AcasăRabbi ziceCe vrea el aia...

Ce vrea el aia să fie!

In principio erat verbum.  Pe urmă au apărut EBA, Paleologu-Pleaşcă … şi s-a dus totul naibii.

O vorbă românească spune că „aşchia nu sare departe de trunchi”.  N-o sări ea departe, dar tot aşchie se cheamă că e.  Nea Stere are propria teorie şi am să v-o dezvălui, îndată. Iar teoria lui neagă zicătoarea populară care vrea să consacre contribuţia talaşului la ştiinţa geneticii. Respectul pe care îl port memoriei lui Alexandru Paleologu mă face să ezit puţin înainte de a-l cita pe nea Stere, dar constatarea steriană conţine un adevăr irefutabil.  Ce s-o mai lungesc, hai să vedem ce părere are nea Stere:

„Haidi, bre vecinu’! Te tot miri că Paliologu ăsta mic a ieşit tâmpit, deşi ta’su era om deştept şi cu obraz subţire! Păi, ce mama dracului! Că doar pe ăsta mic l-a făcut cu pula, nu cu mintea, zău aşa!”

Mare porc nea Stere.

Cum să-l contrazici, totuşi, când te gândeşti la toate năstruşniciile care ies pe gura lui Pleaşcă precum dunga la chiloţi prin pantalonii mulaţi?

Ia auziţi aici spovedania lui Pleaşcă:

„Nu am înţeles prea bine ce vrea preşedintele, dar ce vrea el aia să fie! (…) Îmi doresc ca preşedintele să îşi spună mai clar gândurile, ca să îl pot susţine cu mai multă forţă. Facem ce vrea el, dar să ştim şi noi!”

Ăsta spirit liber! Ăsta fiu de liberal! Care dubito ergo cogito? Mofturi franţuzeşti! Niciun cogito, niciun dubito! Mâna la vipuşcă şi pas de defilare. Acum, poftim şi spuneţi că nea Stere greşeşte! În inocenţa lui tălâmbă, Pleşcanul mărturiseşte, totuşi, viziunea pedelică despre democraţie. Nu că n-ar pune şi puţin sifon în paharul de obedienţă, atunci când constată că preşedintele are dificultăţi atunci când trebuie să-şi exprime adânca gândire cu substantive şi verbe. Îndrăzneala Pleşcanului nu merge, totuşi, până acolo încât să îndrăznească măcar a cugeta că, poate, problema stăpânului elenelor e tocmai şepticul cu gânditul.

Depăşind, totuşi, gândirea steriană şi revenind la teoria talaşului în genetică, n-ai cum să nu regreţi că Pleşcanul e deja însurat. Vă daţi seama ce minunăţie de pleşcănei putea ieşi din împreunarea lui cu eba?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. O alta mostra : “Îi cer public primarului Constantin Gherghe, membru PDL, sa scoata cuvântul ‘Severin’ din denumirea orasului. Primarul Drobetei-Turnu Severin trebuie sa actioneze cât mai curând posibil pentru ca este rusinos ca localitatea se mai numeste asa, la atâta timp de la declansarea scandalului de la Bruxelles”, a declarat râzând cu gura pâna la urechi Theodor Paleologu, adaugând ca acest lucru i-a venit în minte în avion, la întoarcerea de la Bruxelles.

    • Ce „glonte” i-o trecut Paleobrainiacului asta p’in cap!
      De vina e batranul Paleologu. Nu „produci” asa ceva si apoi ii dai drumu’ in populatie. Trebuia sa-si treaca o mentiune in testament ceva de genul „produsul meu nu este format pentru viata publica (chiar) din Romania”.

      Mai in gluma, mai in serios, parintele are obligatia sa formeze copilul pentru viata. Un parinte care (poate de dragul ego-ului) incurajeaza progenitura sa se compromita public e un parinte iresponsabil. „Aschia” asta Paleologa ar fi fost un foarte bun bibliotecar sau poate profesor de religie (clasele I-IV) de ex.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...