AcasăOy-oy!Poporul gastric

Poporul gastric

Fără îndoială, hrana este necesară pentru menţinerea şeptelului de homo discutabil sapiens. Iar savantlâcurile gastronomiei sunt prilej de bucurie pentru intelectuala papilă gustativă. Altfel spus, ca să îl parafrazăm pe iubitorul de carpete răpiroseraistice ( mişto cuvânt, nu?) şi stihuri domol năroade: aşa cum căprioara se adapă la izvor, la fel românul trage la grătar. Şi uite aşa ajungem la subiect, că nu despre rolul nutriţiei în menţinerea supleţei membranei celulare vreau să vorbesc.

Dacă e ceva care ne defineşte cu adevărat ca popor, atunci, fără îndoială, e permanenta raportare la maţ, necontenita trecere a cosmosului prin procesul masticaţiei şi apoi afundarea sa în gâlgâiala sucului gastric. Ca să nu vorbim ca saxofonul cu trotineta, să exemplificăm.

a) dacă vine vorba despre epoca încheiată ( cu chiu cu vai) în ’89, se găsesc colegi de bocărie ( ce? nu ştiţi ce-i aia bocărie?) care oftând în gamă minoră să îl evoce pe Ceauşescu în deja consacraţii termeni „a făcut, a dat, el nu eră băiat rău, ea era scârbă” etc. pentru ca apoi să se enunţe simplu şi fără guler adevărul colosal care l-ar fi salvat pe ăl bătrân: „dacă dădea şi puţină mâncare la lume…”

Deci lipsa de consideraţie pentru maţul naţional l-a pierdut pe Ceauşescu. Evident. Dacă încerci să formulezi observaţia impertinentă că, pe vremea aia, mai erau olecuţă de probleme cu libertatea… primeşti imediat punctul b)

…adică:

b) „Şi? La ce căcat îţi foloseşti libertate şi democraţia când ai burta goală?”

Argumentul e imbatabil. Dacă e un pericol care o pândeşte cu adevărat pe golanca asta de democraţie românească, atunci cu siguranţă acesta e ghiorăitul maţului. Adevăr zic vouă! De unde concluzia că pe vremea lu’ bâlbâitu’ era totuşi mai bine. Cum aşa? Simplu, deşi la punctul a) am constatat că Nicu de la Scorniceşti nu se îngrijea cum trebuie de maţul naţional, urmează punctul c) în care aflăm ce e ăla un paradox.

c) „Hai dom’le, să fim serioşi! Zicem noi că era rău pă vremea lu’ Ceaşcă, că nu se găsea de niciunele şi ierea foame, da’ toţi aveam frigiderili pline. Toţi avea cărniţă la congilatoari!”

Voila paradox! Deşi nu se găsea, aveam cu toţi. Din nou, raportarea la maţ, via frigider, este esenţială în înstrumentarea procesului de evaluare istorică. De ce dracu’ ascultau ăia la Europa liberă? Că nu se dădea parizer prin radio.

d) depăşim epoca de aur şi lucrăm puţin cu atemporalitatea. O vorbă din popor (acum ştiţi ce e aia bocărie?) spune fix aşa: dragostea trece prin burtă! Desigur, sclava Isaura, telenovele, Gabriel Dorobanţu, Fuego, Mircea Radu şi alte chestii roz şi pufoase, că suntem popor romantic, de la Guţă citire. Dar! Cu semnul exclamării ca să marcăm adevărul suprem: burta! Adică oricât de amor deţine titularul la corazon, dacă doamna brună din sonete sau epigrame nu deţine ştiinţa dozării usturoiului în chiftea, nada amor, canci jotemă, sanchi ailăviu, pula pernuţe de sentvalentain. Uitaţi de ţâţe, clitoris şi coaie! Intestinul e zona erogenă! Chiar e de mirare că încă nu s-au scris sonete în care să se laude intestinul subţire al iubitei, rondeluri în care să fie tras la rimă colonul.

