O veste

Conceptul de societate civilă ( subsecvent, la fel şi cel de organizaţie a societăţii civile) e tot mai boţit, tot mai puţin respectabil. Foarte des mă întâlnesc  cu un anume tip de percepţie deloc prietenoasă cu ideea de societate civilă.  Evaluarea prezenţei în cadrul societăţii civile a diverselor organizaţii şi/sau individualităţi se face, paradoxal, prin raportarea la politic. Mai simplu spus, tipul de percepţie la care mă refer socoteşte că activiştii societăţii civile sunt fie nişte eşuaţi, care nu au reuşit să se agaţe de căruţa politicii, fie proprietarii unor traiste goale, gata să se pună în slujba oricui ar fi gata să le umple acele traiste, fie, în cel mai rău caz, nişte infiltraţi, nişte instrumente, nişte slujitori ai politicului.  Imaginea aceasta nici nu este în totalitate greşită. Cred doar că operează o inadmisibilă reducţie.

Societatea noastră civilă este profund disfuncţională, asemeni întregului din care face parte. Sintagma însăşi pare confiscată de un grupuscul mai degrabă obscur, autodefinit ca reprezentat al elitei intelectuale, puternic ideologizat şi teribil de zgomotos. Criteriul reprezentativităţii e relativizat şi înlocuit cu unul mult mai comod: zgomotul. Cu cât mai zgomotos, cu atât mai semnificativ. Criteriul notorietăţii este esenţial, pentru că orice idee, orice principiu are nevoie de validarea notorietăţii vocii care îl susţine.  Decibelii, tupeul şi cârdăşiile sunt atributele esenţiale, astăzi, în agora.

Vorbim apoi despre cultură. Cultura e considerată de cei mai mulţi o chestie teribil de plicticoasă – aceştia sunt cei mai mulţi dintre cei, oricum, neinteresaţi de cultură. Există apoi cei care sunt cu adevărat interesaţi de cultură. Iar aceştia socotesc că da, cultura chiar trebuie să fie plicticoasă, neinteresantă, inaccesibilă, precum cultul misterelor, rezervat doar unor iniţiaţi. Şi astfel, pentru o copleşitoare majoritate, frivolitatea, divertismentul vulgar, privitul pe gaura cheii şi scuturatul din buric  rămân nu doar o alternativă, ci singura opţiune.

Perspectiva alterată asupra culturii şi ideii de societate civilă constituie premiza de la care am pornit atunci când, împreună cu alţi câţiva prieteni, ne-am propus să încercăm, măcar să încercăm, altceva. Cum resursele de care dispunem deocamdată sunt neglijabile, demersul nostru se sprijină mai ales pe entuziasm şi credinţa în ceea ce ne propunem. Despre ce este vorba? Despre un proiect pe care l-am numit, provizoriu, Blogcultura. Personalităţi ale culturii româneşti sau oameni activi în online, dar interesaţi de fenomenul cultural, ne propunem agregarea în ceea ce sperăm să devină o alternativă la pseudo-cultura promovată de media tradiţionale, dar şi o altă formulare, mai accesibilă, mai prietenoasă, a ideii de demers cultural.

Mai multe nu am să spun deocamdată, dar despre subiectul acesta vom mai vorbi. Cu siguranţă vom mai vorbi, destul de mult şi destul de des. Cei care am pus la cale acest proiect, ne vom reuni joi, 14 aprilie, când vom osteni la cafele şi taclale. Iar cuvintele şi ideile care se vor aduna acolo vi le vom aduce la cunoştinţă.

Cei interesaţi să ni se alăture sunt bineveniţi. Trebuie doar să lăsaţi un mesaj şi o adresă de mail validă, pentru contact. Şi vă vom da de ştire despre oră şi loc.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. Distanta m-ar exclude. De la „caftaclale”.
    Tot distanta, cea de-un click distanta, imi va permite sa va sustin cu tot ce pot.
    Sa fie intr-un (aproape ultim) ceas bun!

  2. Dan Lăzărescu – fie iertat şi odihnit! – era indignat de expresia „societate civilă”. Corect, zicea el, e societate civică. Fiindcă, logic, societate civilă e tot ce nu e militar(izat). Că doar partidele nu-s militare. :mrgreen:

    În rest, succes! E o frumoasă trufie să crezi că salvarea culturii se (poate) face pe net. 😐

  3. Rabbi, ideea este excelenta, felicitari! Daca pot sa va ajut, o fac cu placere! Eu, dupa ce, la 6 decembrie 2009, a fost re-(furat)ales Chioru, am hotarit ca n-are sens sa mai comit texte de registru politic, pentru ca poporul a decis ce anume doreste. Iar ca sa predic in pustiu, zau, nu, n-am vocatie de profet, nici de martir. Asa ca de-atunci am scris exclusiv despre tenis (o zona curata, neperversa, lipsita de murdaria politicii). Nu e normal, dar asa am procedat, am evadat si eu acolo unde ma simteam bine. Doar ca nu pot ignora consecintele noului mandat basist. Familia mea, ca multe alte sute de mii de familii din Romania, sufera de pe urma dementei basiste. La propriu. Asa ca, daca e nevoie de texte sau de facut un mars – vin si eu sa le fut muma-n cur.

  4. Cam greu domnule ,nu de alta dar toti gresim ,asa zice o vorba ,ca-i omeneste …Cui o sa se adresezze decat tot unui grupuscul poate instruit si educat dar elitist prin definitie …Ce si cum despre ce spun ,intelegi domnia ta ca nu comentez prima oara ,chit ca n-am mai facut-o taman de cand ai scos cartea aia si i-ai pus pe cei de la servicii sa ia date personale pana la CN…
    Daca in maniera caracteristica ,veti continua sa scoateti numa ` tepi …va doresc succes !… Dar ce stiu eu …sunt doar un taran prost…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

- A word from our sponsors -

De citit

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...