AcasăOy-oy!Uite că are dreptate...

Uite că are dreptate Băsescu

Monşer, hai că sunteţi de-a dreptul enervanţi! Înţeleg povestea asta cu anti-băsismul, dar chiar aşa? Mergem chiar până acolo încât refuzăm să-i dăm dreptate chiar şi atunci când spune adevarul, doar pentru că ne stă ca sarmaua in frişcă?

Recapitulare: ebanezul constată că suntem un popor de caca, că nu suntem performanţi. Şi sărim pân’ la tavan de indignare, refuzând să admitem evidenţa: are dreptate, beţivanul! ( Asta deşi Boc se laudă că suntem „pe primul loc la producţie industrială”, hehehehe). Ia mai lăsaţi naibii nervii, indignările şi judecaţi la rece:

– ce preşedinte am dat noi? pe Băsescu!

– ce premier? Boc!

– cine populează guvernul? alde Botiş, Udrea, Funeriu şi până mai ieri alde Cacariseală Paleologu.

– cine prezidează Camera Deputaţilor? Anastase!

– care e europarlamentarul român cu cea mai mare vizibilitate? EBA!

Ca atare tre’ să-i dăm dreptate. Suntem de caca. Atât putem.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Are dreptate supremu’ ce-i dreptu-i stangu-i.
    Nu suntem performanti dar suntem zglobii.
    Prea zglobii.
    Si de restul rabdatori peste limite.
    Nu degeaba ilustrul filosof Andrei Cornea ne invita sa ne gradinarim: ” să încercăm, fiecare unde suntem, să facem bine ceea ce avem de făcut; să ne purtăm decent, ba chiar, dacă putem, cu compasiune faţă de semeni; să iubim lucrurile frumoase, de oriunde ar veni. Pe scurt, ce-ar fi, pînă una-alta, să ne grădinărim cum se cuvine limitele? (Romania literara, nr. 12, 2011).
    De unde concluzia logica: „dacă putem” „atât putem” …

  2. Da, mă, are dreptate chiorul… În loc să stăm la cârciumă, mai bine băgăm plugul în hectarel din spatele casei… Că am trecut pe lângă palatul Cotyroceni și am văzut că nu-i arat cam de multișor… Poate pentru că locatarul Băsescu e la cârciumă?

  3. Corect ! Doar de aia sa zice ca fiecare popor isi are conducatorii pe care-i merita pt. ca acestia sunt „emanatii” RESPECTIVULUI popor ; ba mai mult , ei sunt si croiti dupa „chipul si asemanarea” norodului din care FAC PARTE ! 😉

  4. de acord cu cele punctate, dar ma simt dator sa completez 🙂
    – cine-i lideru opozitiei?
    unu care vine la munca mai putin decat un parnaias!
    – cine-i marele mogul?
    unu care sufera de afectiuni ginecologice. la inima.

  5. Pai eu am spus asta demult, cam de dinainte de cel de al doi-lea mandat al dansului.
    Dupa mine romanul (sa luam in general, inclusiv eu) este prost si uita repede. prost este ca atunci cand ii merge bine incurca treburile asa ca totul sa iasa prost, iar atunci cand totul merge prost cativa ani, el uita de faptul ca merge prost in momentul cand i se prezinta niste galeti, avand diferite culori, pline cu zahar, faina si ulei, pe care oricum dupa aia le plateste de 3 ori mai mult.
    Speranta mea este sa gresesc enorm, dar o sa ne dumirim asupra acestui fapt la alegerile din 2012.

  6. Uite rabbi , am citit un articol f. simpatic si realist despre romani (intr-un stil apropiat cu al tau) , asa ca m-am gandit sa va dau cateva mostre:

    „… La noi, la români, ieşirea din criză e ca ieşirea dintr-un canal: bruscă, spontană, surpinzătoare, salvatoare şi rapidă, chiar dacă e făcută pe brânci. Iar dacă cineva îndrăzneşte să ne spună că degeaba am ieşit din canal căci tot puţim a căcat, îi dăm cu capacul de la canal peste degetele de la picioare, după care ţopăim, în timp ce îl băşcălim bine. …”
    ” …M-am tot întrebat ce e cu noi. De ce ne certăm atât de des? De ce ne urâm între noi? De ce nu ne respectăm între noi şi de ce nu ne respectăm valorile? De ce ne place mai mult băşcălia decât ironia sau umorul? De ce ne place fofârleala în locul unei atitudini demne? De ce admirăm lenea, în loc să respectăm munca? De ce dialogul este înlocuit cu monologuri duşmănoase? De ce ne bucurăm dacă ne iese o înşelătorie? De ce ne place o istorie falsificată?
    Nu ştiu de unde Dracu’ mi-au venit nişte răspunsuri, care m-au crucit. Vi le transmit, căci doar suntem în soborul cu proşti. … ”

    Mai departe gasiti aici 😉 :

    http://www.newsar.ro/ce-mi-doresti-tu-mie-dulce-romanie

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...