e) dacă e prins unul la furat de cabluri, şine de cale ferată, rulmenţi sau benzină din conductă, omul are o motivaţie perfect prizabilă, absolut admisibilă socialmente: „am luat ca să mănânc şi eu!” Evident, bipedul respectiv nu se hrăneşte cu sârmă de cupru, şine de cale ferată sau rulmenţi. Şi e destul de improbabil că sistemul lui digestiv e setat pe cifra octanică 95. Ideea e că plusvaloarea obţinută de el prin furt, recte minusvaloarea generată păgubaşului, e convertită via REMAT în hârtii cu autograful lui Isărescu. Iar aceste hârtii sunt preschimbate în nutreţuri combinate, special create pentru hominizi. E uimitor că bio-entităţile despre care discutăm nu au alte necesităţi. Nu au facturi de plătit, nu au nevoie de igienă, haine. De cărţi ori alte minunăţii ce să mai vorbim. Lucru care, în bocărie ( tot n-aţi înţeles?) poate fi perfect de înţeles; aici existenţa chiar se poate rezuma la supravieţuire.

f) mergem la cealaltă extremă a societăţii. Pricopsiţii. Bogaţii. Ăia cu lovele. Când vine vorba despre ei, inevitabil vox p’o’pulii are ceva de zis: la ce i-o trebui atât? Ce, mănâncă cu şapte guri? Sistemul de raportare e acelaşi. Pentru că, deşi nu este explicit formulat, enunţul conţine implicit şi prezumţia că cele şapte guri sunt accesorizate corespunzător cu respectivele chiuvete de maţe. Se presupune, totuşi, că gaura curului rămâne una singură. Din chestia asta deducem simplu că maximum de aspiraţie îngăduit este cât încape în maţ.

g) am mai pomenit zilele trecute despre ziaristul sportiv care îi plângea pe dinamoviştii şi steliştii care nu pot sărbători Paştele decât cu câte o felie de cozonac, că-s în cantonament. Ăsta e un alt exemplu. Păi, ce sărbătoare e aia dacă nu bagi în tine până te ia salvarea? O fi  Înviere, o fi chestia aia religioasă ( că suntem creştiiiini vai, vai), dar dacă nu treci prin colebil, triferment şi furazolidon, n-ai făcut niciun rahat.

h) orice idee de pricopseală e definită tot în termeni specifici. Dacă e vorba de oportunism, atunci e … fripturism. Dacă e vorba de o sinecură, sigur discutăm despre caşcaval. Dacă, să spunem, e vorba de o funcţie publică, atunci clar e ciolan. Zgârie brânză e deja o tipologie. Maţe fripte asemenea. Toată construcţia socială e formulată în termeni de alimentară. La baza societăţii se cheamă „pâine goală”. Dacă urci pe scara socială, atunci „treci la icre”. Dacă eşti un dobitoc, se cheamă că eşti un cârnat. În cazul în care eşti tâmpit, termenul corect e că eşti varză. Iar dacă eşti prea credul, pui botul la savarină. Reforma în educaţie a ieşit… ciorbă. Nu mai spun că reforma statului nu e mare brânză.

i) până şi insulta are tot o construcţie digestivă, tot pe bază de mâncat e, pentru că dacă vorbeşti prostii, se cheamă că mănânci căcat.

j) singurul minstru prins cu şpaga a fost prins primind caltaboşi!

k) în sacoşele portocalii, alegătorii, aţi aflat desigur, nu primesc nici cărţile lui Cărtărescu, nici şampon cu extract de gălbenele, nici MS Office cu licenţă. Ci tot cele necesare sfântului maţ.

l) contra-argumentul e… „altă mâncare de peşte”.

m) marile sărbători la români? Crăciun- porc, Paşte-miel, 1Mai -mici, Ziua naţională- fasole. Evenimentele din familie- sarmale.

n) în fine, că nu o să epuizăm acum toate literele alfabetului, nici antropofagia nu-i de colea. Că doar aveţi colegi de serviciu şi sigur sunt printre ei unii care vă mănăncă. Sau măcar vă muşcă. Detaliile se cunosc.

Asta e. Popor gastric.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

29 Comments

  1. Poporul gastric. Tu relizezi cat de incredibil de tare suna acest titlu ? 🙂 Iar continutul textului….nici nu mai zic ! Perfect adevarat totul…doar acum realizez si eu ca absolut totul se raporteaza la matz….stiam ca e asa, dar nici chiar tot ce misca… Nu stiu de ce este asa…dar e clar ca suntem niste ratati….niste fomisti care habar n-au pe ce lume traiesc… Suntem noi ca romani in general, ma refer…fiindca d”alde eu nu ma recunosc in asta…din contra, mi-e cam scarba ca fac parte dintr-o astfel de jungla, cocina jegoasa…

