AcasăRabbi ziceIoan, Nelu carevasăzică

Ioan, Nelu carevasăzică

Blegul de Botiş (Ioan Nelu – zău că-i redundant!) a fost prins cu puţulica vârâtă în găurica roz a fondurilor europene. Povestea e cunoscută şi arhicunoscută. Maşina de măsurat vinovăţii e defectă aşa că nu ne ocupăm cu asta. Sigur, toată povestea asta despre minister, soţie, asociaţie, fonduri europene poate naşte o discuţie despre vinovăţie, chiar dacă nu una neapărat juridiceşte definită, măcar una de ordin moral. Dar moralitatea nu e nici substanţă etnobotanică, nici manea de ascultat la nunţi, cu atât mai puţin macarenă dansabilă, aşa că, pe aici, pe la fermoarul Europei, morala s-a consumat mereu în cantităţi mici şi cu mare prudenţă.

Altceva aş nota la isprava ministrului Ioan Nelu – care, nu-i aşa, nu s-a dedulcit la caltaboşi şi pălincă. Un alt pedelist, fost ministru plezirist în cabinetul Boc, dădea dovadă de mai multă prudenţă şi înţelepciune când era vorba de sifonat banii europeni. Îl numesc aici pe Videanu, care ( vă amintiţi?) întreba politicos şi prudent: fă, doamna Europa, te deranjează foarte important dacă îmi trag şi eu o şaorma şi un castravete din banii tăi? Videanu, cum spuneam, mult mai prudent, le-a trimis un fax celor de la comisia europeană ca să ştie sigur cât şi dacă are voie să tragă la furtun, din conducta cu bani europeni. Năuceala celor de la comisia europeană ne-a demonstrat ce zevzeci sunt ăia. Apoi, descoperind că dacă fiind ministru tragi carnea din sarmaua publică, rişti să te îmbolnăveşti de nasol la codul penal, onor domnul Videanu s-a parfumat cu Eau de demisie. Desigur, ca să reorganizeze partidul, să ude muşcatele din Modrogan şi să dea cu vermorelul la dăunătorii uselişti şi nicidecum, aşa cum oameni răi şi tendenţioşi ar gândi, ca să suge măduva din osciorul european, fără să mai ceară voie de la comisie.

Bulă de Botiş n-a înţeles bine cum funcţionează bancomatul ăsta cu bani europeni şi şi-a trimis nevasta la îndestulare ca nesătulul. Să ne înţelegem, banii pe care îi putea primi femeia, din programele astea de pregătire profesională, nu-s o foarte mare chiftea. De-un termopan, două. După necesităţi, posibilităţi carevasăzică. Acum n-or avea toţi pigmentul rozaliu al lui Videanu, carisma de scenă a duduiei Ridzi sau ştiinţa numărării pe care a dovedit-o madam Anastase. Oricum, ghiolbanul de Botiş, în loc să-şi dea demisia şi să ţină guriţa lipită de furtunul cu parale, a preferat ca, în numele moralei portocalii cu pixeli albaştri şi flăcări mov, să-şi… demisioneze nevasta. Adică a lăsat caltaboşul şi a păstrat maşina de serviciu. Rezon! Acum ori şpaga/parandărătul din funcţia de ministru atârnă mai greu decât banii de la UE, ori Botiş e tâmpit. În ambele situaţii… nu mai avea ce căuta în minister.

Ei bine, iată că a înţeles şi el asta. Şi a demisionat. Pe acelaşi model Videanu. Batista pe ţambal. Cu Anastase cum rămâne? Când intră la pârnaie?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. Pana la urma nu e chiar cel mai prost nenea Botis asta. Uitati-va la Boc care are creierul neted ca celofanu’ ca nu pricepe ce-i aia demisie. Nu pricepe si pace.
    Botis pana una-alta a reactionat corect si prompt (desi era bine pentru el sa mearga pe burta si sa nu rasufle combinatiunea neveste-sii). Din pacate el e doar la categoria „sa manance si gura lor o paine (alba)”. Ce ne facem cu aia care au furat fabricile de paine?

  2. După logica oranjgutanilor, vina lui Botiș nu e că a furat, ci că a fost prins… Păi nu i-au explicat la școala de partid cum se acoperă urmele când sifonezi bani? N-a învățat, a rămas repetent…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...