AcasăRabbi ziceUn român frumos

Un român frumos

Acum trei săptămâni vă propuneam un joc: să-l numim pe cel mai frumos român. Ceream doar ca acela să fie încă trăitor printre noi, în rest, în mod voit, m-am ferit să indic vreun fel de criterii. Pentru că, la fel de important ca numele pe care le pomeneam, era sistemul de referinţă la care decideam să ne raportăm.M-ar fi bucurat să descopăr printre propuneri numele unui dascăl de ţară, neştiut, dar descris printr-o scurtă poveste. Mi-ar fi plăcut ca cineva să pomenească numele fostului învăţător, cu reverenţă, suplinind lipsa notorietăţii cu buna amintire. Mi-aş fi dorit ca printre criteriile pe care le întâlneam, aşa cum erau ele vădite de numele pomenite, să întâlnesc: buna creştere, cuminţenia cuvântului, decenţa, discreţia, inteligenţa. Am întâlnit însă mai des: notorietatea discutabilă, limbuţia găunoasă, gălăgia excentrică sau ipocrita smerenie. Cum ar spune un cunoscut: asta avem, asta fumăm.

În cele din urmă am ales zece nume pe care am să vi le ofer spre votare. Mai înainte însă am să comentez puţin câteva dintre propunerile voastre. Propunerile (criteriile) rămân ale voastre, dacă le comentez nu înseamnă nici că le invalidez, nici că le relativizez, ci doar că le trec prin vorbe.

Majestatea Sa Regele Mihai I ( căruia se cuvine să-i urăm de pe acum La mulţi ani!). Cred că regele Mihai este unul dintre puţinele repere solide pe care le avem, mai presus de orice cuvântare ori subiectivă evaluare. Mai cred, totuşi, că MS este mai presus de orice asemenea măsurare a subiectivismului, mai presus de un astfel de joc ( nu că astfel de jocuri ar avea ceva rău în ele). Oricât se va schimba conturul unui ţărm, oricâte construcţii noi şi supărătoare vor lua locul copacilor care împodobeau cândva acel ţărm, ceva va rămâne întotdeauna acolo: farul. Ori acesta este, pentru mine MS. Tocmai de aceea, socotesc că nu se cuvine să îl adăugăm pe rege acestui joc al nostru.

Dan Puric. Puric este, fără doar şi poate, un excentric. Uneori sclipitor, de cele mai multe ori exaltat. Nici excentricitatea, nici exaltarea nu-mi par merite de soi.

Neagu Djuvara. Dacă ai trăit îndeajuns de mult, poţi ajunge ca, la un moment dat, să devii respectabil. Pentru bunul merit că vârsta pe care o ai este respectabilă. Iar dacă reuşeşti ca, ajuns la vârsta aceasta, să fii şi îndeajuns de gălăgios, atunci poţi trece în ochii multora drept înţelept. Este şi cazul ( iertat să fiu!) lui Djuvara. I-am urmărit recentele apariţii televizate şi n-am descoperit decât un îmbătrânit în ură şi urât, cu dificultăţi gramaticale şi explicit formulate nostalgii legionare. Admiraţia pentru un astfel de personaj ţine de criteriile despre care pomeneam. În cazul de faţă acele criterii îmi sunt şi vreau să-mi rămână străine.

Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu. Deşi ei înşişi se servesc împreună, nu i-aş băga în aceeaşi oală. Liiceanu e definiţia perfectă a formei fără fond aşa că nu-mi pierd timpul cu el. Cu Pleşu e mai complicat. Era inevitabil, nu putea lipsi dintre propuneri. Am scris nu o dată despre el, nu are sens să mă repet. Dacă pentru nişte români el este un reper, atunci aşa să fie.

Raed Arafat, Mircea Badea, Oreste etc. Cred că altceva, cu totul altceva căutăm.

Mai adaug un lucru: descopăr cu mâhnire că niciun scriitor nu se află printre cei pomeniţi ( cu excepţia lui Dimitrie Stelaru, dar Mitea Stelaru de mult nu se mai află printre noi, nici el, nici frumoasa lui nebunie). Judecând după risipa de mizerii dintre preşedintele USR şi Breban, parcă aş înţelege şi de ce. În schimb e plin de ceea ce ne livrează televizorul. E doar o observaţie.

Iată cele zece nume la care m-am oprit şi pe care vă invit să le votaţi. Regula e simplă: alegeţi dintre aceste nume trei, pe care le aşezaţi în ordinea preferinţelor voastre.

