AcasăCapitalismul proletarCât mai costă să...

Cât mai costă să ceva?

Creşterile de preţuri sunt, cum e şi firesc, un mare junghi pentru noi toţi şi un subiect de presă. Cam la două-trei zile, un ziar, o televiziune,  cineva de prin presă se găseşte să ne anunţe cu cât a mai crescut preţul la vreun produs. Sau cu cât au crescut preţurile la „produsele de bază”. Sigur că preţurile, recte creşterea lor, reprezintă un subiect de interes pentru mai toată lumea.  Spun „pentru mai toată lumea” fiindcă nu îmi imaginez că Udrea face riduri din cauza creşterii preţului la parizer.

Nu contest, e un subiect de interes. Ceea ce mă pune cumva pe gânduri este altceva: coşul de produse ales pentru referinţă. Invariabil, discuţia se învârte în jurul aceloraşi produse: zahăr, făină, orez, ulei. Eventual, la lista asta se adaugă: parizer, cartofi, pulpe de pui. Benzina/ motorina reprezintă un subiect separat. De la ziar la ziar, de la televiziune la televiziune,  în discuţie mai pot intra: carnea de porc, oul, laptele, fasolea. Produse de bază deci.

Incontestabil, cele enumerate reprezintă produse de bază, dacă ne punem strict problema supravieţuirii. Nu le poţi imputa nimic jurnaliştilor care, în evaluarea lor, urmăresc evoluţia preţurilor strict la aceste produse de bază. Cei mai mulţi dintre români se află în situaţia în care îşi cheltuiesc aproape întreg venitul pe procurarea produselor de bază de care am pomenit. Totuşi, definirea „produselor de bază” este, implicit, un indicator nu doar al nivelului de trai, ci şi al aşteptărilor românilor. Bunăstarea, pentru mulţi români, are un enunţ cumplit de simplu: să ai destui bani ca să îţi poţi cumpăra îndeajuns de mulţi cartofi, parizer şi făină.

Nu discuţia despre creşterea preţurilor mă îngrijorează, ci produsele alese ca referinţă. Pentru că, în acest moment, nivelul de trai, aşteptările celor mai mulţi dintre români, sunt definite nu de cantitatea de bunuri pe care şi le pot îngădui sau pe care ar dori să şi le poată îngădui, ci de aşteptările lor.

Săpunul, pasta de dinţi, şamponul, cartea, ciorapii… toate acestea nu încap în coşul cu produse de bază. Iar aici vorbim despre o ţară membră UE, în 2011. Până la urmă e foarte comod aşa, altfel, vă daţi seama cât de costisitoare ar deveni sacoşele cu pomeni electorale?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. Ceea ce spui se corelează foarte bine cu statisticile care arată că românii sunt europenii cu cel mai mic consum de săpun pe cap de locuitor şi cei mai nespălaţi pe dinţi. În medie, un român consumă 4 bucăţi de săpun şi 2 tuburi de pastă de dinţi, ceea ce înseamnă că îşi curăţă dinţii cam o dată pe săptămână. Statisticile Eurostat (pe anul 2009) situează România pe locul 1 la numărul de locuinţe care nu sunt dotate cu toaletă şi duş. Astfel în România 46% din locuinţe nu sunt dotate cu toaletă, în timp ce în statele avansate (15), acest procent este sub 1%.
    Imagine grăitoare asupra nivelului de trai pe care îl au, şi-l îngăduie sau şi-l doresc europenii români. Şi pe care l-au săpat şi îl sapă de zor guvernanţii întru creştere!

  2. Săpunul, pasta de dinţi, şamponul sunt periculoase: contin E-uri. Iar cartea e buna doar ca sa faci cornete pentru seminte, asta o stie orice minoritar.

  3. Ciorapu’ e un lux… mai ales daca-i fin, daca-ti trebuie in vreo 4 nuante si se agata al naibii de tare la cea mai mica atingere!
    Pasta de dinti se inlocuieste cu sarea (aliment de baza mai ales daca e idoata!), sapunul a revenit la cel facut in casa, la cazan, iar cartea…. ei bine cartea, e deja fantezie. Luxul absolut!

  4. Eu sunt mai norocos.
    Am gasit pui cu 0.50 lei.
    In gaoace.
    Zicea cineva pe aici de spalatul pe dinti cu sare.Ntz. Cu cenusa ca iese mai ieftin, asta in cazul ca vom mai avea bani si pentru lemne.

  5. Coșul ăsta cu produse de bază este folosit cu un scop anume. Elasticitatea prețurilor din categoria asta este foarte redusa, iar cererea pentru ele este relativ constantă, drept urmare variația prețurilor respective reflecta cel mai bine costurile de producție.

    Apreciez vehemența posturilor tale din ultima vreme dar nu și superficialitatea lor.

  6. Ultimele enumerate din pacate nu mai sunt elemente de baza legate de igiena corporala, iar elementele de baza alimentara difera de la o familie la alta .
    Scumpirile…au devenit un ritual care face parte din ordinea de zi .

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...