AcasăRabbi ziceCăprărie?

Căprărie?

Dacă vă aruncaţi privirea pe articolul meu precedent o să remarcaţi cu uşurinţă că îmi lipsesc calităţile de mama Omida.  Spuneam eu acolo că, în săptămâna premergătoare alegerilor din PDL, Băsescu nu va ezita să facă precum cimpoiul sub apă, dacă pedelimea nu-şi bagă votul în el de Boc. Ei bine, greşeam. Doar de-al dracu’, să-mi strice mie fasonul de Nostradamus de Constanţa, Băsescu n-a mai aşteptat până în săptămână dinaintea alegerilor ca să demonstreze că în PDL au loc alegeri libere, dar după ce iese cine vrea el.

Băsescu propune deja un soi de onestitate ticăloasă: voi ştiţi că mi se rupe de constituţie, eu ştiu clar că mi se rupe de ea… ce sens are s-o mai zguduim? La un nivel primitiv de percepţie, acest tip de atitudine poate fi confundat cu onestitatea, cu francheţea, deşi e mai mult decât vădit că e vorba de nesimţire şi ticăloşie. Democraţia, nu doar la noi, ci pretutindeni, este o iluzie, o convenţie, ceea ce face, totuşi, diferenţa dintre un stat perceput ca democratic şi o tiranie este respectul faţă de aparenţe. A existat un punct până la care Băsescu simula că mimează ( sic!) respectul faţă de aceste aparenţe. A existat o perioadă de început, când mima respectul faţă de aceste aparenţe, făcând cu ochiul „sanchi” către un electorat încă benevolent, care socotea respectarea „de sanchi” a aparenţelor o mare pildă de bărbăţie, dar mai ales o mare dovadă de „şmecherie” ( şmecheria rămânând o valoare mult preţuită de marea masă a românilor). Astăzi nu se mai osteneşte nici măcar ( repet ceea ce pare un pleonasm, dar descrie perfect atitudinea de până mai ieri a personajului în discuţie) să simuleze că mimează.

Chiar nu mă interesează ce face Băsescu în şatra lui, nu mă interesează dacă îşi doreşte ca vice-bulibaşă un parameci precum Boc sau o omidă păroasă, ca Blaga. E troaca lor, bălăcească-se în ea până îi ia dracu pe toţi! Ceea ce mă interesează e exact ceea ce m-a interesat în ultimii şase ani: continua degradare a climatului democratic. Am devenit deja indiferenţi la toate abuzurile şi porcăriile personajului; suntem vaccinaţi, nu ne mai miră, nu ne mai umflă beşicul indignării. Toate golăniile lui au căpătat valoare de precedent, toate abuzurile lui au devenit normă. Interpretarea după cheful şi damblaua sa a ideii de majoritate parlamentară care dă premierul a devenit acceptată ca valoare cutumiară. Funcţionarea sa ca preşedinte informal de partid a fost acceptată tacit, dincolo de litera constituţiei. Şi asta ca să dau doar câteva exemple. Tocmai de aceea cred că în 2014 vom avea de ales nu doar un nou preşedinte, ci de curăţat mizeria a zece ani şi de regăsire a normalităţii. ( Poate veţi înţelege acum de ce nu mă entuziasmează oferta opoziţiei pentru preşedinţie: un candidat care pare foarte dispus să preia precedentele create de Băsescu în folos propriu).

Când pomeneşte de caporalul Blaga şi conducerea partidului ca o căprărie, Băsescu nu simte obrazul roşind, nu-i pasă că ţara e condusă mai rău decât o căprărie.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. culmea nesimtirii, pentru mongoloidul asta – o culme pe care o va depasi repede, ca si pe cele precedente – e injuratura la poporul neperformant. dac-o zicea… nujtu, bellusibitang, steve jobs, cateaua laika, intelegeam. de de unde gatzii masii scoate viermele asta cu oki bleg criteriile dupa care poporul care i-a gazduit otrepele strabunicilor lui devine neperformant? Fata de performanta lu cocos de-a scoate milioane din dungi albe pe strada, dupa a lu fie-sa cu vanzarile ulterioare, dupa a lui fie-sa cu mandatul european pentru cineva care are ca singura superioaritate ca e mai inculta decat becali?
    auz, tupeu, dupa ce ma fura de 20j de ani, acu ma face si neperformant!

  2. mie cel mai mult si mai mult – si ma rof la ingeringerasulmeu in fiecare seara, e sa iasa cu masive acuzatii de frauda la vot, sa iasa videanu si sa citeasca in direct de la sts cate voturi ia blaga

  3. Prietene, eu tare cred că dictachiorul îți citește prezicerile… Și de aia a devansat intervenția… Oricum, ticăloșia sa se vede din ansamblul declarațiilor făcute în Covasna, inclusiv susținerea lui attila, briciul diavolului… Dacă udemeriștii i-s dragi, apăi ei să-l bage-n copârșeu…. Și aiasta mintenaș, că nu mai am răbdare!

  4. Dincolo de toata indignarea care ne sufoca ramane o singura intrebare: ce e de facut? Nu ma intereseaza ce fac oligofrenii dein PDL – ma intereseaza ce se petrece cu urma de democratie care inca mai salasluia pe aceste meleaguri. Si pe care unii sunt porniti sa o extermine fara nici un drept de apel. In situatia in care tot mai mult spectrul furarii alegerilor la un nivel nemaintalnit este tot mai prezent, ma intreb cum pot face, ce mijloace am sa scap de lipitorile astea in speranta ca cei care vor veni nu vor face la fel („ca asa au facut si aia dinaintea noastra”).

  5. Problema este ca dupa ce pleaca asta, vin altii. Atunci normal ar fi ca toti cei care ai fraudeaza si isi bat joc de constitutie sa intre trei mii de ani la puscarie. Oare se va intampla asa? da de unde. O mana se spala pe alta.

  6. Nu-mi place nici Blaga nici Berceanu nici Videanu… Dar ce mi-as bucura sa se se supere Basescu…. Si ce s-ar supara…
    ” Da’ io nu crez sa iasa cum vreu io !”

  7. Onor presedintele acestei tari este un impertinent obraznic, care crede ca are dreptul sa dea cu rahat in toti si in toate, dar mai ales in imediata lui apropriere. Cine suporta rahatul se face „om” de pe urma bulibasei.

  8. Foarte corect articolul tau , rabbi , si foarte vizionar …! 😛 Din pacate tot ceea ce observi si descrii FOARTE CORECT in acest post , nu poate face decat sa ne prezinte o foarte trista realitate , din care , sincer , nu stiu cum dracu vom iesii … DACA vom iesii … ?! 🙄
    Poza completeza perfect articolul: suntem tara „maimutoiului” cu coaie mari , care , stand cu sula-n sus , ne trateaza PE TOTI cu sictiru-i caracteristic . Bleah ! 😡

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...