masoni trebe bacaloreat?

– Nu primeşte ăia pe toţi proştii…

– Ştii tu! Primeşte pe toţi escrocii, ca să le plătească lor cotizaţie. Nu s-a băgat şi Aurică Metalistu’ la ei? Îl întreb: cum e, bă Aurică, la masoni? Zice: nasol, bre, e leafa mică şi ore multe, nu dă ai dracu’ nici spor de noapte. Şi ce? Aurică e cu liceu?

– Nu e, da’ ăla are vrăjeală, l-a luat ăia pentru vrăjeală.

– E escroci.

Sparge seminţe şi se uită la mine cu ochii mijiţi.

– Auzi, vecinu’… ori te-ai băgat şi mata la ăştia, la masoni?

Mă abţin să râd. Deşi mi-ar veni.

– Nu m-am băgat, nea Stere.

– Ai lu’ Stomac s-a băgat toţi! Şi Pantilie, ăl bătrân, şi fi’su, Fenomen. Stă toată ziua şi bea acolo.

– Unde, nea Stere?

– Cum unde? La masoni. Stă şi bea.

– Păi, la masoni se bea?

– Bea toţi, dă-i dracu’. Că alde Stomac nu munceşte, nu fură, de unde are bani să umble beţi tot timpu’? E masoni şi e cu Băsescu.

– Ei, nu mai spune! încerc eu să-l provoc. Şi Băsescu e mason?

– E şefu’ lor! L-a făcut pă vapor, acolo la ei. Şi i-a zis: bă, te facem preşedinte şi tu le iei 25 % din leafă la ăia şi ni-i dai nouă să-i bem. Şi? Zi! Şi? A luat 25 la sută? A luat. E escrooooci, băga-i-aş în pizda mă-sii!

Argumentaţia lui nea Stere e năucitoare.  Nea Mătreaţă a dibăcit la telefon şi acum încearcă să apeleze pe cineva:

– Aloo! Ce faci, fă? Lucico, nu mai zbiera, fă! Me-am loat mobil, fă şi te-am sunat să-ţi dau număru’…. Unde apare? Apare? Aşa? Are dreptate Stere, e băgaţi masonii peste tot. … Auzi, fă… Mai taci, fă, şi ascultă… Ptiu!

I-a închis.

– Şi aia e masoană! e lămurit nea Stere. De-a lu Udrea.

– Hai, nea Stere, zău aşa… – aş vrea eu să-l temperez.

– Lasă, vecinu’, că ştiu eu. E la organizaţia dă femei. Amasoane, aşa le zice. Păi, ce? Noi suntem proşti? Nu ştim?

Nu am cum mă mai abţine. Râd.

– Râzi, vecinu’, râzi. Da’ ne fute masonii cu pula îndoită.

– Bine, nea Stere. Aşa o fi. Te las că mai am şi treabă.

– Ia zi, vecinu’. Mâine pe unde ieşi din criză?

– Nu ştiu, nea Stere?

– Eu am ieşit de azi, vecinu’, să nu mă înghesui mâine cu toţi mitocanii.

– Bine, nea Stere. O zi bună.

Îi las. Sper să-i cruţe masonii. Îl mai aud pe nea Mătreaţă bombănind:

– Eu n-am ieşit, bă Stere. De patru zile, ‘tu-i pizda mă-sii. Şi am luat şi dulcolaxe.

– Ieşi, bă mâine. Că te ajută Boc. Şi nu mai lua pastile, că e mânărite de masoni.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

16 Comments

  1. „Iesim din criza si intram in cacat”
    „Ala e mason si e escroci”
    „Ne fute masonii cu pula indoita”
    Bre Rabbi, cita dreptate are nea Stere! M-ai bine-dispus ! Da te rugam sa ne spui si noua pe unde iesi din criza!

  2. Aveţi griă, nu ieşiţi încalziţi şi transpiraţi din criză, puneţi ceva pe voi, că afară bate vântu’ . Am auzit eu la starea vremurilor.
    A, şi cică au îngheţat apele!

  3. Povestile lui Relu al meu se incheie mai toate cu „da’ da-i si tu la tata o bere”. Ramanand cu buzunarul integru, Stere al tau …. e parfum !

    On topic: jur ! N-ai vrea sa afli nelinistile metafizice ale omului meu.

  4. Rabi esti magistral . Ai tradus pe intelesul pedelicilor ce li se intampla zi de zi si din ce cauza :)). Am ras cu spasme cu toate ca substratul te indeamna la un plans cu sughituri .
    Multa sanatate , putere de munca si inspiratie , sa ne mai descretesti fruntile din-cand -in – cand.

  5. Cred că cineva le face concurenţă neloială lui Nea Stere şi Nea Mătreaţă.
    I-auzi aici declaraţie:
    „Ieşirea din criză nu înseamnă că o să întâlnim în 1 aprilie munţi de mămăligă în fiecare localitate” , a cuvantat Nea Oltean, această mătreaţă a Parlamentului.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...