AcasăRabbi ziceNea Stere şi atât

Nea Stere şi atât

Nea Stere e cătrănit. Se vede de la o poştă.

– Ce-ai păţit, nea Stere? Cine te-a supărat?

– Ete, vecinu’. Mi-a scris de la pedeleu. Că cică ştie ei cât am muncit la viaţa mea şi de acu’ o să aibă ei grijă de mine. Mă rezolvă la pensie.

– Păi, asta e o veste bună, nu?

– E pă dracu’, vecinu’! E nasol-nasol!

– De ce, nea Stere?

– Gata! Ne-a dibuit ăştia. Ştie care suntem, unde suntem… altfel de unde ştia ei să-mi scrie? Să vezi ce ne face ăştia de petrecanie!

-De-aia eşti dumneata supărat?

– Păi, de-aia. Şi pentru că a murit moş Iftodi.

– Dumnezeu să-l odihnească. Dar ştiu că nu vă înţelegeaţi prea bine.

– Ne certam ca chiorii! Da’ acu a murit… de-acu’ şi ăsta votează cu pedeleu’. E specialişti ăştia la pus morţii la votat pentru ei.

– Am înţeles acum. De asta eşti dumneata aşa de supărat.

– A, nu vecinu’. Mă doare o măsea.

Ne salutăm. Plec. În urma mea vine nea Mătreaţă cu două farfurii de plastic, umplute cu vârf, cu colivă. Şi două pahare de vin. Nea Stere varsă creştineşte două picături:

-Na, bă Iftodi. Să fie de sufletul tău. Că acu’ dacă ai murit, te face ăştia pedelist.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

2 Comments

  1. Fiind capsunarez si scarbit de politica n-am retinut detalile fraudei de la ultimele alegeri europarlamentare, insa imi amintesc ca din investigatii a rezultat ca s-a atins un numarul de voturi fraudate prin care rezultatul ar fi putut fi altul. Fara acel dubiu ca la prezidentiale. S-au repetat alegerile ? Si-a pus cineva intrebarea: de ce am mai votat in loc sa scot copilul la plimbare?

    Astfel, eu il cam inteleg pe Nea Stere …

    Ulterior gustarica la M.I. al tripletei BVB imediat dupa prezidentiale ne-a aratat adevarata fata a politiei romane, care cum te dai ceva mai tare la ea … tace! Si atunci ce rost mai are mersul la vot ?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...