Ioan, Nelu carevasăzică

Blegul de Botiş (Ioan Nelu – zău că-i redundant!) a fost prins cu puţulica vârâtă în găurica roz a fondurilor europene. Povestea e cunoscută şi arhicunoscută. Maşina de măsurat vinovăţii e defectă aşa că nu ne ocupăm cu asta. Sigur, toată povestea asta despre minister, soţie, asociaţie, fonduri europene poate naşte o discuţie despre vinovăţie, chiar dacă nu una neapărat juridiceşte definită, măcar una de ordin moral. Dar moralitatea nu e nici substanţă etnobotanică, nici manea de ascultat la nunţi, cu atât mai puţin macarenă dansabilă, aşa că, pe aici, pe la fermoarul Europei, morala s-a consumat mereu în cantităţi mici şi cu mare prudenţă.

Altceva aş nota la isprava ministrului Ioan Nelu – care, nu-i aşa, nu s-a dedulcit la caltaboşi şi pălincă. Un alt pedelist, fost ministru plezirist în cabinetul Boc, dădea dovadă de mai multă prudenţă şi înţelepciune când era vorba de sifonat banii europeni. Îl numesc aici pe Videanu, care ( vă amintiţi?) întreba politicos şi prudent: fă, doamna Europa, te deranjează foarte important dacă îmi trag şi eu o şaorma şi un castravete din banii tăi? Videanu, cum spuneam, mult mai prudent, le-a trimis un fax celor de la comisia europeană ca să ştie sigur cât şi dacă are voie să tragă la furtun, din conducta cu bani europeni. Năuceala celor de la comisia europeană ne-a demonstrat ce zevzeci sunt ăia. Apoi, descoperind că dacă fiind ministru tragi carnea din sarmaua publică, rişti să te îmbolnăveşti de nasol la codul penal, onor domnul Videanu s-a parfumat cu Eau de demisie. Desigur, ca să reorganizeze partidul, să ude muşcatele din Modrogan şi să dea cu vermorelul la dăunătorii uselişti şi nicidecum, aşa cum oameni răi şi tendenţioşi ar gândi, ca să suge măduva din osciorul european, fără să mai ceară voie de la comisie.

Bulă de Botiş n-a înţeles bine cum funcţionează bancomatul ăsta cu bani europeni şi şi-a trimis nevasta la îndestulare ca nesătulul. Să ne înţelegem, banii pe care îi putea primi femeia, din programele astea de pregătire profesională, nu-s o foarte mare chiftea. De-un termopan, două. După necesităţi, posibilităţi carevasăzică. Acum n-or avea toţi pigmentul rozaliu al lui Videanu, carisma de scenă a duduiei Ridzi sau ştiinţa numărării pe care a dovedit-o madam Anastase. Oricum, ghiolbanul de Botiş, în loc să-şi dea demisia şi să ţină guriţa lipită de furtunul cu parale, a preferat ca, în numele moralei portocalii cu pixeli albaştri şi flăcări mov, să-şi… demisioneze nevasta. Adică a lăsat caltaboşul şi a păstrat maşina de serviciu. Rezon! Acum ori şpaga/parandărătul din funcţia de ministru atârnă mai greu decât banii de la UE, ori Botiş e tâmpit. În ambele situaţii… nu mai avea ce căuta în minister.

Ei bine, iată că a înţeles şi el asta. Şi a demisionat. Pe acelaşi model Videanu. Batista pe ţambal. Cu Anastase cum rămâne? Când intră la pârnaie?