Radu Beligan

Tudor Gheorghe

Grigore Leşe

Maria Gheorghiu

Andrei Pleşu

Sorin Dumitrescu

Ion Lucian

Oana Pellea

Mihai Mălaimare

şi…

aici îmi permit să adaug eu un nume. Un nume mai deloc întâlnit la tv. E tânăr încă şi are blog. Şi vă spun cinstit: e ceea ce socotesc eu un român frumos. Deci:

Brăduţ Florescu

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

71 Comments

  1. Votez la fel cum am făcut-o:

    „Ce de voturi și nume frumoase. Eu am să îl votez pe ultimul copil care și-a dat viața în 89. Pentru că a fost printre ultimii care au crezut necondiționat în schimbare.”

    Iar legat de numele vehiculate, pe niciunul nu l-aș vota.

  2. As vota asa:
    locul 1. Tudor Gheorghe
    locul 2. Tudor Gheorghe
    locul 3. Tudor Gheorghe

    dar fiindca nu cred ca merge (dar merita), votez asa:
    locul 1. Tudor Gheorghe
    locul 2. Oana Pellea
    locul 3. Ion Lucian

  3. Rabbi, la inceputul „jocului frumos”, primul gand mi-a fost la cel mai frumos om, cunoscut mie: profesorul meu de sport.Mi-a fost tata, frate si nu in ultimul rand, prieten.Am primit pe langa multe sfaturi bune, grija si putina bataie, dar asta nu-i stirbeste din amintire si gandul meu bun. Pacat ca s-a dus dintre noi inainte de vreme.
    Nu-mi ramane decat sa aleg acum dintre cei propusi de dumneata:
    1.Tudor Gheorghe
    2.Radu Beligan
    – ordinea nu reflecta preferintele mele-
    3….mi-e greu sa aleg. Poate, Ion Lucian.

  4. 1. Bradut Florescu (pe care l-am descoperit, acum ceva vreme, datorita tie si multumesc pentru asta)
    2. Tudor Gheorghe
    3. Grigore Lese

  5. Am analizat varianta propusa de tine, m-am gandit ,si am ales:
    Radu Beligan ,pentru harul sau unic, inteligenta sa artistica, umorul sau,eruditia sa,memoria sa miraculoasa,pentru ca a fost dintotdeauna mandru ca e roman,pentru ca nu a facut compromisuri si nu s-a plecat „imprejurarilor” istorice.
    Andrei Plesu, pentru ca este un mare stilist al limbii romane si intruchipeaza toate calitatile unui om daruit condeiului.
    Bradut Florescu, nu doar pentru ca e tanar inca si are blog ,si poate nici doar pentru cel mai tulburator poem in proza despre cine suntem si incotro ne ducem…”Rostul (… de a fi roman)”

  6. „M-ar fi bucurat să descopăr printre propuneri numele unui dascăl de ţară, neştiut, dar descris printr-o scurtă poveste.”
    – – –
    „Altarul din caminul de naefamilisti” sau Povestea lui Stefanita Lechea
    de Lucian Vasilescu la emisiunea „Vorba de cultura” de la Radio Romania Cultural
    http://www.radioromaniacultural.ro/emisiuni/vorba-de-cultura/arhiva/galerie/lucian_vasilescu.html
    […]
    Porneam, pe o ploaie rece şi deasă, spre culmea Roşchila. La 8 kilometri de cel mai apropiat sat, în munţii Vrancei, la 1.011 metri peste nivelul mării, acolo şi-a dorit să trăiască, în pace şi cumpătare, Ştefăniţă Lechea. Acolo îşi clădise singur casă, acolo agonisise o bibliotecă de 40.000 de volume, acolo îşi urcase, ajutându-se de sănii la care trăgeau boi, două piane cu coadă. Acolo, învăţătorul pensionar Ştefăniţă Lechea a citit, a scris, a cântat la pian şi la vioară şi a supărat pe toată lumea. Acolo, Ştefăniţă Lechea a umblat desculţ, a mîncat urzici fierte şi a pus ban peste ban ca să-şi cumpere de la oraş cărţi, piane, viori şi tot ce-i mai făcea trebuinţă în gospodăria sufletului său. […] Am privit, cutremurat, pe culmea Roşchila a munţilor Vrancei, o căsuţă devastată, prin acoperişul căreia ploua peste două piane cu coadă distruse, fărâmate cu toporul. Am văzut resturile unei vaste biblioteci: toate cărţile erau rupte, aruncate pe jos, în devălmăşie, călcate în picioare. Am văzut cutiile goale în care odihniseră cîndva viorile lui Ştefăniţă Lechea. Acestui om nu i se furase nimic – ce era să facă oamenii locului cu pianele, cărţile şi viorile sale? îi distruseseră însă întreg avutul, îl alungaseră din visul său de-o viaţă, doar cu hainele de pe dânsul. Încetul cu încetul, de cîte ori lipsea de acasă, mai distrugeau câte ceva – nu-i puţin lucru să rupi 40.000 de cărţi, să fărâmi două piane… Autorii acestui masacru sunt locuitorii satelor învecinate, ţărani în ograda cărora am fost învăţaţi la şcoală că s-ar fi născut veşnicia şi care nu l-au putut îngădui în preajmă pe „nebunul” care le fusese învăţător, care îi deprinsese nefolositoarele îndeletniciri ale cititului şi ale scrisului.
    Cu toate acestea, Ştefăniţă Lechea nu-şi dorea nimic altceva decât să se întoarcă acasă, în vîrful muntelui, după ce va fi absolvit facultatea de Teologie. S-o ia de la capăt. […]
    http://www.radioromaniacultural.ro/emisiuni/vorba-de-cultura/arhiva/galerie/lucian_vasilescu.html

