Na cultură!

Aseară, cum nu se prea lipea somnul de pleoapă, m-am apucat să butonez la telecomandă. Ca să n-o lungesc, gata, recunosc: am aterizat pe OTV. Ce experienţă! Chiar îmi reproşez că până acum am evitat canalul ăla cu încăpăţânare ( cred că niciodată termenul de „canal”, cu referire la o televiziune, nu a fost mai potrivit). Prieteni, cum să mă fac eu înţeles? Deci, OTV, indiscutabil, indubitabil, incontestabil, reprezintă o experienţă deosebită în materie de televiziune.

Studioul era plin de tulburaţi, dar asta nu e o mare şmecherie; mai toate studiourile noastre de televiziune sunt pline de tulburaţi. Aseară, dintr-o pornire curajoasă, l-am preferat pe Diaconescu şi ciudăţeii lui, în detrimentul Rodicăi Culcer şi rezervaţiei sale de oxiuri. Ce alegere inspirată! Cum spunea, în studio nişte tralala erau teribil de preocupaţi de criza de mătreaţă a Zăvorancei şi raporturile ei cu habitatul. Chestie care, admit, mă interesa fix cât mă interesează cum se fabrică minele de pix. În paralel se întâmpla însă Chestia. Pentru că OTV e o televiziune multilevel. Iar chestia era… hai, ghiciţi! Atentatul terorist! Pen’ că, naţiune, dragă naţiune, în vreme ce boborul era informat despre soarta chiloţilor delapidaţi de Oana din chiuveta lu’ Pepe, OTV-ul era victima unui atac terorist. Adicătelea primise o ameninţare cu bombă! Ei?

Fraţi carnivori, rar am văzut un om mai fericit decât Dan Diaconescu, în timp ce vestea umanităţii că şandramaua lui a primit o ameninţare cu bombă. Era atârnată chipul lui ( ____ loc pentru epitete)  o expresie de fericire rumegătoare, de împlinire întru’ absolut, de sorginte bivolariano-urinară. Iar panarama emisiunea curgea în paralel: pe o parte zguduiţii din studiou măsurau lungimea şnurului de la tamponul Zăvorancei, pe de altă parte, nişte necăjiţi umblau cu camera haimana, prin magazia televiziunii, prin garaj, ca să dea de bombă. Pe urmă au apărut organili. Doi neni rotofei şi plictisiţi, care reprezentau organili, căscau la cameră şi se scărpinau în zona unde fruntea întâlneşte cascheta. În zonă mai era un amărât care mânca o şaormă, o duduie derutată care căra nişte sacoşe, mă rog, lume cu treabă. Ăi din studio îi dădeau cu oana-pepe, domnu’ Dan mai amintea de bombă şi terorism, cu largă mândrie şi un adânc sentiment de împlinire. Pe urmă iar îi vedeam pe poliţaii ăia căscând a somn şi pe flăcăul ăla halind şaormă. Frumos. Sus, printre dungile purtătoare de text, pe ecran, era o dungă galbină ca pişatul de câine, pe care galaxia era anunţată că deorece fin’că pentru că oaminii răi nu l-au lăsat pe „domnu’ Dan” să facă el partidul poporului, domnu’ Dan va înfiinţa un nou partid: Partidul Poporului= Dan Diaconescu. Frumos! Vorba lui Toma Caragiu: petrecerea continuă!

Mult, recunosc, n-am rezistat. Da’ mă gândeam şi eu, ca omul fără jocuri pe telefonul mobil: bre, al dracu’ Ossama ăla, bre. Numai la chestii babane se bagă: în 2001 World Trade Center, acu’ la OTV. Tot la părul de pe pieptul civilizaţiei occidentale trage, al dracu’ derbedeu. Da’ nu i-a meeeers! Că OTV-u’ nu-i America. Şi are domnu’ Dan unitatea antiteroristă Elodia care funcţionează mai beton ca Homeland Securityu’ hamburgerezilor ăia. Aşa că dimineaţă, când m-am trezit, n-am aflat nicio veste cum că bombele criminale ar fi nimicit Pentagonu’-WTC românesc: Otevelu’. Bă, teroriştilor? Păi, voi vă puneţi cum domnu’ Dan? Băăăă! Păi pe domnu’ Dan nici Cioacă n-a reuşit să-l doboare, băăă!

Nu am idee care o fi audienţa OTV-ului, dar simplul fapt că …. şandramaua aia supravieţuieşte şi prosperă spune teribil de multe despre garajul în care trăim. Şi acum, ia hai, nu se oferă careva să-mi povestească , din nou, cum o să vedem marea schimbare, în 2012? Cum o să iasă rumânii, strânşi de conştiinţă civică precum de elasticul de la chiloţi, să dea jos pârţdelicu’ şi să bage democraţie la kilogram. Între timp unguru’ de la cultură închide spitalele, unguru’ de la cultură îşi bagă picioarele în ele de instituţii ale culturii naţionale ( mai puţin colonia de sinecurişti de la ICR, care e un fel de stat în sta-le-ar!). Dar pe ansamblu e bine: domnu’ Dan a rezolovat-o cu teroriştii.

Şi acum, drept răsplată că aţi rezistat până aici, la textul ăsta mizerabil, un premiu de încurajare, constând în una bucată filmuleţ cu ansamblul de căluşari Doina Manilei, de la pârnaia din Cebu, judeţul Filipine, interpretând dansuri populare din zona Maicălgexonu’ de Sus. Ăia sunt pârnăiaşii lor. În Filipine, nu în Indonezia. Că dacă era în Filipine nu-l extrădau nici pe Popa; îl cooptau în ansamblu şi se înscriau la emisiunea de mare succes: puşcăriaşii au talent, iar politicienii fac talente.

Vă pupă Mordechai!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mKtdTJP_GUI]

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. Ma gindeam, comunismu’ n-a scapat Romania de prosti, da’ nici capitalismu’ . Romanii nu sunt singurii care au fascinatia mondenului. „E pline” tembeliziunile americane de Oprah si alte nulitati care fac bani atita timp cit ochii boborului zombificat se preling pe ecran. Dar romanii mai au si fascinatia vulgului, iar Dumnezeu a fost foarte milos cu noi in privinta asta. Si darnic.

  2. Parcă nu e scris de tine…
    Ceva îmi scapă. Nu zic că n-ai dreptate, dar e ca şi cum ai căra pumni într-un mort.
    Desigur, e doar o opinie. Poate mâine dimineaţă o să mi se pară ok.

  3. Pai Domnu Dan plabgea ca nu vine Mahalagioaica la el, ca se duce la alte TV-uri, ca el i-a facut platou, i-a facut cabina, etc.
    Ai ratat aseara impacarea secolului, inte mahalagioaica si măsa. Acum cred ca o sa imparta cimitirul

  4. Cu sau fără premiu, textul de aici nu se ratează!
    Ăia de la Cebu, tot unu și unu. Ai noștri, care mai de care cu talente. Tocmai am văzut cum mai multe canale tv prezentau „talentele” Tălmăceanului, ceea ce completează foarte bine imaginea lui creionată aici mai deunăzi.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....