  2. Comunismul a infometat omul printr-o cerere nesatisfacuta prin oferta
    L-a transformat intr-o fiinta flamanda: de mancare, de caldura, de lumina, de carte, de teatru, de film, de libertatea de a gandi, de libertatea de miscare. Cand omul nu-si poate satisface nici macar nevoile sale primare, omul involueaza spiritual si sufleteste.
    Capitalismul a lucrat invers asupra omului,l-a sufocat bagandu-i pe gat, in viata si in suflet, prin forta, o oferta pentru care nu a existat si nu va exista poate niciodata o cerere reala.
    Daca unul s-a jucat cu sufletele, celalalat s-a jucat cu mintile oamenilor. Efectul a fost acelasi, poate chiar mai rau:indobitocirea ,care se refera la cei care ajung sa se comporte ca un dobitoc adica sa aiba numai nevoi primare: mancare, imbracaminte, etc.Asta este ceea ce se intampla acum in lume, iar nu o simpla criza economica. Oricum ,cei care au si nevoi spiritual-sufletesti nu pot fi acuzati ca sunt din aceasta categorie.

  3. „pui botul la savarină”
    expresia asta o stiu cu alta semnificatie, nu cea de credul 😀
    are legatura ca gura, da nu si cu matzul.
    da nah, imbatranesc si io, s-o fi schimbat sensul expresiei intre timp. 🙂

  4. Acu’ să recunoaştem cinstit: regimul comunist era perfect pentru românul obişnuit. Responsabilitate sufletu’, muncă ciuciu, casă de la stat, nu trebuia să gândeşti prea mult că gândeau alţii destul pentru tine şi multe alte asemenea „facilităţi”. Dacă Ceauşescu ar fi dat liber la haleală, telenovele şi programe TV tâmpite, regimul lui ar fi durat 1000 de ani.

  5. E o vorba englezeasca: „You scratch my back, I scratch yours”. Asa si cu Basescu si Jeffrey Franks. In presa a aparut o stire „pe surse” de la FMI, care sub acoperirea anonimatului ar fi declarat:

    „Trebuie să fim realişti că în momentul în care economia începe să îşi revină cei din sfera politică vor începe să spună: «S-a terminat cu criza, hai să o lăsăm mai moale cu reformele»”, au afirmat surse apropiate discuţiilor dintre autorităţi şi delegaţia FMI.

    Apoi vine Basescu si-l deconspira pe Franks, ca de el era vorba:

    „Am văzut declaraţia domnului Jeffrey Franks. Să fiu foarte sincer, este aceeaşi îngrijorare pe care o am şi eu.Din acest motiv, am insistat mult – Guvernul a fost de acord, ca de altfel şi Banca Naţională – ca perioada premergătoare anului electoral 2012 s-o acoperim cu un acord cu FMI şi cu UE”, a spus preşedintele.

    Adica, cu alte cuvinte, daca sunt sprijinit politic de FMI in continuare dupa 2012, eu ca Presedinte al Romaniei voi „face totul” sa indatoram Romania si mai mult la FMI, ceea ce ne va permite in continuare sa privatizam regiile de stat in „regim portocaliu” (adica sa ne consolidam puterea de partid unic) si sa dam afara si mai multi oameni de la stat (care oricum nu pling prea tare asa cum s-a vazut pe la mitinguri). Pentru cine era binele din lozinca electorala „Sa traiti bine!”?

    http://www.mediafax.ro/politic/basescu-ingrijorarea-lui-jeffrey-franks-legata-de-alegerile-din-2012-este-aceeasi-cu-a-mea-8197468/

  6. Hai bre Rabbi , nu fi rau ! O data , de doua ori, hai sa zicem ca de trei ori poti sa f.ti cu burta goala, cu matele chioraind , dar fac pariu ca a patra oara obiectul nu se mai scoala !

  7. Dintre criticile lansate în 89-90 contra lui Ceaușescu erau și faptul că ne dădea salam cu soia și nechezol în loc de cafea… tot reproșuri gastrice… (culmea, acum mâncărurile de soia fără salam rup gura târgului, sunt căutate și la modă…
    Tot o componentă gastrică are și dorința marinarului de a suge pula la un licurici mare 😀

  8. Acu’ chiar am citit si-am ris de m-a durut…burta! 🙂 Si n-am umplut matzu inca! Am remarcat apetitul tau in a analiza pina la ultima firimitura din ce aluat suntem facuti. Esti genial!