  7. Carmen Catana ” Radu Beligan pentru ca n-a facut nici un compromis.” What? lol de lol si mega-lol. doar s-a strecurat cu mai multa inteligenta, altfel l-a luat pe Iliescu in brate in 1990 si nu l-a mai lasat. Si pe cine a lasat din brate in 1989?
    Un dinozaur, asta e Beligan. Ca actor marge, dar reper moral, a se scuti.
    nimeni din lista propusa: criterii de telespectatori.

    • Întotdeauna se găseşte unul/una care le ştie muuuult, mult mai bine pe toate. Că doar are tastatură şi google. Meşterul Beligan are marele cusur că nu te-a întrebat pe tine ce şi cum să gândească. Pentru că – nu e aşa?- tu ştii tot. Tu şi numai tu.
      De curiozitate, ce vârstă aveai în infamul ’89? Şi încă ceva, te-a vizitat vreodată bănuiala că poate te străbate un cretinism major?

      • @ arhi
        Da, bre! Uite aşa vine câte o bacterie din asta, fix din tomberonul anonimatului, şi varsă lături peste o viaţă şi o carieră. Că tot boul are tastatură. Sau vaca. Cred că am exagerat cu democraţia pe aci.

  8. „Ceream doar ca acela să fie încă trăitor printre noi…”

    Mea culpa, tocmai asta mi-a scapat… 🙁
    Totusi, cei frumosi, chiar decedati fiind, sint traitori printre noi.
    Altfel n-ar fi frumosi.

  9. itzi multzumesc ca m ai bagat in seama 🙂
    de de ce or fi find actorii asha de deosebitzi??nu cumva din cauza prea marelui vedetism prezent peste tot in tzara asta?????

  10. Is alergic rau la secu deci suflu si in iaurt si aleg : The one and only …..Regele Mihai.

    Atatea ciori si atatea culori…. draga mea Romanie!

  11. MM, de ce crezi ca Magda e in neregula cind da de pamint cu Beligan? Mai intreaba, poate descoperi ca nici asa mare actor nu e. Sint inca multi in viata care sa te lamureasca, trebuie doar sa accepti ca nu esti detinatorul absolut al adevarului. Daca vrei vreodata, vorbim si despre ce cauta Oana Pellea si Ion Lucian sau Mihai Malaimare printre propuneri. Ma si mir ca a scapat agitatul ala de la Teatrul Metropolis.

    Uite si votul meu, nu voturile, pentru ca nu am alege:
    1. Sorin Dumitrescu

    • Monşer, e simplu şi clar: ăsta nu era un poligon de tir, nici competiţie de aruncat cu lături. Altceva vrem aici. Ai votul tău, respectă-l pe al celorlalţi.
      Şi înainte de a-l judeca pe Beligan explică ce ai împlinit în viaţă, în afară de trolluit pe net.

      • Maestre, dacă vrei să semeni cu Ciutacu şi să-ţi pută orice nu e conform cu directivele „imperiale”, să fii sănătos. Te citesc de ceva vreme, nu am boala intervenţiilor, e problema mea.
        Apoi, eu am acceptat regula jocului tău, am şi votat, doar că am fost iritat de… iritarea ta la adresa unei persoane căreia nu îi place Beligan.
        Dacă eram afurisit comparam frumuseţea actorilor după care eşti topit cu măreţia părintelui Iustin Pîrvu. Aud?
        Iar ce am făcut eu în viaţă şi ce fac în continuare, sorry, cu altă ocazie, cam cînd vom vorbi despre români frumoşi şi autentici. La modul profund, desigur. Dacă eşti apt.
        Succesuri nebănuite!

