Despre alegerile din PDL

Până la congresul din mai se va mai vorbi despre alegerile din PDL.  Îţi place sau nu portocaliul, subiectul nu are cum să nu intereseze – cam asta pare să fie opinia generală. Opinie pe care nu o împărtăşesc nicicum. Haideţi să vedem care sunt argumentele care ni se livrează, atunci când discutăm despre alegerile din PDL.

1) Iată, există democraţie în PDL!

Pentru bunul motiv că Emil Boc are un contracandidat la preşedinţia partidului ( Theodor Paleologu e doar bufonul responsabil cu bancurile în pauza dintre lucrurile serioase) are trebui să prizăm ideea că în PDL, acum, vâjâie vântul democraţiei. Argumentul acesta evacuează rapid şi cu stângăcie evidenţa: alegerile în discuţie nu au ca scop alegerea liderului partidului, ci desemnarea ofiţerului de legătură cu adevăratul lider al partidului. Adică cel care îi convoacă pe pedelişti ori de câte ori îi căşună. Adică cel care, la o astfel de convocare, le-a indicat limpede şi fără echivoc care este personajul pe care şi-l doreşte la preşedinţia formală a PDL.

Putem discuta despre democraţie în PDL atunci când acolo va exista o opoziţie nu la ridicolul şi insignifiantul Boc, ci la adevăratul stăpân: Băsescu. Ori deocamdată obedienţa faţă de atotputernicul Băsescu reprezintă o linie de conduită de la care niciun pedelist nu a îndrăznit să se abată.

2. Iată, există dezbatere internă în PDL.

Acest argument reprezintă de fapt o variaţiune a celui prezentat la punctul 1. Afirmaţia aceasta trebuie luată ca atare, ni se cere să o admitem ca pe un postulat, pentru că, la rigoare, o astfel de susţinere e nedemonstrabilă. Din exact acelaşi motiv, ca mai sus. Pentru că măruntele ciondăneli, dintre X şi Y, sunt lipsite de semnificaţie, câtă vreme singurul punct de vedere care contează, singura opinie care validează sau nu orice avânt retoric este cea a marelui şef de la Cotroceni. Pseudo-dizidenţa şi cârcotelile la adresa lui Boc nu au nimic de a face cu dezbaterea internă.

În Islam există numeroşi interpreţi ai Coranului, de la moderaţi la fanatici fundamentalişti. Exact la fel stau lucrurile şi în cazul PDL: ceea ce pare a fi dezbatere e doar ciondăneala dintre cei care oferă o interpretare mai cuminte a mesajelor profetului Băsescu şi talibanii fanatici ( suntem cu toţii urmaşii lui Traian) care găsesc o interpretare mai radicală a aceluiaşi mesaj. Indiferent cum îi priveşti, şi unii, şi ceilalţi, se roagă mereu cu faţa spre Mecca Cotroceni.

3. Prin schimbarea actualei conduceri partidul se poate reforma.

Argument de râsu-plânsu! Adică partidul care o ţine langa cu reformarea României ( conform unei viziuni de multe ori frizând demenţa) are el însuşi nevoie de reformă.

De fapt aici se află cheia întregii discuţii. Marea şmecherie pedelică. Filosofia de tip supermarket: nu-ţi place produsul A? Nicio problemă, încearcă sortimentul B. Sau C. Important e să cumperi tot de la noi.

Cu alte cuvinte, prin inventarea unei pseudo-alternative la Boc se încearcă recâştigarea electoratului care a abandonat PDL, scârbit de mizeria guvernării Boc. Nu vă place Boc? Nicio problemă, serviţi Blaga. Nu vă place Udrea? Atunci poate doriţi să încercaţi nişte Macovei. A, nu mai suportaţi Funeriu? Nu vreţi să testaţi noul nostru produs, Cristian Preda? Avem di tăti. Şi tăti sunt Made in Cotroceni.

În felul acesta, îşi imaginează strategii PDL, partidul poate deveni din nou votabil. Supermarketul poate căpăta din nou vad. De ce să confişte opoziţia voturile anti-Boc, cân le putem lua noi, oferind propria pseudo-opoziţie la Boc?

4. Blaga are personalitate, nu îi e supus lui Băsescu.

Alt postulat care se prăbuşeşte la prima tentativă de demonstraţie. Să vă amintesc episodul demisiei de la interne? Se poate găsi o singură idee, o singură frază, o silabă în care Blaga s-a arătat a fi altfel decât supusul serv al profetului?

5.  La dreapta există mai multe curente de gândire; asemenea şi la PDL.

Ei, ca să vezi! Şi dacă mâine PDL o cârmeşte iar spre Internaţionala Socialistă? ( Suntem şi vom rămâne membri cu drepturi depline ai Internaţionalei Socialiste – Emil Boc) . A, da. Şi ne uităm aici, la lista de semnături, şi o lămurim şi cu Blaga.

Aşa că, nu, nu cred că alegerile din PDL au vreo importanţă. Nici că pot schimba ceva. E doar momentul în care o să aflăm cu cine preferă Băsescu să vorbească la telefon.