Na cultură!

Aseară, cum nu se prea lipea somnul de pleoapă, m-am apucat să butonez la telecomandă. Ca să n-o lungesc, gata, recunosc: am aterizat pe OTV. Ce experienţă! Chiar îmi reproşez că până acum am evitat canalul ăla cu încăpăţânare ( cred că niciodată termenul de „canal”, cu referire la o televiziune, nu a fost mai potrivit). Prieteni, cum să mă fac eu înţeles? Deci, OTV, indiscutabil, indubitabil, incontestabil, reprezintă o experienţă deosebită în materie de televiziune.

Studioul era plin de tulburaţi, dar asta nu e o mare şmecherie; mai toate studiourile noastre de televiziune sunt pline de tulburaţi. Aseară, dintr-o pornire curajoasă, l-am preferat pe Diaconescu şi ciudăţeii lui, în detrimentul Rodicăi Culcer şi rezervaţiei sale de oxiuri. Ce alegere inspirată! Cum spunea, în studio nişte tralala erau teribil de preocupaţi de criza de mătreaţă a Zăvorancei şi raporturile ei cu habitatul. Chestie care, admit, mă interesa fix cât mă interesează cum se fabrică minele de pix. În paralel se întâmpla însă Chestia. Pentru că OTV e o televiziune multilevel. Iar chestia era… hai, ghiciţi! Atentatul terorist! Pen’ că, naţiune, dragă naţiune, în vreme ce boborul era informat despre soarta chiloţilor delapidaţi de Oana din chiuveta lu’ Pepe, OTV-ul era victima unui atac terorist. Adicătelea primise o ameninţare cu bombă! Ei?

Fraţi carnivori, rar am văzut un om mai fericit decât Dan Diaconescu, în timp ce vestea umanităţii că şandramaua lui a primit o ameninţare cu bombă. Era atârnată chipul lui ( ____ loc pentru epitete)  o expresie de fericire rumegătoare, de împlinire întru’ absolut, de sorginte bivolariano-urinară. Iar panarama emisiunea curgea în paralel: pe o parte zguduiţii din studiou măsurau lungimea şnurului de la tamponul Zăvorancei, pe de altă parte, nişte necăjiţi umblau cu camera haimana, prin magazia televiziunii, prin garaj, ca să dea de bombă. Pe urmă au apărut organili. Doi neni rotofei şi plictisiţi, care reprezentau organili, căscau la cameră şi se scărpinau în zona unde fruntea întâlneşte cascheta. În zonă mai era un amărât care mânca o şaormă, o duduie derutată care căra nişte sacoşe, mă rog, lume cu treabă. Ăi din studio îi dădeau cu oana-pepe, domnu’ Dan mai amintea de bombă şi terorism, cu largă mândrie şi un adânc sentiment de împlinire. Pe urmă iar îi vedeam pe poliţaii ăia căscând a somn şi pe flăcăul ăla halind şaormă. Frumos. Sus, printre dungile purtătoare de text, pe ecran, era o dungă galbină ca pişatul de câine, pe care galaxia era anunţată că deorece fin’că pentru că oaminii răi nu l-au lăsat pe „domnu’ Dan” să facă el partidul poporului, domnu’ Dan va înfiinţa un nou partid: Partidul Poporului= Dan Diaconescu. Frumos! Vorba lui Toma Caragiu: petrecerea continuă!

Mult, recunosc, n-am rezistat. Da’ mă gândeam şi eu, ca omul fără jocuri pe telefonul mobil: bre, al dracu’ Ossama ăla, bre. Numai la chestii babane se bagă: în 2001 World Trade Center, acu’ la OTV. Tot la părul de pe pieptul civilizaţiei occidentale trage, al dracu’ derbedeu. Da’ nu i-a meeeers! Că OTV-u’ nu-i America. Şi are domnu’ Dan unitatea antiteroristă Elodia care funcţionează mai beton ca Homeland Securityu’ hamburgerezilor ăia. Aşa că dimineaţă, când m-am trezit, n-am aflat nicio veste cum că bombele criminale ar fi nimicit Pentagonu’-WTC românesc: Otevelu’. Bă, teroriştilor? Păi, voi vă puneţi cum domnu’ Dan? Băăăă! Păi pe domnu’ Dan nici Cioacă n-a reuşit să-l doboare, băăă!

Nu am idee care o fi audienţa OTV-ului, dar simplul fapt că …. şandramaua aia supravieţuieşte şi prosperă spune teribil de multe despre garajul în care trăim. Şi acum, ia hai, nu se oferă careva să-mi povestească , din nou, cum o să vedem marea schimbare, în 2012? Cum o să iasă rumânii, strânşi de conştiinţă civică precum de elasticul de la chiloţi, să dea jos pârţdelicu’ şi să bage democraţie la kilogram. Între timp unguru’ de la cultură închide spitalele, unguru’ de la cultură îşi bagă picioarele în ele de instituţii ale culturii naţionale ( mai puţin colonia de sinecurişti de la ICR, care e un fel de stat în sta-le-ar!). Dar pe ansamblu e bine: domnu’ Dan a rezolovat-o cu teroriştii.

Şi acum, drept răsplată că aţi rezistat până aici, la textul ăsta mizerabil, un premiu de încurajare, constând în una bucată filmuleţ cu ansamblul de căluşari Doina Manilei, de la pârnaia din Cebu, judeţul Filipine, interpretând dansuri populare din zona Maicălgexonu’ de Sus. Ăia sunt pârnăiaşii lor. În Filipine, nu în Indonezia. Că dacă era în Filipine nu-l extrădau nici pe Popa; îl cooptau în ansamblu şi se înscriau la emisiunea de mare succes: puşcăriaşii au talent, iar politicienii fac talente.

Vă pupă Mordechai!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mKtdTJP_GUI]