      • După cine mă topesc eu e mai puţin important. Rostul postului ăsta nu era acela de a împrăştia cu rahat – deşi, se pare, ăsta e unicul sens al democraţiei pe care l-au înţeles cei mai mulţi.
        Nu văd, totuşi, de unde dispreţul ăsta răsturnat generic asupra actorilor. Aici ne propuneam să vorbim despre ceea ce admirăm, nicidecum despre ceea ce urâm – raţional ori ba.
        În fine, despre ceea ce socotesc eu a fi om frumos vom vorbi peste ceva vreme.

  12. 1. Sorin Dumitrescu (ca doar l-am votat si prima data, si-mi pare ca am cam fost singurul).
    2. Grigore Lese
    3. Tudor Gheorghe.
    Daca era pe lista Cristina Anghel, as fi votat Sorin Dumitrescu, Cristina Anghel, Grigore Lese.

  13. Radu Beligan.
    Și atât. Pentru că ai impus o condiție draconică: să fie în viață… Iar românii în viață au generat (și tolerează, inepți și abulici) situația în care ne aflăm, cu o dezbinare tot mai acută a societății, cu ură și invidie între oameni, o societate în care biata capră a vecinului moare nevinovată pe altarul unor invidii meschine…
    Romănii în viață au facilitat ascensiunea lui Băsescu, de exemplu, românii în viață din diaspora l-au reales președinte, iar românii în viață din țară tac și înghit, precum înghite o centuristă laptele muls cu sudoarea buzelor…

    • Hellooo! Domnii mei! ‘scuze’ me!………putin tras de urechi pisicuta roscata?…….pai? Adica dat cu parul la capu’ lu’ cui nu-i place Beligan, inteleg pe motiv de proprietate de blog si „fac ce vreau”-ul proprietarilor…..dar putina consistenta Domnilor! Ca daca e sa ne jucam doar de-a ce ne place, ce cauta scuipatii catre diaspora intr-un mesaj despre „cel mai fumos roman in viata”?
      Sau pisicuta nu se pune ca ii place Beligan?
      Pe cinstite am vrut si eu sa spun „nu Beligan” dar mi-am spus sa nu fiu negativista, sa ramin ‘pozitivista’ ….dar acu’ cind vad atacuri la diaspora de la o pisicuta, fie ea si o roscatica frumusica, parca nu e drept. Si cind ceva nu e drept se rascoala Balanta din mine……..
      cu plecaciune boieri dumenavoastra!

      Draguta pisicuta, NU romanii din diaspora l-au ales pe chiorul betiv si romanii din tara, mortii si diapora care NU s-a dus la vot. Iti amintesc de „viteza” de votare din Frande de vreo 40 de secunde pe vot (daca imi amintesc bine cifra)…….

    • Prieteneşte îţi spun: Nu are decât să nu îţi placă Beligan. Nu-mi place Pleşu, dar e între cei zece, pentru că aşa au socotit cei care au făcut propuneri. Nu-mi plac cafeaua instant, volanul pe dreapta şi pantalonii cu talie joasă, dar în articolul ăsta discutăm despre altceva, nu despre ce nu ne place. Se pare că asta nu s-a înţeles. Şi în niciun caz nu găsesc ok să aruncăm cu lături în o viaţă şi o carieră, cu atât mai puţin să sărim la beregata celui care îşi exprimă o anume preferinţă. Dacă vă pute preferinţa cuiva, o puteţi ignora şi exprima pe cea proprie.
      Uite atât a trebuit: un nebun şi o piatră şi ne-am lămurit cum e cu frumuseţea românilor.

      @ Arsulici
      Julia are oleacă de dreptate. Nu putem să-l lăsam naibii pe Băsescu, măcar aici? Şi să privim cu seninătate spre lucruri care încă mai sunt frumoase?

      • Mordechai, te rog să mă ierți. Știu că julia are oleacă (doar oleacă) dreptate. Eram cu capsa pusă rău când am comentat și sunt și super scârbit de evoluțiile din ultimii ani, la asta adăugându-se și vremea ploioasă și frigul din București… De aia scot ghearele prea tare câteodată… Știu, nu e o scuză…
        Dar mai există, oare, lucruri frumoase?