  9. Daca de sarbatorile de iarna, din 23 mil. de romani, 18 mil. au mancat 1 metru de carnat(in medie),asta inseamna ca s-a consumat 18.000 Km de carnati.Adica,pusi cap la cap,ar iesi un carnat ce ar depasi lungimea totala a retelei feroviare romanesti(11.348 Km) sau la nivel planetar,lungimea cumulata a razei ecuatoriale(6378,14 Km) si razei polare(6356,751Km) Iar la 1Maiu ,romanii au servit cam 5 mil.de mici.Un mic avand in jur de 10cm.(cei mustosi,mai punem un pic),rezulta 500km.de mici,daca-i aranjam cap la cap.Suficient ca sa acoperim lungimea frontierei cu Ungaria si Ucraina.La bere nu mai calculam,ca s-ar umple lacu’ Baikal,dac-ar seca.

  10. Desi , dupa cum stiti , am fost mai totdeauna un aparator al drepturilor TUTUROR cetatenilor acestei tari la un trai decent si la respect , pe masura ce trece timpul si ma uit in jurul meu (si sa nu mai vorbesc de ceea ce vad prezentat si in media) , ma indoiesc TOT MAI TARE ca marea majoritate a acestei natii ar merita altceva decat umilinta si bataia de joc cu care ne trateaza „Basescu & gasca” …! 🙁
    Si nu ma refer aici la „harnicie” pt. ca asta chiar cred ca e o FALSA PROBLEMA: – romanul munceste putin (in Romania !!!) PT. CA NU E MOTIVAT , munceste prost si fara randament pt. ca NU I SE CERE CALITATE (ci doar CANTITATE ) de catre sefi si , MAI ALES , pt. ca activitatea sa este PROST ORGANIZATA DE CATRE SEFI SI DE CATRE TOTI CEI CARE-I CONDUC !!!!!! Iar in privinta „dragostei de munca” …, sa fim seriosi (!) , daca nu-l motivezi , n-o sa-l vezi cu chef de munca pe nici un occidental ! 🙄

    Dar la ALTCEVA ma refer cand spun ca romanii chiar nu merita o viata mai decenta: – la delasarea , la lipsa de demnitate si , mai ales , la lipsa de ratiune a acestora (bineinteles ca exceptiile se exclud , dar , din pacate si din cate am constatat , NU SUNT REPREZENTATIVE PT. ACEST POPOR ! 🙁 ) ; cand ii vezi cum repeta la nesfarsit aceleasi greseli si nu invata nimic , cand ii vezi cum se complac in propria mizerie si nu misca un deget , cand ii vezi cum se imbulzesc ca vitele pt. ORICE pomana (chiar si pt. atngerea unor moaste …) fara se le pese de umilinta si primitivismul de care dau dovada , cand ii vezi cum isi calca in picioare si intineza „tot ceea ce mai au sfant” (istorie , traditii , familie , societate , putinele valori morale si spirituale care le-au mai ramas , etc. ) , deci cand vad TOATE ASTEA , PERMANENT , CHIAR INCEP SA NU MAI CRED CA MERITAM ALTCEVA …! 😥
    Si stiti ce-i culmea … ?! Chiar nu sunt omul „care sa stau cu mainile in san” si am incercat de nenumarate ori „sa-i trag de maneca” , sa-i urnesc , sa le deschid ochii , mintea si demnitatea celor din jurul meu … Si stiti care-i marja de succes ?! Mai bine n-are rost sa v-o spun … , decat ca-i f. mica …

    Si-atunci „sa nu-ti bagi … picioarele” in tot …?! 🙁

  11. Pentru asta ai facut atata scoala? Sa dai cu stangu in dreptu…… cunosti vreo natiune care sa faca abstractie de mancare? de ce nu vorbesti despre cei care au ajuns la un grad si mai inalt de lacomie culinara,cei care independent de marile invataturi ale carturarilor romani au reusit sa bata recorduri de ocupare a spatiului fizic dupa care medici intreprinzatori le mai reduc din volum ca sa nu mai ocupe cate 4 locuri standard intrun avion sau toata piscina(dupa caz).
    Trebuia sa fii totusi ingaduitor cu romanii(dar probabil nu stii ce inseamna asa ceva),tot ce pot sa iti recomand este sa mai calatoresti si tu sa vezi ce se mai intampla prin lume si nu ma refer in mod special la Africa sau India,ma refer la US,Anglia,Canada,Spania…..

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....