  14. Impacat cu Arsulici! Piss, piss, piss! 🙂 De fapt nu am fost ‘despacata’ cu el…..EL???! Sorry de confuzia precedenta….in necunostinta de cauza l-am facut pe Arsulici feminina! Scuzele mele.

    In ce priveste intrebarea Arsulici, mai exista CUM SA NU? lucruri frumoase, trebuie doar sa-ti intorci privirea catre ele: iubire, impacare, pace, seninatate……….si multe flori si animale! Eu cind ma uit in ochii negri ai puiutei mele de Mioritic si o vad pe Princess geloasa (ultima pisicuta ramasa din trei), parca mi se umple viata de pace si uit ca ma lovi unu ieri de-mi lua toata stinga! 🙁 e, de aia platim asigurari! of!

  15. Desi nu-i cunosc pe oamenii astia personal, si altfel nu prea ai cum sa ii numesti frumosi sau altfel, clasificarea mea intuitiva e:
    1. Oana Pellea, 2. Braduţ Florescu, 3. Radu Beligan

  16. Mi-e greu sa fac un clasament, cu siguranta sunt foarte multi romani frumosi si imi place sa cred ca numarul lor va creste, totusi ca sa subscriu la aceasta rubrica cu un clasament, ar fi cam asa:
    1.Tudor Gheorghe
    2.Grigore Lese
    3.Andrei Plesu

  17. E buna ideea, insa contine si o capcana. S-a dovedit in timp ca majoritatea oamenilor frumosi nu rezista la testul autoritatii, se uratesc. Nu ma refer doar la autoritate politica sau economica, se aplica inclusiv la faima si recunoastere sociala. Si e firesc sa fie asa, nu toti oamenii au destula forta interioara ca sa compenseze presiunea externa venita din partea publicului si sfarsesc prin a fi devorati de multimea flamanda. Asa ca n-o sa votez nici unul, ca sa ramana frumosi, sa nu devina aroganti sau se acreasca sau sa se urateasca.

  18. Te-ai supărat pe mine după primul mesaj de aici, eu nu mă supăr că l-ai scos, e dreptul tău. Am să-l reiau şi am să fac schema, ca să nu te mai superi.
    Ziceam că nu mă aşteptam tocmai din partea ta la o asemenea iniţiativă. De ce? Pentru că tu ai discernământ şi nu credeam că ai să adopţi lipsa de criterii care duce la clasamente amestecate de genul „10 pentru România”. Nu poţi amesteca mere, pere, castraveţi şi să scoţi primele trei legume-fructe. Poate greşesc. Îmi pare rău că te-ai supărat, dar asta e situaţia. Poate te mai scoteai dacă băgai şi „întrebare deschisă”. 🙂

    @Julia. Ba da, prietenă. Cu toată furăciunea, în ţară, Băsescu a avut cu 10 mii de voturi mai puţin decât Geoană. Şi pe lângă frauda cu voturile din diaspora, îţi spun sigur că mulţi de-acolo l-au votat pe Băsescu într-o frenezie, fiindcă sunt blocaţi în proiectul anului/anilor 1990. Ştiu oameni de calitate, dragi inimii mele şi care mă iubesc, dar nu m-au crezut cu privire la Băsescu, nici la alegerile pentru al doilea mandat, ba dimpotrivă, m-au blamat că merg cu Geoană, care este „omul lui Iliescu”, după care unii au recitat refrenul lui Postelnicu, dar era prea târziu. Asta e realitatea, Julia. N-are sens să te solidarizezi cu toţi românii de peste hotare, pentru că sunteţi diferiţi, uneori, extrem de diferiţi. Tu eşti diferită pentru că ţi-ai dat seama cine e Băsescu şi n-ai repetat greşeala de a-l revota. Alţii, însă, nici acum nu şi-au dat seama. Pun botul în continuare la impostură.

  19. Brad Florescu, este un model pentru noi toti. De libertate, de inteligenta, de sarm, de vocatie traita. A aparut chiar si o vorba de duh” „Ce vrei sa te faci cand vei fi mare? -Bradut Florescu”
    Parerea mea e ca „Brad Florescu pentru noi este Marco Polo doi”:).
    dincolo de asta, repet, este un exemplu despre cum ar trebui sa ne traim toti viata, adica s-o TRAIM, nu s-0 inchinam unei multinationale, nu sa gandim ce ni se transmite subliminal 🙂 sa fim INDIVIZI , nu parti de societate.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...